Practica judiciara insolventa. Decizia 73/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr.73/2009
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2008
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
JUDECĂTOR 3: Marusciac
GREFIER:
S-au luat în examinare recursurile declarate de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA SA A - sucursala BMî mpotriva sentinței comerciale nr. 823/11.06.2008 pronunțată în dosarul Tribunalului Maramureș nr- și a încheierii din data de 07.05.2008 și de către împotriva sentinței comerciale nr. 823/11.06.2008 și a încheierii de ședință din data de 7 mai 2008 pronunțată în același dosar, în contradictoriu cu intimații: - COM SRL și LG, având ca obiect procedura insolvenței - contestație la declarația de creanță.
La apelul nominal, se prezintă avocat pentru recurenta Banca România SA și avocat pentru recurentul.
Procedura de citare este îndeplinită.
Ambele recursuri sunt legal timbrate.
S-a prezentat referatul cauzei, constatându-se că se află atașate la dosarul de recurs ambele volume ale dosarului nr- al Tribunalului Maramureș precum și dosarul nr. 3923/2002 al Tribunalului Maramureș.
Reprezentanții recurenților declară că nu au de formulat alte cereri în probațiune și nici excepții de invocat.
Instanța, din oficiu, în baza art. 34 alin. 1. civ. invocă excepția inadmisibilității recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de abținere și pune în discuție excepția invocată. Reprezentanții părților lasă la aprecierea instanței soluția cu privire la excepția invocată.
Instanța în urma deliberări, rămâne în pronunțare pe excepția inadmisibilității recursului împotriva încheierii de respingere a cererii de abținere și nemaifiind alte cereri prealabile, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra recursului împotriva cererii de recuzare și a sentinței prin care s-a soluționat contestația debitoarei - COM SRL.
Reprezentantul recurentei BANCA BANK ROMÂNIA SA, solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere starea de incompatibilitate a judecătorului sindic. Arată că dispozițiile procedurale cuprinse în Legea specială sunt de imediată aplicabilitate, judecătorul sindic nu era competent să se pronunțe, motiv pentru care solicită trimiterea spre rejudecare și repartizarea cauzei în mod aleatoriu. Cu privire la soluția dată asupra contestației debitoarei, prin sentința pronunțată, apreciază că nu are calitatea de reprezentant al societății, aceasta aflându-se în faliment, situație în care legea enumeră care sunt organele care aplică procedura. Consideră că administratorul statutar nu are calitatea să formuleze recurs. Pe fond, solicită admiterea recursului pentru motivele enunțate în cuprinsul cererii de recurs. Precizează că, în opinia sa, experții și-au depășit atribuțiile, formulând concluzii de natură juridică motiv pentru care se impune înlăturarea expertizei și casarea sentinței.
Reprezentantul recurentului, cu privire la recursul împotriva cererii de recuzare, arată că nu se opune admiterii recursului. Cu privire la recursul declarat de creditoarea BANK SA, solicită respingerea recursului.
Asupra recursurilor formulate de solicită casarea încheierii de ședință din 7 mai 2008 și în rejudecare, constatarea incompatibilității judecătorului, potrivit art. 12 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar cu privire la Sentința 823/11.06.2008, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3 și art. 304 pct. 5. civ. ca o consecință a admiterii recursului împotriva cererii de recuzare, solicită casarea, trimiterea spre rejudecare și anularea actelor îndeplinite de judecătorul sindic incompatibil.
