Practica judiciara insolventa. Decizia 750/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 750
Ședința publică de la 02 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Cremenițchi
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Traian Șfabu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent B și pe intimat, intimat " " V, lichidator V - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE " " V, intimat ADM.. PU-, intimat, având ca obiect procedura insolvenței, recurs împotriva sentinței nr. 323/F/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă av. pentru recurentă, cons. jur. - pentru lichidatorul V, cons. jur. G pentru intimata-creditoare AVAS B și av. pentru intimata, lipsă fiind reprezentanții intimate-debitoare " " V și ai intimatei-creditoare ADM.. PU-.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la al 2 lea termen de judecată iar lichidatorul a solicitat judecata în lipsă.
de instanță, toți apărătorii aleși prezenți precizează că nu au alte probe de propus și cereri de formulat.
Av. pentru recurentă solicită admiterea recursului, consideră că hotărârea Tribunalului Vaslui este nelegală, iar în subsidiar este netemeinică. S-a atras răspunderea personală dar nu este indicat concret în care din cele 5 fapte este incidentă cauza Precizează că lichidatorul, la fila nr. 3 din raport, a menționat că s-au achiziționat mărfuri dar facturile nu au fost achitate, acest fapt generând penalități și dobânzi. Consideră că recurenta a depus acte medicale care dovedesc că aceasta preluat societatea cu intenția de aor edresa dar, din cauza situției precare a stării de sănătate care a intervenit după achiziționarea societății, nu s-a mai putut ocupa de activitatea acesteia. Consideră că în cauză nu sunt incidente disp. art. 38 lit. a-d și nici cele ale art. 138 lit. d Cod Procedură civilă. Depune concluzii scrise.
Cons. jur. pentru intimata-creditoare AVAS B solicită respingerea recursului și precizează că sentința instanței de fond este temeinică și legală.
Av. pentru intimata solicită admiterea recursului. Precizează că intimata a fost cercetată penal dar nu a fost găsită vinovată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința civilă nr. 323/F/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic s-a hotărât:
Admite cererea formulată de "" V, reprezentată prin lichidator judiciar V împotriva pârâtelor și.
Obligă pârâtele, în solidar, să suporte cu averea proprie pasivul debitoarei "" V în sumă de 210.935,91 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că:
Administratorul statutar nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele financiar contabile, însă din balanța și bilanțul puse la dispoziție de către creditorul V s-a constatat că debitorul nu deține bunuri în patrimoniu care să fie valorificate în cadrul procedurii sau sume de bani și că sunt întrunite cerințele art. 138. Se consideră a fi nerelevante susținerile pârâtei prin întâmpinare, pârâta are calitate procesuală activă deținând calitatea de administrator în perioada de prescripție, din Actul Adițional la Actul Constitutiv al debitoarei rezultând că aceasta a cesionat părțile sociale către la data de 21.12.2005, administratorul debitoarei în perioada 09.08.2004-23.12.2005 fiind.
Având în vedere că procedura împotriva debitoarei a fost deschisă la 15.01.2008 consideră că pârâta are calitate procesuală activă întrucât perioada 18.01.2005-21.12.2005 este contemporană perioadei de timp în care pârâta și-a exercitat mandatul care ar fi putut cauza insolvența debitoarei, răspunzând în solidar cu pârâta.
Cum nici una din cele două administratoare nu au prezentat documentele financiar contabile ale debitoarei, fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea, se prezumă chiar din lipsa acestor documente.
Susținerea pârâtei că la predarea gestiunii debitoarei ar fi avut datorii doar în cuantum de 59.900 lei este deoarece din documentele puse la dispoziție de V și în baza cărora a fost întocmit raportul cauzal rezultă că la 30.06.2005 debitoarea avea datorii în sumă totală de 105.895 lei din care suma de 96.820 lei către bugetul consolidat al statului.
Comparându-se datoriile debitoarei la data de 30.06.2005 cu cele de la data deschiderii procedurii insolvenței 15.01.2008, se poate trage concluzia că datoria este aceeași de la 30.06.2005 la care s-au adăugat majorări și penalități. Iar pasivul neacoperit provine chiar din perioada mandatului pârâtei și nicidecum din timpul mandatului pârâtei care nu a mai desfășurat activitate pe societate ci doar a cumpărat părțile sociale după care a plecat în străinătate pentru a i se pierde urma și a nu mai putea fi tras la răspundere nimeni pentru pasivul neacoperit al debitoarei.
