Practica judiciara insolventa. Decizia 339/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 339/
Ședința publică din 10 Aprilie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului promovat de pârâtul -, domiciliat în comuna, sat nr. 221, județul M, împotriva sentinței comerciale nr. 44 din 16.01. 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal nu s-au prezentat părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, constatându-se că recursul este declarat tardiv, nefiind timbrat deși recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei de timbru în sumă de 19,5 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Instanța, invocă din oficiu excepția netimbrării căii de atac, după care în raport de actele existente la dosar reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 44 din 16 ianuarie 2008, judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureș nr- a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar M SPPI Târgu-M și a admis cererea de angajare materială a răspunderii administratorului pârât până la concurența sumei de 490.359,66 lei la care se adaugă cheltuielile de executare, instituind și măsuri asiguratorii asupra bunurilor mobile și imobile ale administratorului public.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că din raportul întocmit de lichidator judiciar rezultă că vinovat de ajungerea debitoarei Com în stare de insolvență este administratorul statutar care nu a luat măsurile ce se impun pentru conducerea la zi a evidenței contabile în conformitate cu legea, ținând o contabilitate fictivă și făcând să dispară anumite documente contabile, săvârșind astfel fapte prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "d" din Legea nr. 85/2006.
În esență, s-a reținut că societatea nu are o contabilitate proprie organizată la sediul acesteia, că această activitate este desfășurată de o persoană fizică, fapt ce a contribuit la creșterea creanțelor rămase neîncasată, pe care pârâtul nu le-a urmărit eficient și că acesta a luat și măsura ineficientă și neeconomicoasă de a dezvolta activitatea societății pe seama neonorării în întregime și la termenele scadente a obligațiilor fiscale ale societății. În plus, în contabilitatea firmei nu au fost înregistrate o serie de bilete la ordin și CEC-uri girate, lichidatorul pornind o serie de acțiuni în instanță unde societățile chemate în judecată au făcut dovada achitării datoriilor către debitoare sau a compensării, mijloacele de plată nefiind evidențiate în contabilitate. Judecătorul sindic a considerat că se verifică și săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. "c" din Legea nr. 85/2006 republicată, aceea de a continua în interes personal activitatea societății, activitate ce ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Hotărârea judecătorului sindic a fost atacată cu recurs de pârâtul care a solicitat modificarea în sensul respingerii cererii de angajare a răspunderii sale personale și a cererii de instituire a sechestrului asigurător, în prealabil solicitând repunerea în termenul de recurs pe motiv că la data comunicării sentinței era plecat în delegație în A, unde a stat timp de 12 zile.
Recurentul a motivat că nu există vreo dovadă a susținerilor potrivit cărora contabilitatea societății nu ar fi fost condusă potrivit legii sau că ar fi dispărut documente contabile și nici că în contabilitate nu ar fi fost înregistrate o serie de CEC-uri și bilete la ordin.
Recurentul a contestat și susținerea că nu ar fi tratat corespunzător problema recuperării creanțelor prin urmărirea lor.
Lichidatorul judiciar, în reprezentarea societății debitoare, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de repunere în termenul de recurs, deoarece afirmația că 12 zile consecutive a lipsit de la domiciliu și că această perioadă include data comunicării sentinței, nu este dovedită prin nici un mijloc de probă, cum ar fi înscrisul delegației de deplasare.
Pe fondul cererii, intimatul a precizat că recurentul nu dovedește nicio dezmințire cu privire la cazurile concrete prezentate prin cererea introductivă de angajare a răspunderii, de conducere eronată a contabilității, de neînregistrare în contabilitate a unor bilete la ordin și CEC-uri girate.
Instanța de recurs, în primul rând constată că recurentul, deși a fost citat atât prin Buletinul procedurilor insolvenței cât și potrivit Codului d e procedură civilă, cu mențiunea obligației de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru, pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare fiind chiar aplicat semnătura destinatarului (fila 10) acesta nu și-a îndeplinit obligația pentru termenul de judecată pentru care a fost citat.
În contextul celor arătate, timbrajul cererii prevalând asupra celorlalte aspecte legate de fondul cauzei, chiar și față de repunerea în termenul de recurs, văzând prevederile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 147/1996 republicată, instanța va anula ca netimbrată cererea de repunere în termen și va respinge ca tardiv recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de pârâtul împotriva sentinței comerciale nr. 44 din 16 ianuarie 2008 pronunțată de judecătorul sindic desemnat în dosarul tribunalului Comercial Mureș nr-.
Respinge ca tardiv recursul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-19.05.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Încheierea /2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 666/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