În subsidiar, dacă se consideră că nu există incompatibilitate, solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate și respingerea cererii privind obligarea lui la plata cheltuielilor. Arată că, în mod greșit s-a respins cererea de recuzare a judecătorului sindic, fiind incidente dispozițiile. civ. în materie de recuzare. Solicită admiterea cererii și casarea sentinței în care s-a soluționat pe fond declarația de creanță în baza probațiunii administrate, expertiza relevând că, există o creanță apropiată cuantumului creanței Bank, însă banca a indicat alte contracte generatoare a creanței (fila 47 din dosar nr. 3923/2002), care nu coincid cu contractele indicate de Bancă în conținutul declarației de creanță. Temeiul de drept invocat de instanță, principiul "îmbogățirij fără justă cauză" nu putea să nască obligația de plată. Administratorul statutar și- manifestat intenția de reorganizare, deci, nu se poate susține că nu poate reprezenta societatea, chiar dacă în mod greșit judecătorul sindic a dispus intrarea în faliment.
Reprezentantul recurentei BANK SA, arată că, referitor la planul de reorganizare, este o chestiune pur formală, nu exista posibilitatea de reorganizare concretă a societății debitoare. Solicită respingerea recursului formulat de.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 823/11.06.2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a admis în parte contestația debitoarei " COM" BMa flată în faliment în cauza dosar nr. 4118/2001 prin administrator judiciar și administrator statutar împotriva declarației de creanță depusă la 3.01.2002 de către creditoarea Bank A - Sucursala BMd evenită Banca Comercială România A - Sucursala B pentru suma de 11.364.072.153 lei (ROL).
S- constatat legitimitatea creanței pentru suma de 8.803.225.814 lei (ROL). S-a a dispus lichidatorului LC BMî nscrierea în tabelul
creditorilor a acestei sume.
Din creanța stabilită ca legitimă, datoriile garantate o reprezintă suma de 1.500.000.000 lei (ROL) cu dobânzi de 330.858.671 lei (ROL), iar diferența creanța negarantată și dobânzile aferente.
A fost obligat petentul la 7.000 lei (RON) șaptemii onorar de expertiză neachitat pentru experții și din
Au fost compensate cheltuielile de judecată.
În motivare se arată că la data de 27.08.2001, in dosarul nr. 4118/2001 al acestui tribunal, - Com SRL BMp rin administratorul a formulat o cerere de reorganizare judiciară întemeiată pe dispozițiile Legii 64/1995, prin care a invocat că se afla în incapacitate de plăti integral datoriile exigibile cu sumele disponibile.
Obiectul activității, comerțul cu ridicata și amânuntul, a înregistrat dificultăți pe care petentul a considerat că le poate depăși printr-o reorganizare judiciară pe bază de plan.
Anexat la acțiune s-a depus o listă cu creditorii și creanțele acestora ( 16 vol. 1 dosar 4118/2001), listă în care au fost enumerați 33 de creditori totalizând suma de 6.607.790.124 lei și 15 creditori bugetari totalizând 304.875.102 lei.
Este de subliniat că în tabelul creditorilor fosta Bank figurează cu o creanță de 4.500.000.000 lei ( 126).
Încetarea de plăți s-a constatat prin sentința civilă 1566/26.11.2001 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul 5351/2001, ocazie cu care s-a dispus emiterea notificărilor prevăzute de legea 64/1995 și fixarea adunării generale a creditorilor pentru 10.12.2001.
Contestația la declarația de creanță formulată de - Bank A - Sucursala BMa fost înregistrată la 07.06.2002 sub dosar nr. 3913/2002 și a fost soluționată prin sentința civilă nr. 2979/12.11.2003 de către judecătorul sindic.
Prin sentința civilă de mai sus s-a stabilit într-o primă fază procesuală, că banca este creditoare pentru suma de 10.328.135.507 lei.
Sentința judecătorului sindic nr. 2979/12.11.2003 a fost casată cu trimitere prin decizia civilă 616/09.03.2004.
După casare dosarul a fost înregistrat sub nr. 1774/R/2004 devenit -.
În decizia de casare s-a reținut în esență, că judecătorul sindic a pornit de la o premisă greșită cu privire la raporturile juridice dintre părți. Nu suntem în prezența unui contract de cont curent reglementat de art. 370-373 Cod comercial, așa cum eronat a reținut judecătorul sindic, de aceea nici expertiza întocmită în cauză pe un astfel de temei juridic nu este întemeiată.