Față de acțiunea lichidatorului judiciar reclamant sprl V pentru debitoarea "" V urmează a se constata că situația de fapt este deplin dovedită.
În drept:
ART. 138 din legea insolvenței prevede că:
"(1) La cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane;
b) au făcu acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit,persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
Față de situația de fapt reținută în sarcina pârâtelor și și corect prezentată în acțiunea lichidatorului judiciar reclamant, urmează a se constata că pârâtele se fac vinovate de starea de insolvență a debitorului și să se admită acțiunea care este în termen urmând să se oblige pârâtele în solidar să suporte integral pasivul debitorului în limita sumei de 210.935,91 lei reprezentând pasiv neacoperit din procedură.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului se susține că hotărârea judecătorească are cuprinsă în motivare doar redarea solicitării și a motivelor din acțiune și a susținerilor recurentei-pârâte din întâmpinarea depusă, fără a cuprinde dispozițiilor obligatorii ale art. 261 alin. 1 punct 6, în sensul că instanța nu a făcut o analiză a pozițiilor părților din proces, nu a stabilit motivele de fapt i de drept care au format convingerea instanței și nu s-au arătat absolut deloc motivele pentru care s-au înlăturat solicitările, cererile și apărările pârâtei-recurente.
Mai mult, este lesne de observat că după ce în paginile 2,3 și 4 primul alineat sunt prezentate pozițiile reclamantei și a pârâtei, fără a se face o analiză așa cum au arătat mai sus, la motivarea în drept se regăsește enumerarea în întregime a disp. art. 138 din Legea insolvenței fără a se stabili care din cele 5 situații prevăzute în articol are aplicabilitate în speță, fapt ce era absolut obligatoriu.
Așa cum s-a arătat și la fondul cauzei la data intrării în insolvență a "", administratorul societății nu mai era recurenta, ci pârâta. Prin actul adițional la actul constitutiv al "" din 21 decembrie 2005 fost cooptată ca asociat pârâta, ocazie cu care recurenta s-a retras din societate. Așa cum rezultă din actul adițional mai sus arătat cu acea ocazie, s-a revocat mandatul de administrator a recurentei, noul administrator numit a preluat societatea cu drepturi și obligații așa cum exista aceasta la data cesiunii părților sociale, drepturi și obligații pe care le cunoștea și în privința cărora nu a avut obiecțiuni, preluându-se inclusiv documentele de contabilitate ale societății.
Tot în acel moment noul asociat și administrator așa cum s-a arătat, a preluat activitatea și contabilitatea societății în care sens s-a încheiat și un proces-verbal de predare-primire. În aceste condiții consideră că nu mai poate fi atrasă răspunderea materială a ei.
Mai mult față de modul cum este redactată cererea de chemare în judecată, cel puțin în ce o privește pe pârâtă, nu se fac precizări legate de activitatea sa defectuoasă și modul concret în care ar fi desfășurat o activitate defectuoasă și în interes propriu de aducere a societății în stare de insolvență. Precizează că la data la care a preluat "" L aceasta avea datorii în cuantum de 59.900 lei Ron, aceeași sumă reprezentând datorie și la data predării societății către, ea nedesfășurând activitate cu societatea datorită unei stări de sănătate precare, motiv pentru care a și cesionat părțile sale sociale, fapt ce îl dovedește cu actele medicale ce au fost anexate.
Este de arătat și faptul că în materie de răspundere materială a unui administrator de societate comercială este necesar să se îndeplinească mai multe condiții pentru ca răspunderea să existe, ori în cazul lor înafară de existența unui pretins prejudiciu, nici prin acțiune nici în hotărârea judecătorească nu se stabilește legătura de cauzalitate între prejudiciu și faptele recurentei și nici culpa ca element esențial al răspunderii, aspecte care trebuiau analizate în hotărârea Tribunalului Vaslui, care să fi stabilit cu exactitate care sunt faptele ce i se impută, în ce constă efectiv culpa sa și legătura de cauzalitate de care a făcut mai sus vorbire.
Consideră că instanța nu a analizat în niciun fel susținerea sa referitoare la faptul că prin preluarea efectivă, în forme legale a societății, documentelor contabile în totalitate, a activului și a pasivului de către cealaltă pârâtă așa cum rezultă din actele existente la dosar. Prin respectivele acte cealaltă pârâtă și-a asumat toate obligațiile societății nu doar pentru perioada de după preluare ci și pentru perioada anterioară, având cunoștință de situația economico-financiară a societății pe care și-a însușit-o ca atare cu obligațiile de rigoare.
