Practica judiciara insolventa. Decizia 645/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 645
Ședința publică de la 2 Iulie 2008
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Țăndăreanu Țăndăreanu
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Moleanu Moleanu
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, împotriva sentinței nr. 239 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL reprezentată prin lichidator, având ca obiect aprobare raport final de lichidare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta creditoare a solicitat judecarea în lipsă în temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin Sentința nr. 239 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, prin judecător-sindic, s-a aprobat raportul final de lichidare privind pe debitoarea SC SRL, respingându-se obiecțiunile la acest raport formulate de creditoarea AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR, prin DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, și s-a acordat termen pentru pronunțarea asupra cererii de închidere a procedurii.
Judecătorul-sindic a reținut că lichidatorul desemnat să lichideze averea debitoarei a depus la 21.02.2008 raportul final de lichidare și situațiile financiare finale și că la acest raport a formulat obiecțiuni creditoarea. În ce privește obiecțiunile creditoarei, a reținut că pentru identificarea și inventarierea bunurilor lichidatorul a efectuat numeroase demersuri - rapoartele depuse la dosar, recomandatele trimise administratorului special, procesele verbale încheiate, adresele emise de Primăriile C și, plângerile penale formulate împotriva administratorilor sociali. A mai reținut că bunurile identificate au fost lichidate ca deșeuri iar sumele încasate au fost distribuite și că lichidatorul nu a putut pune în executare hotărârea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali, pe de o parte datorită faptului că nu au putut fi identificate bunuri în patrimoniul acestora iar, pe de altă parte, datorită faptului că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare pentru executare și totodată, creditorii au posibilitatea executării hotărârii și în afara procedurii, după închiderea ei. A mai apreciat că susținerile creditoarei privitoare la eventuale transferuri frauduloase nu pot fi verificate deoarece antrenarea răspunderii administratorilor sociali s-a făcut tocmai pe neținerea evidenței contabile și în lipsa documentelor nu pot fi verificate operațiunile efectuate.
Pentru aceste considerente, judecătorul-sindic apreciat obiecțiunile neîntemeiate.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta susține că din cuprinsul raportului final nu rezultă că pe parcursul derulării procedurii lichidatorul a depus toate diligențele pentru a identifica toate bunurile societății, toate bunurile transferate unor terțe persoane, și toate conturile bancare prin care societatea a derulat operațiuni.
Totodată, recurenta susține că nu a fost notificată conform legii pentru stabilirea masei pasive și nu a fost avută în vedere creanța sa la întocmirea planului de reorganizare iar argumentul dat de judecătorul-sindic la această obiecțiune nu respectă scopul legii - acela al acoperirii pasivului. Mai arată că, dacă raportul final descrie întreaga activitate a administratorului judiciar / lichidatorului pe parcursul procedurii este de neînțeles de ce judecătorul-sindic a motivat că nu se poate analiza această activitate cu argumentul că creditoarea nu solicitat pe parcursul derulării procedurii înlocuirea acestuia și nu a contestat nici o măsură luată. Totodată, arată că este inadmisibil ca la aproximativ 4 ani de la deschiderea procedurii să se fi recuperat din vânzarea bunurilor debitoarei numai cheltuielile de administrare procedurii și să se solicite închiderea procedurii și că, în condițiile în care nu s-a executat sentința de antrenare a răspunderii administratorilor sociali nu sunt îndeplinite condițiile art. 129 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
În ce privește cererea de avansare cheltuielilor de punere în executare a hotărârii de antrenare a răspunderii administratorilor, recurenta susține că lichidatorul nu a făcut dovada că nu există posibilități reale de recuperare a creanței și că lichidatorul putea utiliza fondul de lichidare încât propunerea de închidere a procedurii contravine scopului legii.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins.