S-a dispus efectuare unei noi expertize.
Creanța care a fost declarată pentru prima dată de către bancă a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș în data de 03.01.2002 (327 vol. 1 dosar 4118/2001 pentru suma de 8.039.640.029 lei credit plus dobânzi.
Dobânzile au fost precizat ulterior prin actul băncii cu nr. 2201/09.05.2002 ( 185 vol. 2) pentru suma de 3.324.432.124 lei, ceea ce înseamnă că, totalul pretins de această creditoare, credit plus dobânzi se ridică la nivelul sumei de 11.364.072.153 lei.
Declarația de creanță nu este tardivă.
care a dat naștere litigiului este felul diferit de apreciere a noțiunii de "datorie față de bancă". În accepțiunea considerată finală, exprimată de către debitoarea contestatoare s-a recunoscut cu titlu de "datorie față de bancă" numai suma de 1.498.922.750 lei ( ROL), potrivit actului adițional nr. 4/2001, anexa la contractul liniei de credit 82/2000.
Suma încasată în baza actului adițional menționat mai sus trebuia diminuată cu 750.589.666 lei, potrivit expertizei efectuate în rejudecare, după casare, ceea ce înseamnă că în tabelul creditorilor, în opinia debitoarei, banca se poate înscrie numai cu suma de 749.410.334 lei.
Creditoarea în mod constant s-a situat pe poziția de respingere a contestației la creanță.
Este de observat că debitoarea, atunci când a analizat ce înseamnă o creanță certă, lichidă și exigibilă, în sensul celor prevăzute de art. 29 din Legea 64/1995 așa cum a fost în vigoare la data formulării declarației de creanță, a pornit de la o premisă greșită.
Este greșită susținerea (pg.4-5 din concluziile scrise ale debitoarei) că numai contractele investite cu formulă executorie pot forma obiectul unei declarații de creanță. Pentru formularea declarației de creanță nu a existat niciodată prevăzută în legea insolvenței obligația prezentării unui titlu executoriu. Caracterul cert, lichid și exigibil a unei creanțe poate fi stabilit și de judecătorul sindic în cadrul unei proceduri de contestare a creanței. De altfel, o debitoare intrată în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 nici nu mai putea fi acționată in instanță de o creditoare pentru pretenții în vederea obținerii unui titlu executoriu, toate acțiunile individuale împotriva unei debitoare aflate în insolvență fiind suspendate de drept.
Din cercetarea judecătorească a rezultat o stare de fapt diferită decât cea din evidențele băncii, dar faptul că debitoarea a beneficiat de sumă de 8.039.640.029 lei este o realitate pe care tribunalul nu o poate ignora.
Temeiul restituirii este îmbogățirea fără justă cauză a debitoarei, care chiar de bună credință fiind trebuie să restituie suma de care a beneficiat.
Sancțiunea contractelor inexistente pentru bancă va consta că ea va pierde dobânzile contractuale și comisioanele pe care le putea calcula în temeiul unor contracte valabile, rezumându-se la dobânda legală care este echivalentul bănesc a pierderii pe care cel care a împrumutat o suferă, calculat de la lege, pentru perioada în care nu a fost în folosința sumei împrumutate.
Datoria finală rezultată din expertiză a fost de 9.553.810.480 lei, care a inclus și dobânzile calculate diferențiat pentru creanțele garantate și cele negarantate, care au fost diminuate cu 750.589.666 lei. Această din urmă sumă a reprezentat ridicarea de numerar existentă in evidența băncii, pentru care nu există documente justificative (492.200.000 lei) dobânzi legale aferente pentru această sumă (70.825.713 lei), comisioane aferente contractelor neexecutate (124.900.000 lei), dobânzi aferente comisioanelor - 62.663.953 lei.
Rezultă din cele de mai sus că banca a fost înscrisă în tabelul creditorilor cu suma de 8.803.225.814 lei (ROL).
