Practica judiciara insolventa. Decizia 680/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA nr. 680
Ședința publică din data de 30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Valentin Niță
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Maria Pohoață
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de, cu sediul în P,- - 5. 2. 5 județul P, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Serv SRL, împotriva sentinței nr. 1046 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC Serv SRL, cu sediul în P,- Camera 1 bis din Corpul C 2, județul P, creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice P,cu sediul în P,-, județul P, pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul P și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit recurentul - lichidator judiciar al debitoarei SC Serv SRL, intimata-creditoare P, intimatul-pârât - și intimatul Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se că recurentul-lichidator judiciar a solicitat, atât prin motivele de recurs, cât și prin cererea depusă la registratura instanței la data de 29.04.2009, judecarea cauzei în lipsă, conform disp. art. 242 alin. 2 proc. civ.
Curtea, luând act că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
La sfârșitul ședinței de judecată, s-a prezentat intimatul-pârât -, care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin cererea înregistrată Tribunalul Prahova sub nr-,reclamanta
, în calitate de lichidator judiciar la SC Serv SRL, a chemat în judecată pe pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare, solicitând să se dispună instituirea răspunderii patrimoniale a acestuia pentru pasivul societății.
În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că pârâtul se face vinovat de
săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 al.1 lit.d din Legea nr.85/2006, în sensul că deși a fost notificat de către lichidatorul judiciar în vederea depunerii actelor contabile ale societății acesta nu s-a conformat dispozițiilor legale, ceea ce prezumă faptul că nu a respectat normele de drept care impuneau ținerea corectă a contabilitătii și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității societătii.
Prin sentința nr. 1046 din 3 octombrie 2008, judecătorul sindic de la ribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de lichidatorul judicar reținând că, potrivit art.138 din Legea 85/2006, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere, care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele prevăzute la lit.a-g, printre care și aceea de a fi ținut o contabilitate fictivă, și a fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Pe de altă parte, pentru a se dispune instituirea răspunderii trebuiesc întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, și anume, ca fapta pârâtului să fie săvârșită cu vinovăție, să aibă ca urmare apariția stării de insolvență, să fi creat un prejudiciu în patrimoniul creditorului iar între faptă și prejudiciu să existe raport direct de cauzalitate.
Din alin. 1 al al art. 138 din Legea 85/2006 rezultă că o condiție esențială pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului este aceea ca faptele sale să fi "cauzat " starea de insolvență a debitorului, spre deosebire de reglementarea anterioară, respectiv Legea nr. 64/1995 care impunea ca o condiție a angajării răspunderii, ca persoana vinovată să fi "contribuit" la apariția acestei stări.
Judecătorul sindic a apreciat că invocarea dispozițiilor art.138 nu atrage în mod implicit răspunderea organelor de conducere, deoarece Legea 85/2006 nu a instituit o prezumție de vinovăție și de răspundere în sarcina pârâților și dau posibilitatea acestor răspunderi după administrarea de probatorii în acest sens.
Susținerea incidenței dispozițiilor art.138 lit.d din Legea 85/2006 nu este probată conform prevederilor art.129 Cod.pr.civ. nefiind dovedit că prin fapta sa pârâtul a cauzat starea de insolvență a societății, prin neținerea contabilității în conformitate cu legea care de altfel presupune neținerea registrelor, lipsa înregistrărilor conform cu documentele contabile care trebuie să reflecte situația reală, ascunderea unor documente contabile și respectiv ținerea unei contabilități fictive și nicidecum nepredarea documentelor, fapte pentru care există sancțiuni de altă natură.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs lichidatorul judiciar criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie, susținând că potrivit art. 138 lit.d din Legea 85/2006 simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea contabilă atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza
activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat
dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce conditii, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.
Recurenta a precizat că potrivit teoriei și practicii judiciare, în dreptul
comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent dacă administratorul a încălcat din culpă sau cu intenție normele care îi impuneau ținerea corectă contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încalcarea art. 11 alin 4 din Legea 82/1991, republicată, a contabilitătii, situație ce a determinat prejudicierea creditorilor.
Se sustine, de asemenea, că răspunderea administratorului este o răspundere specială, care pune la îndemana creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare plății pasivului debitoarei falite.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii în sensul obligării pârâtului la plata sumei de 852.502 lei, prejudiciu cert, lichid și exigibil, reprezentând pasiv neacoperit.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauza, Curtea reține următoarele:
Se va respinge ca nefondată susținerea recurentei privind aplicabilitatea în cauză a dipozițiilor privind antrenarea răspunderii administratorului.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune, la cererea administratorului judiciar sau lichidatorului, ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de către membrii organelor de conducere, care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele prevăzute la lit.a-g, printre care și aceea de a fi ținut o contabilitate fictivă, și a fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Nepredarea documentelor contabile către lichidatorul judiciar nu echivalează cu ținerea unei contabilități fictive sau cu dispariția unor documente contabile și nici cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu prevederile legale.
Instanța de fond a reținut în mod corect că antrenarea răspunderii administratorilor trebuie făcută prin prisma analizei îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, prevăzute de art. 998 - 999 civ.
Ori, în cauză, nu s-a facut aceasta dovadă, astfel încât în mod corect judecătorul fondului a apreciat că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate nu poate fi antrenată răspunderea patrimonială a administratorului.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 pr.civ se va respinge ca nefondat recursul, menținându-se ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța
de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declaratde,cu sediul în P,- - 5. 2. 5 județul P, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC Serv SRL, împotriva sentinței nr. 1046 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu debitoareaSC Serv SRL, cu sediul în P,- Camera 1 bis din Corpul C 2, județul P, creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice P,cu sediul în P,-, județul P, pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul P și intimatulOficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahova, cu sediul în P,- județul P, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red MP
dact MC/MP
2 ex/25.05.2009
- Trib.
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Președinte:Valentin NițăJudecători:Valentin Niță, Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 464/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 976/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
