Practica judiciara insolventa. Decizia 464/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 464/2008
Ședința publică de la 01 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și pârâtul împotriva Sentinței nr. 152/F din 22 mai 2008 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 2256/2005).
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința civilă nr. 152/F/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă în parte cererea formulată de Comitetul Creditorilor prin creditoarea DGFP A și în consecință a fost obligat pârâtul în calitate de fost administrator social al debitoarei SC MAJ. Export SRL să suporte suma de 28.467 lei din pasivul debitoarei falite.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamant.
S-a stabilit ca executarea silită să se facă conform dreptului comun iar distribuirea sumelor să se realizeze conform art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a stabilit că pârâtul a determinat prin omisiunile sale care se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 litera a din Legea 85/2006 agravarea pasivului societății și intrarea acesteia în faliment și că suma totală pentru care culpa a fost dovedită se ridică la 28467 lei fiind inferioară totalului creanțelor din tabelul definitiv consolidat.
Se reține că administratorul social, gestionar al patrimoniului debitoarei, nu a luat în termen legal măsuri de recuperare a creanțelor de la debitori iar dreptul de urmărire s-a stins ca efect al prescripției, ceea ce a determinat ca administratorul să facă unele "cadouri" de 284.665.805 lei vechi debitorilor ceea ce a redus posibilitatea de îndestulare a creditorilor debitoarei falite motiv pentru care a apreciat că sunt întrunite cerințele art. 138 alin. 1 litera a din Legea 85/2006.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice A care solicită modificarea hotărârii atacate în sensul atragerii răspunderii administratorului debitoarei pentru suma de 679.872,83 lei în favoarea bugetului general consolidat al statului.
În motivele de recurs se arată în esență că principalul vinovat de ajungerea societății în insolvență și prejudicierea bugetului general consolidat al statului este care a determinat mărirea debitelor societății provenind din impozite și taxe neachitate în termenele legale precum și din clienți neîncasați.
În acest sens a fost încheiată și Nota de constatare nr. 1295/17.01.2005 întocmită de organul de constatare ale din AIc are a constatat că societatea la acea dată avea de încasat clienți în sumă de 659.830.160 lei vechi.
Garda Financiară prin controlul din 05.05.2005 a constatat că societatea comercializează produse fără a deține licență în acest sens.
Prin această activitate se contrazice reținerea instanței de fond potrivit căreia contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea fiind întrunite cerințele art. 138 lit. d din Legea 85/2006.
De asemenea Inspecția în construcții a constatat desfășurarea de către societatea debitoare a unei activități de executare a unei construcții cu destinația de minihotel și agenție de turism fără a deține autorizație de construire motiv pentru care a fost sancționată contravențional.
Recurenta mai susține de asemenea că neîncasarea clienților este o faptă culpabilă realizată prin inacțiune a cărei urmare imediată este folosirea bunurilor societății de către o altă persoană respectiv persoanele juridice evidențiate contabil ca și clienți neîncasați, faptă incriminată de textul art. 138 litera a din Legea 85/2006.
Se mai arată că soluția dată în dosarul de faliment al societății debitore în care administrator și asociat unic a fost ar da ocazia acestuia care actualmente deține și alte societăți să încalce din nou legea.
În drept se întemeiază pe prevederile art. 138 alin. 1 litera a), b), c), d) din Legea 85/2006. S-au depus acte în probațiune.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
A mai formulat recurs în cauză pârâtul care solicită admiterea recursului, desființarea hotărârii instanței de fond și pe fondul cauzei respingerea cererii de atragere a răspunderii personale.
Arată pe scurt că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative pentru angajarea răspunderii aceea ce face să fie incident art. 138 literele a-g din Legea 85/2006 iar conduita respectivă să fi cauzat starea de insolvență a societății.
Susține că neacționarea în judecată a debitorilor s-a făcut în cunoștință de cauză deoarece existau date potrivit cărora debitorii erau în stare de insolvență iar prin acționarea în judecată s-ar fi cauzat cheltuieli suplimentare.
A formulat întâmpinare creditoarea AVAS care a solicitat admiterea recursului DGFP.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Potrivit Legii 85/2006 art. 138 alin. 1 "La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una din următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori."
În aprecierea întrunirii cerințelor textului sus citat Curtea de Apel va aprecia asupra recursurilor de față prin prisma motivelor de recurs câr și în temeiul prevederilor art. 304 indice 1 potrivit căruia "Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute de art. 304, instanța putând examina cauza sub toate aspectele."
Curtea constată că judecătorul a cercetat fondul în ce privește fapta ilicită constatând că faptele săvârșite de către intimat se încadrează în prevederile art. 138 din Legea 85/2006 și că aceste fapte au fost săvârșite cu vinovăție, dar nu a cercetat fondul în ceea ce privește întinderea prejudiciului cauzat prin faptele intimatului.
În ce privește această întindere a prejudiciului, pârâtul, fost administrator al debitoarei SC MAJ. Export SRL - la fila 262 din dosarul de fond, nr- al Tribunalului Alba E. II prin întâmpinare, a solicitat administrarea unui probatoriu tocmai în scopul stabilirii întinderii acestui prejudiciu prin efectuarea unei expertize contabile.
Asupra acestei cereri judecătorul sindic nu s-a pronunțat nici prin admiterea cererii nici prin respingerea probei.
De asemenea Curtea apreciază că în cauză nu s-a făcut o analiză a scadenței fiecărei creanțe în vederea stabilirii împlinirii termenului de prescripție și a stabilirii calității de administrator a pârâtului la acea dată.
Se apreciază de asemenea ca fiind necesară și administrarea altor probe, cum ar fi interogatoriul pârâtului, probă care nu s-a făcut în cauză pârâtul nefiind citat la interogator.
Or, așa cum a statuat practica judiciară în materie, pentru stabilirea îndeplinirii condițiilor pentru atragerea răspunderii speciale prevăzute de Legea insolvenței, probatoriul ce trebuie administrat este cel din dreptul comun (interogatoriu, expertize) în vederea stabilirii faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
Față de acestea, se constată că sunt incidente prevederile art. 304 pct. 7 și 9 Cpc în baza art. 312 pct. 3 Cpc urmează ca hotărârea să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării se va stabili scadența fiecărei creanțe care compune masa totală a pasivului urmând a se stabili dacă prescripția a intervenit anterior deschiderii procedurii și a se aprecia asupra atragerii răspunderii în această situație se va determina cu exactitate care este fapta ilicită producătoare de prejudiciu prin administrarea probei cu interogatoriul și expertiza contabilă.
În rejudecare se va ține seama de toate motivele invocate de părți în motivele de recurs.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Admite recursul reclamantei DGFP A împotriva Sentinței nr. 152/22 mai 2008 pronunțată de judecătorul-sindic din cadrul Tribunalului Alba, desemnat în procedura executării silite concursuale a debitoarei SRL "Ma Export" jud A, în contradictoriu cu pârâtul.
Admite și recursul pârâtului împotriva aceleași sentințe și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre o nouă judecată judecătorului-sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată azi 1 oct 2008, în ședință publică.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/11.11.2008
Jud fond
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 569/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 663/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