Mai trebuie adăugat că în perioada 28.06.2006 ( 307 vol. 1) și 12.03.2008 contestația la declarația de creanță a fost suspendată, deoarece a fost pe rol judecarea cauzei având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de credit 82/22.02.2000, precum și a contractelor de garanție subsecvente.
Acțiunea a fost respinsă prin 111/21.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N ( 26-55, vol. 2 dos-), confirmată cu deciziile 171/31.10.2006 a Curții de APEL CLUJ ( 56-64 vol.2) și decizia 3572/08.11.2007 a ( 65).
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, administratorul a rămas dator experților cu 45.000.000 lei din totalul de 300.000.000 lei cât a costat expertiza și separat 25.000.000 lei pentru suplimentul de expertiză, total 70.000.000 lei, la plata căreia a fost obligat în dispozitiv.
Creditoarea a plătit și ea 25.000.000 lei pentru suplimentul de expertiză, dar această cheltuială împreună cu onorariul de avocat de 1000 lei s-a compensat cu partea de cheltuieli plătite reclamantului pentru admiterea în parte a contestației la declarația de creanță.
În final mai trebuie subliniat faptul că, în rejudecare s-a efectuat o expertiză bine documentată de 3 experți din C, desemnați ca atare tocmai pentru a evita suspiciunile de influențare din partea băncii, doi experți au fost numiți de instanță, iar unul de către debitoare, care însă a achiesat la concluziile experților oficiali.
Împotriva sentinței a formulat recurs BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA SA A, solicitând admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar pe fond, solicită admiterea recursului, respingerea contestației la creanță, constatarea legitimității întregii creanțe băncii, precum și a faptului că aceasta este garantată.
Această recurentă a formulat recurs și împotriva încheierii pronunțate în data de 7.05.2008 Tribunalului Maramureș, prin care a fost respinsă cererea de abținere judecătorului sindic.
În motivele de recurs se invocă starea de incompatibilitate judecătorului sindic de a soluționa cauza.
Prin sentința civilă nr. 2979/12.11.2003 pronunțată în dosarul nr. 3913/2002 al Tribunalului Maramureșs -a respins contestația la creanță formulată de - COM SRL. Sentința de mai sus a fost casată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare de către Curtea de APEL CLUJ prin decizia civilă nr. 616/9.03.2004. După casare dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Maramureș sub nr. 1774/R/2004 și ulterior reînregistrat sub nr.33/2004.
Ambele sentințe au fost pronunțate de același judecător, cu încălcarea disp. art. 24 alin.1 Cod proc.civ. care prevede că: "Judecătorul sindic care pronunțat o hotărâre într-o pricină nu poate lua parte la judecata aceleiași pricini în apel sau în recurs și nici în caz de rejudecare după casare".
Starea de incompatibilitate judecătorului sindic derivă din disp. art.12 alin.2 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, disp. art.24 alin.1 Cod proc.civ. nu sunt aplicabile judecătorului sindic, cu excepția rejudecării după casare cu trimitere.
Se invocă excepția lipsei calității de reprezentant al d-lui, administrator statuar și judiciar al - COM SRL, întrucât, prin încheierea din 8.11.2006 judecătorului sindic s-a dispus deschiderea procedurii falimentului - COM SRL și s-a desemnat lichidator judiciar.
Din momentul deschiderii procedurii falimentului, reprezentarea debitorului falit în fața instanțelor de judecată se face de către lichidatorul judiciar desemnat, conform art.245 alin.2 Cod proc.civ.
Conform art. 24 alin.2 din Legea nr. 85/2006, atribuțiile administratorului judiciar încetează la momentul stabilirii atribuțiilor lichidatorului de către judecătorul sindic.