În această situație susținerea reclamantei, în ce privește calitatea procesuală activă a recurentei bazată pe faptul că avea calitatea de administrator în perioada de prescripție nu poate constitui un motiv de admitere a acțiunii și nici de justificare a hotărârii judecătorești. De asemenea arată faptul că nu putea fi primită de instanță susținerea reclamantei în ce privește calitatea procesuală activă pentru că "perioada 18.01.2005-21.12.2005 este contemporană perioadei de timp în care și-a exercitat mandatul care - atenție - ar fi putut cauza insolvența debitoarei", ceea ce justifică răspunderea în solidar cu pârâta.
Consideră că reclamanta este în eroare cu privire la instituția solidarității iar instanța a aplicat-o greșit în cauză, motivul invocat și situația de fapt neîndrituind aplicarea instituției solidarității în speță.
Precizez că în viziunea recurentei, față de textele aplicabile și situația de fapt nu poate rezista nici afirmația reclamantei consemnată în hotărârea instanței la fila 3 antepenultimul alineat în sensul că se reține în sarcina sa fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea. Este evidentă eroarea reclamantei și a instanței întrucât recurenta nu avea cum să prezinte documente financiare în condițiile în care a arătat și a dovedit că au fost predate cu proces-verbal pârâtei.
Mai este lesne de observat din cuprinsul hotărârii că peste tot se face vorbire doar de așa-zisa activitate păgubitoare și poziția recurentei fără a se face trimitere la pârâta.
Referitor la situația financiar-contabilă a societății de la preluarea de către recurentă și până la retragerea din societate și ulterior nu se fac precizări exacte în hotărâre trecându-se doar niște cifre care nu lămuresc problema originii cuantumului, etc. a debitelor. Față de modul cum a fost motivată acțiunea reclamantei și susținută în instanță doar în câteva cuvinte fără a se face o motivare consistentă, nu s-a efectuat o expertiză contabilă așa cum a solicitat prin probele propuse, iar instanța a dat cuvântul la fond fără să pună în discuție și să se pronunțe instanța de recurs ori prin reținere spre rejudecare ori prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În drept se invocă disp. art. 299 și urm. Cod procedură civilă.
Față de motivele invocate se solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii formulată de "" LVp rin lichidator judiciar
Legal citată, intimata "" L V, prin lichidator judiciar Vas olicitat respingerea recursului.
Analizând motivele de recurs în contextul probelor administrate în primă instanță și recurs și al disp. art. 312 alin. 3 teza II și alin. 5 Cod procedură civilă, instanța de recurs constată că recursul este fondat.
În motivarea acestei soluții, instanța de recurs a reținut că în recurs s-a făcut dovada faptului că recurenta, la prima instanță prin întâmpinarea depusă a formulat și cerere de probe (fila 25 dosar de fond), precizând că solicită în dovedirea conținutului întâmpinării probele cu: martori, acte și expertiză contabilă.
Din încheierile de ședință nu rezultă că s-a pus în discuția părților cererea de probe a pârâtei și nici că instanța s-a pronunțat asupra acestora prin respingere sau admitere și nici că pârâta-recurentă ar fi renunțat la probatoriul cerut.
De asemenea, se observă din considerentele sentinței recurate că instanța nu a motivat în fapt și în drept existența faptelor pentru care a fost reținută răspunderea personală a pârâtei-recurente în ajungerea societății debitoare "" L V în insolvență, implicit în aceeași situație fiind și pârâta.
Față de aceste motive, cu referire expresă la omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la probele cerute de pârâta, se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 teza II și alin. 5 din Codul d e procedură civilă, pentru ca sentința recurată să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare la Tribunalul Vaslui - judecător sindic, urmând ca cererea dedusă judecății să fie analizată sub toate aspectele sesizate și reținute mai sus.
În concluzie, instanța de recurs va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 323/F/23.09.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui - judecător sindic, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Vaslui - judecător sindic.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi - 02.03.2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Pentru Pentru
din funcție din funcție
Președinte: Președinte:
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui - judecător sindic:
06.04.2009
2 ex.-
Președinte:Radu CremenițchiJudecători:Radu Cremenițchi, Liliana Palihovici, Traian Șfabu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 207/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 938/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
