Practica judiciara insolventa. Decizia 666/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 666/
Ședința publică din 18 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, împotriva sentinței nr. 447/07 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, fiind scutit de plata taxei de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997. De asemenea se constată că s-a depus la dosar, prin registratura instanței, la data de 15 2008, întâmpinare din partea lichidatorului judiciar M Târgu
Față de actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 447/7 mai 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- (format vechi 8285/2001) al Tribunalului Comercial Mureș, a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei " AL" și a și dispus radierea societății din registrul societății.
Pentru a pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut, în considerentele hotărârii mai sus-atacate, că în patrimoniul debitoarei nu mai există bunuri care să fie supuse vânzării în procedura de lichidare. De asemenea, s-a constatat că prin încheierea comercială nr. 905/25.04.2007 fost aprobat raportul final și, ca atare, au fost respinse obiecțiunile formulate de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M prin reprezentant Reghin, prin decizia nr. 58/R/22.01.2008 a Curții de APEL TÂRGU MUREȘ fiind admis recursul doar cu privire la distribuirea unei sume.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, respingerea cererii lichidatorului judiciar de închidere a procedurii și dispunerea închiderii procedurii insolvenței după executarea silită de către lichidatorul judiciar a averii fostului administrator judiciar. În același sens, recurenta susține că judecătorul sindic era obligat la desemnarea unui executor judecătoresc care să procedeze la distribuirea către toți creditorii a sumelor rezultate din executarea silită a bunurilor foștilor administratori ai debitoarei.
Analizând actele de la dosar, instanța de recurs reține următoarele:
Este adevărat că s-a dispus angajarea răspunderii personale a foștilor administratori potrivit art. 137 din Legea nr. 64/1995 rep. așa cum de altfel a reținut și judecătorul sindic în hotărârea atacată, prin sentința civilă nr. 1424/27.05.2003, rămasă irevocabilă.
Tot atât de adevărat este faptul că lichidatorul judiciar, aspect care nu a fost negat de creditoarea-recurentă, a făcut tot ce i-a stat procedural în atribuții pentru a identifica bunurile mobile și imobile care ar fi putut fi executate în favoarea creditorilor. Astfel, a solicitat Primăriei comunei să comunice lista bunurilor impozabile a foștilor administratori statutari, listă ce a fost comunicată, fapt pentru care s-a și procedat la executarea silită a imobilului evidențiat în nr. 439/ M, prin executorul judecătoresc, ce a format dosarul execuțional cu nr. 4/E/2004. De altfel, după valorificarea acestui bun, suma obținută a fost distribuită conform ordinii de preferință prevăzută de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Simplul fapt că foștii administratori nu mai au bunuri care ar putea fi urmăribile în baza hotărârii de angajare a răspunderii personale a acestui administrator, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 "Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. 1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă", nu poate să fie un argument pentru admiterea obiecțiunilor formulate de creditoare, cu atât mai mult cu cât, după închiderea procedurii, creditoarea recurentă poate iniția procedura execuțională pentru executarea propriei creanțe împotriva fostului administrator statutar.
Legiuitorul nu a prevăzut vreo obligație în sarcina judecătorului sindic, contrar celor invocate de recurentă, ca înainte de a închide procedura să dispună numirea unui executor judecătoresc. Dimpotrivă, textul art. 142 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită se efectuează de executorul judecătoresc, ceea ce înseamnă că pe baza titlului executoriu obținut prin hotărârea de angajare a răspunderii personale, creditorii pot iniția procedura execuțională în vederea recuperării creanței, chiar dacă procedura insolvenței a fost închisă, în cauză fiind incidente, potrivit aceluiași text de lege, dispozițiile procedural civile prevăzute în Codul d e procedură civilă care, astfel, au aplicabilitate generală.
Pe cale de consecință, va respinge ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, formulat împotriva sentinței nr. 447/07 mai 2008, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- a Tribunalului Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp./23.09.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 339/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 918/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