În soluționarea cauzei, judecătorul s-a limitat doar să constate că prin hotărârile nr. 111/2006 a Tribunalului Bistrița -N, confirmată prin decizia civilă nr- Curții de APEL CLUJ și 3572/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a respins acțiunea privind constatarea nulității contractelor de credit și de garanție, însă fără să menționeze și motivele pentru care acțiunea fost respinsă, cu atât mai mult cu cât judecătorul sindic dispus la data de 28.06.2006 suspendarea soluționării cauzei până la soluționarea irevocabilă a acțiunii privind constatarea nulității contractelor de credit și garanție.
Împotriva sentinței formulat recurs și, administratorul statuar al debitoarei, solicitând în principal admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul constatării legitimității creanței intimatei BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA SA la nivelul sumei de 749.410.334 lei și respingerea cererii de obligare petentului la plata cheltuielilor de judecată.
Același recurent formulat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare judecătorului sindic.
În motivarea recursului se arată că, în ce privește recursul formulat împotriva încheierii de respingere cererii de recuzare, în mod greșit tribunalul respins cererea de recuzare, după cum în mod nelegal respins și cererea de abținere formulată de același judecător incompatibil.
Astfel cum rezultă din dosar, contestația depusă de - COM SRL, a format inițial obiectul dosarului nr. 3923/2002 al aceleiași instanțe. Prin sentința civilă nr. 2979/12.11.2003, dl. judecător soluționează pe fond contestația și apreciază legitimitatea creanței pentru suma de 10.328.135.507 lei ROL.
Urmare recursului declarat de - COM SRL, prin administrator statuar, prin decizia civilă nr. 616/9.03.2004, Curtea de APEL CLUJ admite recursul și dispune reverificarea creanței de către Tribunalului Maramureș în judecarea acesteia după casare, apreciind greșită concluzia judecătorului sindic.
În rejudecare, contestația a fost înregistrată sub dosar nr.1774/R/2004, dosar în care același magistrat nu mai putea efectua nici un act procedural, fiind incompatibil prin prisma disp. art.24 alin.1 Cod proc.civ. cu raportare la art.12 alin.2 teza finală din Legea nr. 85/2006, potrivit cu care "se află în situație de incompatibilitate judecătorul sindic care soluționează cerere în rejudecare, după casarea în recurs a hotărârii pronunțate anterior".
Față de aceste dispoziții legale, se impunea admiterea cererii de recuzare și înlocuirea dl. judecător sindic de la rejudecarea contestației la declarația de creanță, opinia acestuia asupra fondurilor juridice dintre părți fiind binecunoscută chiar înaintea soluționării pe fond, în rejudecare contestației.
Admițând recursul împotriva încheierii de respingere cererii de recuzare și în rejudecarea ei, apreciind temeinicia susținerilor recurentului, urmează se constata situația de incompatibilitate în care s-a aflat dl. judecător în soluționarea contestației la creanță.
Nici pe fond cererile societății contestatoare nu au fost în mod legal și temeinic analizate, sentința tribunalului d admitere în parte contestației și constatare legitimității creanței la nivelul sumei de 8.803.225.814 ROL - cu motivarea ce se poate vedea în cuprinsul acesteia denotând cât se poate de clar aplicarea greșită a legii de către instanță și aprecierea de o manieră proprie însă absolut eronată materialului probator administrat.
În rejudecarea după admiterea recursului și casarea sentinței primei judecăți fondului de către Tribunal, de către același judecător, s-a procedat la administrarea probei cu expertiza contabilă, ocazie cu care experții desemnați de instanță au relevat în relația de creditare de către intimată societății debitoare stare de fapt absolut improprie legislației și deopotrivă practicii bancare, cărei efecte au fost în mod greșit apreciate de experți și mai grav, însușite de judecător prin sentința atacată.
În ce privește contractul linie de credit nr.82/2000 și actele adiționale la acesta, astfel cum argumentează experții, atât în lucrarea inițială, cât și în completarea la expertiză, nu au generat nicio creanță.
