Practica judiciara insolventa. Decizia 663/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 663/
Ședința publică de la 07 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 645/14.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata debitoare AGRO, prin lichidator judiciar - Sucursala G, strada -, - 18,. 44, județul G, intimați creditori G, H, ROMTELECOM G, intimat pârât, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galați, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura ne legal îndeplinită cu lichidatorul judiciar al intimatei debitoare pentru care citația s-a restituit la dosar cu mențiunea "destinatar mutat fără a se cunoaște noua adresă".
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la primul termen de judecată, prin cererea formulată, recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, potrivit disp. art. 242 alin. 2.pr.civ. lipsește întâmpinarea, după care:
Curtea constată procedura completă, lipsa părților și faptul că s-a solicitat judecarea și în lipsă, urmând a se pronunța asupra recursului la sfârșitul ședinței de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința nr. 645/14.05.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, s-a respins cererea în antrenare răspundere formulată de creditoarea, în contradictoriu cu pârâtul, ca nefondată.
S-a aprobat raportul final.
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei Agro G și radierea acesteia din registrul comerțului.
Conform art. 136 din Legea nr. 85/2006, au fost descărcați judecătorul sindic și lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința comercială nr. 292 din data de 20.03.2008, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitorului, iar prin încheierea din data de 17.07.2008 s-a dispus deschiderea procedurii falimentului societății debitoare în baza art.107 alin 2 din Legea nr. 85/2006.
Din raportul de activitate al lichidatorului judiciar a reținut că, în urma cercetărilor efectuate, a rezultat că societatea nu mai are bunuri de valorificat.
Creditoarea Baf ormulat cerere pentru angajarea răspunderii administratorului în vederea recuperării pasivului rămas neacoperit, cerere întemeiată pe disp. art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006.
In motivarea cererii, a arătat că ajungerea societății în stare de insolvență se datorează faptului că administratorul societății a dispus în interes personal continuarea unei activități care conducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Potrivit raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, nu s-au identificat bunuri mobile ale societății pentru a putea fi valorificate în vederea acoperirii pasivului societății debitoare.
În ceea ce privește cererea creditorului B, de a se antrena răspunderea patrimonială a administratorului societății debitoare, instanța a reținut că este nefondată, întrucât antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al falitei în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, presupune îndeplinirea unei cerințe esențiale de admisibilitate a cererii, respectiv un raport de cauzalitate între faptele administratorului și prejudiciul creat.
Conform art. 138 din lege, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoană juridică ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere: administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană care au contribuit la ajungerea debitorului în această situație, prin una din faptele enumerate limitativ de lege.
Natura juridică a răspunderii administratorilor împrumută de cele mai multe ori caracteristicile răspunderii delictuale, fiind o răspundere specială.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată este necesar a se îndeplini condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (conform art. 998, 999.civil): fapta ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Pe de altă parte, potrivit art. 1169 Cod civil, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Răspunderea administratorilor în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este instituită pentru faptele enumerate limitativ de art. 138 din lege și numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raporturilor de cauzalitate între fapta administratorului și prejudiciu.
Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului privind și continuarea activității societății care ducea la încetare de plăți, trebuie astfel dovedite în fața judecătorului, nefiind prezumate.
In speță, creditorul nu a administrat nici un fel de dovezi din care să rezulte existența raportului de cauzalitate între culpa pârâtului, ca administrator al societății debitoare cu privire la fapta de a nu solicita declanșarea procedurii speciale ale Legii nr. 85/2006 și starea de încetare de plăți a societății, în cererea de antrenare a răspunderii acestora creditoarea invocând doar dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 fără însă a argumenta și a proba faptele incriminate săvârșite de pârâtă.
Prin urmare, cum din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă fapte culpabile, prin care s-a ajuns la starea de insolvență, nefiind dovedită culpa directă a acesteia la incapacitatea de plată, a rezultat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
În temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, a dispus închiderea procedurii de insolvență și radierea debitorului.
