Practica judiciara insolventa. Decizia 729/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.729/COM
Ședințapublicăde la 27 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 3: Erol Geli
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva încheierii nr.1023/COM din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.120/COM/1999), în contradictoriu cu intimata debitoare, cu sediul în C,-, județul C prin lichidator judiciar -,cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata debitoare prin lichidator judiciar consilier juridic în baza delegației nr.51 din 24.10.2008 depusă la dosar, lipsind recurenta creditoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual, după care:
Consilier juridic depune la dosar întâmpinare. Precizează că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul reprezentantul intimatei debitoare pune concluzii de respingere a recursului ca nefondată și menținerea ca temeinică și legală a încheierii recurate, având în vedere criticile din întâmpinare.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
Prin încheierea nr.1023 din data de 21.04.2008 Tribunalul Constanța a respins cererea formulată de creditoarea AVAS ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție a reținut prima instanță că la data de 23.01.2008 creditoarea AVAS solicitat ca judecătorul sindic să pună în vedere lichidatorului judiciar să convoace adunarea creditorilor având ca ordine de zi: alegerea președintelui comitetului creditorilor, discutarea oportunității formulării unei cereri de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar și mandatarea președintelui comitetului creditorilor în vederea formulării acțiunii anterior menționate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.16 alin.1-3 și art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
în calitate de lichidator judiciar al debitoarei prin întâmpinare a solicitat respingerea cererii, ca nefondată.
Lichidatorul judiciar a arătat că a convocat comitetul creditorilor la 28.03.2007, stabilind pe lista ordinii de zi și desemnarea președintelui comitetului creditorilor.
În ce privește celelalte solicitări ale creditoarei, a arătat că nu este necesară convocarea comitetului creditorilor de către lichidatorul judiciar pentru discutarea oportunității formulării cererii, acesta putând solicita autorizarea sa pentru introducerea acțiunii prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 astfel că cererea este nefondată, cu atât mai mult cu cât a mai formulat o cerere de autorizare și nu a depus diligențele necesare, astfel că, prin sentința civilă nr.6312/10.12.2007, aceasta a fost respinsă întrucât nu a făcut dovada calității de reprezentant al comitetului creditorilor.
A reținut prima instanță că, cererea creditoarei se întemeiază pe dispozițiile art.16 alin.1- 3 și art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006.
Potrivit art.16 alin.1-2, judecătorul sindic va desemna, în funcție de proporțiile cazului, un comitet al creditorilor, desemnarea făcându-se după întocmirea tabelului preliminar de creanțe.
Alineatul 3 prevede că, pe baza propunerilor creditorilor, judecătorul sindic va desemna un președinte al comitetului creditorilor.
În speță, lichidatorul judiciar a convocat comitetul creditorilor, deja constituit, în componența căruia se numără, și, cu menționarea pe ordinea de zi a desemnării președintelui comitetului creditorilor. Potrivit celor consemnate în raportul întocmit conform art.24 alin.1 raportat la art.21 alin.1 din Legea nr.85/2006, precum și în procesul verbal încheiat la data de 28.03.2008 (vol.13 filele 303-312 și vol.14 filele 1-2), nici unul dintre membrii comitetului creditorilor nu a dat curs convocării, astfel că nu a fost formulată o propunere - exceptând-o pe cea a - de desemnare a președintelui, cu respectarea condiției de cvorum prevăzută de art.17 alin.5.
Pe de altă parte, se solicită ca lichidatorul să menționeze pe ordinea de zi discutarea oportunității formulării cererii de antrenarea a răspunderii
patrimoniale a organelor de conducere, deși acesta a menționat în rapoartele sale că nu se poate reține în sarcina acestora săvârșirea unei fapte dintre cele arătate în art.138 alin.1.
Potrivit art.138 alin.3 din Legea insolvenței comitetul creditorilor poate solicita judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de alin.1.
Așa fiind, se apreciază că lichidatorului judiciar nu-i incumbă obligația convocării comitetului creditorilor pentru a discuta oportunitatea formulării cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului statutar și a mandatării președintelui acestuia să formuleze acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Împotriva acestei hotărârii a formulat recurs creditorul AVAS criticând-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
Conform textului art.138 alin.1 din legea nr.85/2006, sfera persoanelor abilitate să investească pe judecătorul sindic cu o cerere privind antrenarea răspunderii patrimoniale a celor ce se fac vinovați de starea de insolvență a debitoarei, este limitată numai la administratorul judiciar, lichidator sau comitetul creditorilor.
