Practica judiciara insolventa. Decizia 690/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 690/
Ședința publică din 23 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat DGFP M, cu sediul în Târgu-M--3, împotriva sentinței nr.437/30.04.2008 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
La apelul nominal se constată lipsa creditoarei-recurente DGFP M, a creditorilor-intimați AVAS, SC Sa Târgu-M, a lichidatorului-intimat Credit SPPI Târgu-M, a debitoarei-intimate SC SRL Târgu-M și a intimatei-parte interesată ONRC B prin ORC de pe lângă Tribunalul Mureș.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, iar lichidatorul-intimat a depus întâmpinare, recurenta solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr.437/30.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii falimentului, împreună cu celelalte măsuri prevăzute de lege în aceste situații.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că, prin hotărârea judecătorului sindic s-a angajat răspunderea personală a administratorului debitoarei și că în urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, nu au fost identificate bunuri în averea debitoarei, iar executarea sentințelor, prin care a fost angajată răspunderea administratorului statutar, nu fost posibilă.
S-a menționat că raportul final a fost aprobat iar obiecțiunile formulate de DGFP M împotriva acestuia au fost respinse prin încheierea nr.1575 din 21.11.2007 a Tribunalului Comercial Mureș, irevocabilă prin decizia nr.194 din 4 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg-
În aceste condiții lichidatorul judiciar a solicitat judecătorului sindic să dispună închiderea procedurii falimentului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței în sensul dispunerii continuării procedurii falimentului.
În motivarea recursului s-a menționat că procedura instituită de Legea 64/1995 rep. are drept scop recuperarea creanțelor de la debitorii rău-platnici, scop neîndeplinit în cauză.
De asemenea, s-a menționat că prin decizia nr.149/06.02.2007 a Curții de Apel Tg-M, s-a admis recursul formulat de DGFP M, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare.
S-a menționat că punerea în executare a sentinței de angajare a răspunderii personale este dată în competența judecătorului sindic ori intervenția executorului judecătoresc după închiderea procedurii, în afara oricărui control al judecătorului sindic nu mai poate garanta distribuirea acestor sume.
Analizând recursul formulat de DGFP M, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Comercial Mureș, judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC SRL. În cadrul acestei proceduri s-a dispus și angajarea răspunderii administratorului.
Lichidatorul judiciar desemnat în cauză a încercat să identifice bunurile existente atât în patrimoniul debitoarei, cât și în patrimoniul administratorilor societății debitoare.
Lichidatorul judiciar CREDIT SPPI a depus raport final în aceste condiții apreciind că nu mai are sens continuarea procedurii.
Prin sentința 3072/29.11.2006, judecătorul sindic a respins obiecțiunile creditoarei DGFP M la raportul final.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP M, recurs a care a fost admis prin decizia nr.149/06.02.2007 a Curții de Apel Tg-M, care a trimis cauza spre rejudecare, având în vedere faptul că în sentința nr.3072/2006 s-a făcut referire la o altă societate decât SC" SRL.
Cu ocazia rejudecării s-a pronunțat sentința nr.421 din 4 aprilie 2007 prin care s-au admis obiecțiunile formulate de creditoarea DGFP M împotriva raportului final și s-a dispus continuarea demersurilor pentru punerea în executare a dispozițiilor sentinței nr.443/2005 a Tribunalului Comercial Mureș, prin care a fost angajată răspunderea administratorului.
Ulterior, s-a depus o completare la raportul final (fila 296 dosar faliment), menționând că lichidatorul judiciar a solicitat executorului judecătoresc punerea în executare a sentinței nr.443/2005 a Tribunalului Comercial Mureș, și a întocmit un buget previzionat cu toate cheltuielile necesare efectuării executării.
Având în vedere că bugetul previzionat este în sumă de 11.300 lei, iar niciunul dintre creditori nu și-a manifestat disponibilitatea pentru avansarea sumelor necesare executării, lichidatorul judiciar a apreciat că se poate dispune închiderea procedurii, solicitând aprobarea judecătorului sindic în acest sens.
Prin sentința nr.1575 din 21 noiembrie 2007 Tribunalului Comercial Mureș, s-a aprobat raportul final și s-au respins obiecțiunile formulate de AVAS la raportul final.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia nr.194/4 martie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Curții de Apel Tg-
Din actele aflate la dosarul de fond și din rapoartele lichidatorului, rezultă că nu există bunuri mobile sau imobile, nici în patrimoniul debitoarei, nici în cel al administratorilor.
În această situație apreciem că lichidatorul judiciar a efectuat toate demersurile posibile în acest sens, fără a obține un rezultat pozitiv, aspect reținut și de instanța de control cu ocazia soluționării recursului formulat împotriva sentinței prin care s-au respins obiecțiunile formulate de AVAS.
De altfel, închiderea procedurii nu cauzează teoretic nici un prejudiciu creditorilor, având în vedere dispozițiile art. 142 al. 2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit acestor dispoziții, "după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat pus la dispoziția sa de către lichidator".
Apreciem că față de aceste dispoziții, închiderea procedurii falimentului nu creează nici un prejudiciu creditorilor, aceștia putând să treacă la executarea silită a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii administratorilor și după închiderea procedurii.
Astfel, art.142 alin.1 din Legea nr. 85/2006 prevede că executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art.138 al.1 se efectuează de către executorul judecătoresc conform Codului d e procedură civilă.
Executarea silită începe la solicitarea creditorului, iar cheltuielile se avansează de către acesta potrivit art. 3717al.1 Cod procedură civilă.
Noile modificări aduse Codului d e procedură fiscală oferă chiar recurentei posibilitatea de a efectua executarea silită. Astfel, potrivit art. 136 alin.6 Cod procedură fiscală "n cazul în care, potrivit legii, s-a dispus atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile cap. IV din Legea nr. 85/2006 <LLNK 12006 85 10 203 0 29>privind procedura insolvenței, și pentru creanțe fiscale, prin derogare de la prevederile art. 142 din Legea nr. 85/2006 <LLNK 12006 85 10 202 142 30>, executarea silită se efectuează de organul de executare în condițiile prezentului cod".
Susținerea recurentei că fără stingerea, într-un mod sau altul, a creanței sale, procedura nu va putea fi închisă, este lipsită de temei legal.
Legea nr. 85/2006 prevede mai multe situații în care se poate închide procedura, necondiționând nici una dintre aceste situații de acoperirea integrală a debitului.
Astfel, potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Art.132 al.2 din lege prevede că procedura de faliment va fi închisă atunci când judecătorul sindic a aprobat raportul final, când toate fondurile sau bunurile din averea debitorului au fost distribuite și când fondurile nereclamate au fost depuse la bancă.
Reținem și faptul că raportul final a fost atacat, însă obiecțiunile au fost respinse printr-o hotărâre irevocabilă.
În concluzie, față de cele mai sus menționate apreciem că în mod corect judecătorul sindic a procedat la închiderea procedurii falimentului debitoarei și în baza art. 312 al.1 Cod procedură civilă, vom respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței nr.437/30.04.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 septembrie 2008.
PRESEDINTE JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp./09.10.2008.
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 147/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1028/2009. Curtea de... → |
|---|
