Practica judiciara insolventa. Decizia 66/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 66/
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
PREȘEDINTE: Alexandrina Zaharia dr. - -
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea România cu sediul în B, sector 2, str. - nr. 3,. 8 împotriva sentinței nr. 640 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenta România B, intimata debitoare, precum și intimații -. și de pe lângă Tribunalul Brăila.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recurenta a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și timbru judiciar de 0,15 lei și a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului comercial d e față.
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr- creditoarea SC. România SRL. Bas olicitat deschiderea procedurii insolvenței debitoarei sale SC. SRL. com., B cu sediul în com., județul
În motivarea cererii creditoarea arată că datoria debitoarei este de 30.992,46 lei cu titlu preț material semincer după cum rezultă din facturile fiscale și contractul de vânzare - cumpărare cu anexele sale depuse la dosar. Apreciază că debitoarea este în stare de insolvență și solicită deschiderea procedurii insolvenței. În drept precizează Legea 85/2006.
Prin sentința comercială nr. 640/2009, Tribunalul Brăilaa respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cererea creditoarei în baza înscrisurilor depuse a constatat că niciuna din facturile depuse nu au fost semnate și ștampilate de debitoare și în consecință nu sunt acceptate, creanța creditoarei este în acest caz incertă și nu îndeplinește cerința art. 3 pct. 6 Legea 85/2006 cu modificările ulterioare. Dealtfel, din niciun înscris nu rezultă recunoașterea de către debitoare a datoriei.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea, criticând-o sub aspectul temeiniciei și solicitând modificarea ei în sensul admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În motivarea cererii a arătat aceasta că pârâta a achitat parțial creanța, și anume suma de 57.398,88 lei din totalul de 88.391,34 lei, ceea ce presupune că și-a asumat și înregistrat facturile.
Că produsele au fost livrate în temeiul avizelor de însoțire a mărfii atașate acțiunii introductive care au fost semnate de un reprezentant al pârâtei, că facturile fiscale au fost trimise prin corespondență cu confirmare de primire și că ultima plată a fost efectuată de pârâtă la data de 26.07.2008 astfel încât termenul de 30 de zile prev. de art. 36 din Legea 85/2006 este împlinit.
A mai arătat recurenta că intimata îi datorează suma de 30.992,46 lei reprezentând preț, conform facturilor emise în temeiul contractului de vânzare cumpărare nr. 313/2007, creanță care este certă, lichidă și exigibilă.
În dovedire, recurenta a depus înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurentă, dar și a motivelor ce pot fi avute în vedere din oficiu, instanța reține că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Părțile au încheiat contractul cadru de vânzare - cumpărare cu plata în rate în temeiul căruia creditoarea se obligă să vândă semințe, ce urmau a fi descrise în anexa I, la termenele ce urmau a fi menționate în anexa 2.
Creditoarea a depus facturile fiscale nr. -, -, -, -, -, -, -, - și -.
În recurs, aceasta a depus două confirmări de primire din care rezultă că s-au predat scrisori de recomandare la data de 21.05.2007 și 16.04.2007, dar aceste date nu corespund cu data emiterii facturilor indicate de creditoare (la 10.10.2006 și 30.03.2007).
Mai mult, în facturile storno depuse de creditoare ( -, - și -/ 16.05.2007)se menționează stornarea parțială a unor facturi din 05.04.2007, dată ce nu coincide cu cea a facturilor cu care creditoarea încearcă să își demonstreze creanța.
Susținerea creditoarei - recurente în sensul că debitoarea ar fi achitat o parte din preț, fapt ce atestă însușirea facturilor de către aceasta nu este dovedită, înscrisul "fișă de cont" depus de creditoare emanând chiar de la ea.
Față de aceste împrejurări, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a reținut caracterul incert al creanței.
Pentru aceste motive, văzând și disp. art. 312.pr. civ. urmează a se respinge ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea România cu sediul în B, sector 2, str. - nr. 3,. 8 împotriva sentinței nr. 640 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, dr. - - | Judecător, - - | Judecător, dr.- - |
Grefier, - - |
ST/ MC/ 3.03.2010/ 6 ex.
Fond:
Președinte:Alexandrina ZahariaJudecători:Alexandrina Zaharia, Gina Ignat, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 646/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 424/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