În temeiul contractului linie de credit nr.82/2000 nu s-a pus la dispoziția societății debitoare nicio sumă de bani, nici la data de 23.02.2000 - astfel cum se menționa în contract - și nici ulterior. Prin urmare, contractul nu fost executat, cu excepția sumei de 1.498.922.750 lei care a fost virată în baza actului adițional nr.4/2001.
Cu toate acestea, tribunalul apreciază fără fi investit că în fapt, suma nevirată în temeiul acestui contract era o datorie preexistentă recurentei pe care, absolut nefondat, o reține în temeiul unor contracte nedepuse de părți în dosar, neindicate în declarația de creanță, neanalizate de părți, raționamentul instanței nefiind susținut nici măcar de intimată.
Potrivit art.43 Cod comercial, "datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobânda de drept din ziua când devin exigibile".
Sumele pretins virate de către bancă în cont fără a avea la bază un contract de credit nu dau naștere unor datorii negarantate în sensul prev. de art.43 Cod comercial, cum la fel de inadmisibilă este și invocarea de către experți și reținerea de instanță, în ce privește dobânzile, disp. art. 994.civil, potrivit cu care "când cel ce primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele - dobânzile - sau fructele din ziua plății".
În speță, instanța nu a fost investită a analiza buna sau reaua credință a debitoarei. Cât timp este bine știut că fides presumitur, iar textul invocat este singurul care putea servi drept temei al calculării dobânzilor legale, toate calculele acestora referitoare la dobânzile încasate ori reținute ca fiind de achitat prin raportare la aceste plăți nedatorate se impuneau a fi refăcute, la calcularea creanței trebuiau excluse cu desăvârșire și cele 4 sume depuse la bancă în conturile societății în baza unor acte juridice unilaterale, inopozabile debitoarei.
Art.2 și 3 din OG nr.9/2000 invocate de experți în același alineat sunt, de asemenea, intolerante în speță.
Potrivit art.2, "în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală". În lipsa unei "dispoziții legale" și cu atât mai puțin contractuale, și calculul dobânzilor trebuia exclus de către experți.
Față de incapacitatea art.994 civ, se întreabă recurentul cum s- putut stabili de către experți lichiditatea datoriei (credit și dobânzi), cât în egală măsură momentul exigibilității acesteia calculate conform anexelor 2 și 3.
Este evident că toate concluziile experților vizând aceste datorii nu au nici un fundament legal, condiții în care se impuneau fi excluse din calculul creanței toate sumele (capital, dobânzi, penalități ori comisioane), care nu s-a probat că au luat naștere cu titlu de obligație în sarcina debitoarei în temeiul unui contract de credit semnat de reprezentanții legali ai acesteia.
Ca o concluzie, în lipsa unor contracte de credit investite cu formulă executorie ca temei al obligației de restituire, se impunea executarea tuturor acestor sume din pretinsa creanță certă, lichidă și exigibilă, după cum se impunea excluderea din calculul creanței oricăror dobânzi ori comisioane care nu au nicio bază legală ori contractuală.
Examinând recursurile, instanța constată următoarele:
Prin încheierea din 7.05.2008 (23), s-a respins cererea de recuzare formulată de creditoarea - COM SRL având ca obiect recuzarea d-nul judecător sindic.
În motivarea încheierii se arată că, prin cererea înregistrată la 7 mai 2008, contestatoarea Com SRL a cerut recuzarea d-lui judecător în dosarul cu nr. de mai sus.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 2927/12.11.2003, domnul judecător a soluționat pe fond contestația societății debitoare apreciind legitimitatea creanței băncii la nivelul sumei de 10.328.135.507 lei iar prin decizia nr. 616/9.03.2004 Curtea de APEL CLUJa admis recursul și a dispus reverificarea creanței și rejudecarea contestației debitoarei, considerând greșită concluzia judecătorului sindic bazată pe expertiza administrată la fond.
Petenta a mai arătat că, fiind în rejudecare, domnul judecător - sindic nu mai poate soluționa contestația la creanță raportat la art. 24 al. 1 Cod pr. civilă și art. 12 al. 2 teza 1 din Legea 85/2006.