In baza disp.art.136 din Legea nr. 85/2006 republicată și modificată, ca efect al închiderii procedurii, atât judecătorul sindic cât și administratorul judiciar, lichidatorul precum și persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, la debitor și averea acestuia ca și cu privire la creditor.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs creditoarea, în calitate de președinte al comitetului creditorilor, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - secția comercială maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Judecătorul sindic nu a aplicat în mod corect regulile răspunderii instituite de art. 13 din Legea nr. 85/2006. Faptele membrilor organelor de conducere trebuie privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, în sensul că aceasta a fost lipsită de lichidități tocmai pentru că a fost administrată cu rea-credință sau neglijență.
Astfel, în speță, au fost îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, întrucât pârâtul a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți. Concret, pârâtul nu a adresat tribunalului cererea de a fi supus dispozițiilor legii insolvenței, contrar prevederilor art. 32 din Legea nr. 64/1995 republicată (actual art. 27 din Legea nr. 85/2006), deși aceasta reprezintă o obligație, iar nu o opțiune a debitorului.
Mai mult, din prevederile art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată și art 374 Cod comercial rezultă prezumția că mandatul comercial este oneros.
Creanța recurentei a fost preluată, prin cesiune, de la. G, iar parte din această sumă reprezintă contribuția personală a angajaților față de, sumă pe care pârâtul avea obligația să o rețină și să o vireze lunar. Utilizarea acestei sume în alte scopuri sau nevirarea la fond reprezintă infracțiune, în condițiile art. 94 din nr.OUG 150/2002 modificată
În fine, creditoarea recurentă a susținut că prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu conțin în mod explicit cerința culpei sau a greșelii membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plăți.
În drept, a invocat disp.art. 299 - 316.pr.civ. și art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Creditorii au suferit un prejudiciu cert, a cărui existență s-a stabilit prin constatarea de către judecătorul sindic, a faptului că debitoarea a ajuns în stare de insolvență și prin nerecuperarea creanțelor în cursul procedurii.
Însă, contrar celor susținute prin motivele de recurs, pentru angajarea răspunderii civile delictuale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei, este necesar a se dovedi că pârâtul a săvârșit vreuna din faptele expres și limitativ prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, precum și existența legăturii de cauzalitate dintre fapta comisă și prejudicii.
Este adevărat că, potrivit art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, debitorul este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor prezentei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență. Textul nu prevede expres nici o sancțiune pe plan civil a încălcării obligației de depunere în termen a cererii și nici momentul la care se consideră că a apărut starea de insolvență.
Pentru a antrena însă răspunderea pârâtului, în condițiile art. 138 alin. 1 lit. c și f din Legea nr. 85/2006, pentru întârzierea declarării insolvenței, era necesar a se dovedi atât data instalării insolvenței, cât și împrejurarea că fapta respectivă a determinat încetarea de plăți. Dacă întârzierea nu este din culpa debitorului, nu va putea fi antrenată răspunderea membrilor organelor de conducere pentru tardivitate.
Mai mult, vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției. Astfel, toate faptele ilicite enumerate de art. 138 alin. 1 sunt fapte intenționale, care exclud culpa ca formă de vinovăție.
Cât privește împrejurarea că nevirarea contribuției salariaților către ar reprezenta infracțiunea de deturnare de fonduri, conform art. 94 din nr.OUG 150/2002 și că această faptă a putut determina starea de insolvență, constată următoarele:
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă că debitoarea ar fi reținut aceste sume și ar fi omis să le vireze către fond. Prin urmare, nevirarea contribuției salariaților către reprezintă o consecință a stării de insolvență, iar nu o cauză a acesteia.
Față de considerentele ce preced, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041.pr.civ. va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI -, cu sediul în sector 1,--11, împotriva sentinței comerciale nr. 645/14.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
VV//11 ex/21.12.2009
Fond:
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 464/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 52/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