Analizând conținutul raportului final de lichidare reiese că lichidatorul a evidențiat amănunțit fiecare operațiune efectuată în cadrul procedurii insolvenței procedând la identificarea bunurilor și la inventarierea lor, pe baza evidențelor contabile ale debitorului întocmite la 31.12.2005, cu puțin timp înaintea deschiderii procedurii, și a informațiilor primite de la autoritățile locale. Acest raport final cuprinde numai o enumerare succintă, un rezumat al operațiunilor efectuate în cursul procedurii, fiecare operațiune efectuată fiind ilustrată în rapoartele depuse de-a lungul timpului, după săvârșirea fiecărei operațiuni. Recurenta nu face dovada faptului că lichidatorul nu a întreprins toate diligențele pentru a identifica averea debitorului și eventualele operațiuni frauduloase, afirmațiile sale fiind simple susțineri câtă vreme nu furnizează indicii privitoare la existența anumitor bunuri care ar fi fost ascunse sau la săvârșirea vreunor operațiuni frauduloase concrete care să fie verificate.
Cât privește notificarea sa pentru depunerea declarației de creanță, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul-sindic a considerat că nu prezintă relevanță în această fază a procedurii, faza stabilirii masei pasive fiind o fază distinctă în procedură, fără ca prin acesta să se poată considera că nu se respectă scopul procedurii.
Curtea apreciază că într-adevăr în obiecțiunile formulate la raportul final creditoarea critică modul în care lichidatorul și-a îndeplinit activitatea invocând deficiențe în această activitate care pe parcursul procedurii nu a fost invocată prin promovarea de contestații față de măsurile luate sau prin promovarea vreunei cereri de înlocuire. Raportul final cuprinde o descriere a tuturor operațiunilor efectuate de-a lungul procedurii pentru informarea creditorilor asupra a ceea ce s-a întreprins, prin obiecțiunile la raportul final aceștia putând să se opună închiderii procedurii deoarece mai sunt operațiuni neefectuate, dar anumite măsuri concrete care s-au desfășurat nu mai pot fi contestate în această fază.
Curtea apreciază că nu este inadmisibil ca după 4 ani de procedură să se fi recuperat numai cheltuielile de administrare a procedurii. Lichidatorului îi revine obligația de a valorifica toate bunurile existente în averea debitorului la prețul cel mai bun oferit pe piață dar nu este vina acestuia că în avere nu există suficiente bunuri care să satisfacă masa pasivă, la care se adaugă cheltuielile de administrare a procedurii, ce au prioritate. Insuficiența bunurilor reprezintă starea de insolvabilitate a debitorului care va fi suportată de creditorii săi.
Cât privește executarea hotărârii de antrenare a răspunderii administratorilor sociali, în lipsa fondurilor în averea debitoarei, lichidatorul a solicitat creditorilor să avanseze cheltuielile necesare pentru punerea în executare a hotărârii. Lichidatorul a apreciat corect că nu este cazul să apeleze la fondul de lichidare deoarece a făcut anumite demersuri sumare pentru a vedea dacă ar fi posibilă recuperarea sumelor și, constatând că există indiciile unei insolvabilități și a administratorilor sociali, a solicitat creditorilor să avanseze aceste sume, singurii capabili să decidă dacă continuă o procedură inutilă pe seama lor. Lichidatorul nu poate apela la fondul de lichidare decât dacă are indicii că va recupera aceste cheltuieli și va obține un beneficiu pentru creditori. Altfel, acesta nu mai poate continua o procedură în mod inutil, o procedură care produce numai cheltuieli care măresc pasivul. Creditorii interesați pot executa hotărârea de antrenare a răspunderii, împotriva administratorilor sociali răspunzători și după închiderea procedurii atunci când aceștia au în patrimoniu bunuri care să poată fi vândute pentru satisfacerea creanțelor lor.
Față de considerentele expuse, Curtea apreciază că în mod corect judecătorul-sindic a aprobat raportul final respingând obiecțiunile creditoarei ca nefondate, pronunțând astfel o sentință temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA REGIONALĂ VAMALĂ C, cu sediul în C,-, jud. D, în nume propriu și pentru AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR B, cu sediul în B- împotriva sentinței nr. 239 din 27 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL având J/- și CF -, cu sediul în localitatea, sat, cod poștal 1171, reprezentată prin lichidator, cu sediul profesional în C,-, - 13,. 15, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 iulie 2008.
Președinte, | Judecător, Țăndăreanu | Judecător, Moleanu |
Grefier, |
DM. 02 Iulie 2008
Jud. red. NȚ./ 4 ex./9.06.2008
Jud. fond: - Tribunalul Dolj
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 589/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 857/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