Prin decizia civilă nr. 616 din 9.03.2004 pronunțată în dosar nr. 421/2004, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de debitorul Com SRL BMp rin împotriva sentinței civile nr. 979 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de judecătorul - sindic în dosar nr. 3933/2002 al Tribunalului Maramureș, pe care a modificat-o în parte în sensul că a dispus reverificarea și rejudecarea contestației debitorului la creanța Băncii Comerciale Bank România, Sucursala B M, menținând restul dispozițiilor sentinței și trimițând dosarul judecătorului - sindic pentru continuarea procedurii.
Potrivit prevederilor art. 12 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art. 24 al. 1 din Codul d e procedură civilă privind incompatibilitatea, nu sunt aplicabile judecătorului - sindic care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția judecării, după casarea hotărârii în recurs.
În condițiile în care prin decizia menționată s-a dispus modificarea în parte a sentinței pronunțate de judecătorul - sindic și nu casarea acesteia, instanța a constat că în cauză nu sunt incidente normele legale enunțate anterior.
Prin încheierea camerei de consiliu din 25.03.2008 s-a respins cererea de abținere formulată de domnul judecător de la soluționarea contestației ce formează obiectul dosarului nr-.
În considerentele încheierii se arată că, prin cererea înregistrată la 19.02.2008, domnul judecător solicitat a se încuviința abținerea sa de la soluționarea cauzei, motivat de împrejurarea că dosarul fost trimis spre rejudecare după casare.
În drept, invocat art.27 pct.7 Cod proc.civ. raportat la art.12 alin.2 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit prevederilor art.12 din Legea nr. 85/2006, dispozițiile art.24 alin.1 din Codul d procedură civilă privind incompatibilitatea, nu sunt aplicabile judecătorului sindic - care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, cu excepția judecării după casarea hotărârii în recurs.
Prin decizia civilă nr. 616 din 9.03.2004 pronunțată în dosar nr. 421/2004, Curtea de APEL CLUJa admis recursul declarat de debitorul Com SRL BMp rin împotriva sentinței civile nr. 979 din 12 noiembrie 2003, pronunțată de judecătorul - sindic în dosar nr. 3933/2002 al Tribunalului Maramureș, pe care a modificat-o în parte în sensul că a dispus reverificarea și rejudecarea contestației debitorului la creanța Băncii Comerciale Bank România, Sucursala B M, menținând restul dispozițiilor sentinței și trimițând dosarul judecătorului - sindic pentru continuarea procedurii.
Împrejurarea că prin hotărârea pronunțată în recurs s-a dispus modificarea în parte sentinței pronunțate de judecătorul sindic și nu casarea acesteia, instanța considerat că cererea de abținere este neîntemeiată.
Cât privește art.27 pct. 7 Cod proc.civ. invocat de petent, acesta nu poate fi luat în considerare, raportat la faptul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii insolvenței menționată anterior.
Recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de abținere este inadmisibil din perspectiva prevederilor art.34(1) Cod proc.civ. potrivit căruia, încheierea prin care s- încuviințat sau respins abținerea, precum și cererea prin care s- încuviințat recuzarea nu este supusă la nici o cale de atac".
Recursul formulat împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare este fondat, din următoarele considerente:
Potrivit art.12(2) din Legea nr. -, "dispozițiile art.24 alin.1 din Codul d procedură civilă privind incompatibilitățile nu sunt aplicabile judecătorului sindic, care pronunță succesiv hotărâri în același dosar, după casarea hotărârii în recurs".
Prin art.149 din Legea nr. 85/2006, "dispozițiile prezentei legi se completează în măsura compatibilității lor cu cele ale Codului d e procedură civilă.
Potrivit art.27(7) Cod proc.civ. " judecătorul poate fi recuzat dacă și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă".