Noua lege a procedurii insolvenței nu a eliminat condiția "autorizării" judecătorului sindic a exercitării acestor acțiuni de către Comitet, care nu a dobândit o capacitate procesuală de exercițiu deplină pentru introducerea și susținerea unei astfel de cereri.
Cererea de acordare a autorizării este condiționată de cel puțin una din împrejurările următoare: administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice în raportul său cauzele insolvenței, persoanele vinovate de starea de insolvență; administratorul judiciar sau lichidatorul deși a indicat persoanele vinovate a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 alin.1 și în această din urmă situație, acțiunea pentru stabilirea răspunderii acelor persoane amenință să se prescrie.
Învederează că lichidatorul judiciar susține că a încercat să pună în discuția Adunării Creditorilor din 28.03.2008, oportunitatea introducerii de către Comitetul Creditorilor a unei cereri în temeiul art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 privind atragerea răspunderii persoanelor culpabile de starea de insolvență a debitoarei. Numai DGFP prin acordul scris, a considerat oportună formularea unei astfel de cereri, a delegat în acest sens AVAS pentru promovarea unei astfel de demers.
Arată că AVAS în calitate de reprezentant al Comitetului Creditorilor al a formulat în conformitate cu prevederile legale cerere privind autorizarea Comitetului în vederea introducerii acțiunii de antrenare a răspunderii patrimoniale a persoanelor ce se fac vinovate de starea de insolvență a debitoarei, pentru întreg pasiv rămas neacoperit în cadrul procedurii.
Apreciază recurenta că este eronată solicitarea judecătorului sindic ca AVAS să facă dovada calității de reprezentant al Comitetului Creditorilor, în temeiul art.161 alin.1 Cod procedură civilă, având în vedere că acțiunea nu este
proprie Comitetului, ci este vorba despre o legitimare procesuală ad causam, în virtutea legii, în numele și pentru masa credală, interesul direct și personal al exercitării acestei acțiunii fiind al acesteia.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata debitoare Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței recurate raportat la criticile aduse acesteia se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea specială privind procedura insolvenței la capitolul 4 intitulat răspunderea membrilor organelor de conducere în conținutul art.138 stipulează faptul că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre fapte enumerate expres.
De asemenea se arată într-adevăr faptul că Comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1) al mai sus menționatului text de lege, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Pentru a se prevala de acest text de lege doar Comitetul Creditorilor și nicidecum vreunul dintre creditorii debitoarei după cum se poate observa poate iniția o solicitare de introducere a unei acțiuni de atragere a răspunderii anumitor persoane doar dacă sunt îndeplinite mai multe condiții și anume:
administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică.
dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. (1) și răspunderea persoanelor la care se referă alin. (1) amenință să se prescrie.
Ori în cauza dedusă judecății nu ne aflăm în niciuna din ipotezele antamate de către Legiuitorul român astfel ca demersul recurentei creditoare să fie justificat,mai mult aceasta încearcă să se subroge în drepturile conferite de lege în mod exclusiv Comitetul creditorilor,cum legal și temeinic a reținut prima instanță de judecată.
Mai mult așa cum de altfel rezultă și din documentele existente la dosarul cauzei lichidatorul judiciar a menționat constant în rapoartele sale că nu se poate reține în sarcina administratorilor societății debitoare săvârșirea vreuneia din faptele de natură a atrage răspunderea lor în condițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Astfel că, criticile formulate de către recurenta creditoare B sunt neîntemeiate, așa cum s-a reținut, în cauză nefiind îndeplinite condițiile statuate în mod imperativ de către Legiuitor în materia dedusă judecății,motiv pentru care urmează a se proceda la respingerea recursului formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva încheierii nr.1023/COM din 21.04.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (în format vechi nr.120/COM/1999), în contradictoriu cu intimata debitoare, cu sediul în C,-, județul C prin lichidator judiciar -,cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 27 octombrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.jud.-
Tehnored. 2 ex./26.11.2008
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Kamelia Vlad, Erol Geli
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 45/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1385/2009. Curtea de... → |
|---|