În cauză prin sentința civilă nr. 2979/12.11.2003 pronunțată în dosar nr. 3913/2002 al Tribunalului Maramureș, s- constatat legitimitatea creanței declarate de Banca Comercială Bank România SA în cauza de insolvență comercială înregistrată sub nr. 4118/2001 privind pe debitoarea - COM SRL B M la nivelul sumei de 10.328.135.507 lei, din care creanța garantată este de 4.081.084.200 lei, iar diferența până la suma declarată reprezintă creanță chirografară declarată în termen.
În sensul celor de mai sus, s-a admis în parte contestația la declarația de creanță introdusă de debitoare prin administrator judiciar . Sentința 2979/12.11.2003 fost pronunțată de domnul judecător .
Prin decizia civilă nr. 616/2004 pronunțată în dosar nr.421/2004 s- admis în parte recursul declarat de debitorul - COM SRL BMp rin asociat unic și administrator, împotriva sentinței civile nr. 2979/12.11.2003, pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr. 3933/2002 al Tribunalului Maramureș, pe care modificat-o în parte în sensul dispunerii reverificării și rejudecării contestației debitorului la creanța Băncii Comerciale Bank România, Sucursala B Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței. Dosarul a fost trimis judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
În considerentele deciziei s- reținut că motivele de recurs ale debitoarei - COM SRL prin sunt fondate în parte, datorită faptului că verificarea cranței sub aspectul certitudinii și lichidităților nu s-a efectuat corect, datorită premisei greșite că raportul juridic dintre părți are natura unui contract de cont curent reglementat de art. 370-373 Cod Comercial.
Astfel că atât expertiza contabilă efectuată în cauză, cât și concluzia judecătorului sindic bazate pe expertiză sunt greșite, datorită premisei eronate cu privire la calificarea raportului juridic dintre părți.
Instanța de recurs a statuat că certitudinea și lichiditatea creanței pot fi stabilite numai printr-o altă expertiză care să analizeze fiecare contract dintre părți.
Deci, raportat la îndrumările date prin decizia Curții de APEL CLUJ, urmare a admiterii în parte recursului formulat împotriva sentinței nr. 2929/2006, judecătorul sindic trebuia să procedeze la o nouă reverificare a creanței creditoarei din prisma unei noi expertize contabile, astfel că judecătorul care pronunțat hotărârea nr. 2929/2006, nu poate să pronunțe după rejudecare o nouă hotărâre care viza același aspect, creanța creditoarei față de debitoare, fiind incompatibil.
Faptul că prin decizia Curții de APEL CLUJs - modificat sentința nr.2979 și nu s- casat, nu poate duce la respingerea cererii de recuzare, de vreme ce din considerentele deciziei, rezultă că s-a dispus o nouă reverificare creanței de către judecătorul sindic.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art. 12(2) din Legea nr. 85/2006, art.24, 31 Cod proc.civ. 312(3).civ, va admite recursul, va modifica încheierea civilă din 7.05.2008 în sensul că va admite cererea de recuzare a d-lui judecător sindic formulată de contestatoarea - COM SRL.
După casare, judecătorul sindic va soluționa cauza sub toate aspectele, inclusiv excepțiilor invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de - COM SRL BMp rin administrator statutar împotriva încheierii civile din 07.05.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o modifică în sensul că admite cererea de recuzare a d-lui judecător sindic formulată de contestatoarea - COM SRL.
Admite recursurile formulate de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA SA și - COM SRL BMp rin administrator statutar împotriva sentinței civile nr. 823 din 11.06.2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Respinge ca indamisibil recursul formulat de BANCA COMERCIALĂ ROMÂNIA SA împotriva încheierii din 07.05.2008 prin care s-a respins cererea de abținere formulată de judecătorul sindic.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red. dact.GC
2 ex/12.02.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Danusia PușcașuJudecători:Danusia Pușcașu, Andrei Axente Irinel, Marusciac
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 145/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1825/2009. Curtea de... → |
|---|
