Practica judiciara insolventa. Decizia 751/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 751
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Nela Ochea
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țăndăreanu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului formulat de creditoarea PRIMĂRIA, împotriva sentinței comerciale nr. 303 din 3 martie 2009, pronunțate de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator TÂRGU-J, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SA, având ca obiect cerere de repunere in termenul de înscriere la masa credală.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta creditoare PRIMĂRIA, reprezentată de consilier juridic G, și intimatul lichidator TÂRGU-J, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SA, prin practician în insolvență.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul formulat de creditoarea PRIMĂRIA, a fost declarat și motivat în termenul prevăzut de art. 8 alin. 2 din legea nr. 85/2006, că recurenta este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 17 din legea nr. 146/1997.
Totodată, se mai învederează și depunerea prin serviciul arhivă a întâmpinării formulată de intimatul lichidator TÂRGU-
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic G, solicită, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare, arătând că instanța de fond a pronunțata o sentință nelegale, nepronunțându-se asupra cererii formulată de creditoarea PRIMĂRIA și neținând cont întrutotul de îndrumările din decizia de casare nr. 823/25.09.2008 pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA.
În subsidiar, solicită, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Practician în insolvență, pentru intimatul lichidator TÂRGU-J, solicită respingerea recursului ca nefondat, judecătorul-sindic pronunțând o sentință legală și temeinică.
Arată că în mod corect judecătorul-sindic a respins cererea formulată de creditoare ca tardiv introdusă, nefiind necesară analiza pe fond a cererii.
CURTEA
Asupra recursului de față următoarele:
Prin cererea formulată la 31.10.2007, creditorul PRIMĂRIA ORAȘ a solicitat ca în contradictoriu cu debitorul SC SA reprezentat prin lichidator judiciar -J să se dispună repunerea acestuia în termenul de înscriere la masa credală și înscrierea la masa credală cu suma de 82.469,29 RON reprezentând penalități de întârziere conform facturii nr.-/20.12.2004.
În motivarea cererii s-a arătat că între Consiliul Local și debitorul SC SA s-a încheiat contractul de concesiune nr.111/11.05.2000 pe o durată de 5 ani prin care s-a concesionat serviciul public de distribuție a apei potabile, canalizare, salubritate precum și folosința bunurilor mobile aferente acestuia, contra unei redevențe lunare. Pe parcursul derulării contractului debitorul a înregistrat întârzieri în plata acestei redevențe, motiv pentru care prin factura nr.-/20.12.2004 au fost calculate penalități de întârziere în sumă de 82.469,29 lei.
A mai susținut că motivul pentru care solicită repunerea în termenul de înscriere la masa credală constă în faptul că, la momentul deschiderii procedurii generale a insolvenței, Primăria avea un debit față de SC SA în sumă de 107.016,99 lei iar potrivit facturii menționate mai sus acesta din urmă înregistra un debit de 82.469,29 lei față de Primăria, așa încât a apreciat că se poate face compensarea și nu se mai impune formularea unei cereri de înscriere la masa credală.
A mai arătat că, debitorul prin lichidatorul judiciar Tg-J a chemat în judecată Primăria pentru recuperarea sumei de 107.016,99 lei iar prin sentința nr.5/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj cererea a fost admisă, așa încât creditorul s-a văzut în situația în care suma de 82469,29 lei nu a fost nici compensată și nici înscrisă la masa credală.
Prin sentința nr.388/19.03.2008 a Tribunalului Dolj, s-a respins cererea pentru că această creanță nu este certă, întrucât factura a fost refuzată la plată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Primăria, iar prin decizia nr.823/25.09.2008 a Curții de APEL CRAIOVA a fost admis recursul a fost casată sentința cu trimitere spre rejudecare cu îndrumarea ca în rejudecare să se verifice termenul în care a fost formulată cererea, cuantumul sumei ce s-a solicitat a fi înscrisă, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
De asemenea în considerentele deciziei de casare s-a stabilit ca judecătorul - sindic să verifice dacă există pe rolul altor instanțe un litigiu ce are ca obiect această sumă, și să pună în vedere lichidatorului judiciar să invoce dispozițiile art. 36 din legea 85/2006.
În rejudecarea cererii după casare, lichidatorul a invocat pe cale de excepție inadmisibilitatea cererii de repunere în termenul de înscriere la masa credală, solicitând totodată să se constate că Primăria este decăzută din drepturile prevăzute de art. 76 alin 1 din legea 85/2006.
Prin sentința nr. 303 din 3 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- s-a admis excepția invocată de debitorul SC SA prin lichidatorul TG - și s-a respins cererea formulată de creditorul PRIMĂRIA de repunere în termenul de înscriere a creanței in sumă de 82.469,29 RON la masa credală. S-a constatat că Primăria este decăzută din drepturile prevăzute la art. 76 alin 1 din Legea 85/2006 cu privire la creanța în sumă de 82.469,29 RON ce rezultă din factura fiscală nr. - din 20.12.2004.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința nr. 622 din 04.07.2005, a fost deschisă procedura generală a reorganizării judiciare împotriva debitorului SC SA, fixându-se în conformitate cu art. 76 din lege termenul limită pentru depunerea creanțelor la 05.09.2005.
Primăria, a formulat cerere de înscriere în tabelul definitiv consolidat al creanțelor potrivit adresei nr. 5366 din 15.03.2006 și anexei acesteia cu suma de 17.471,04 lei reprezentând concesiune mijloace fixe și penalități de întârziere.
Suma de 82.469,29 lei reprezentând penalități de întârziere conform facturii nr. - din 20.12.2004, reprezintă o creanță născută anterior deschiderii procedurii și cu privire la care creditorul avea obligația să formuleze în termenul legal cererea de înscriere la masa credală.
Împrejurarea că acesta a apreciat că operează o compensare a datoriilor reciproce, este irelevantă în contextul în care potrivit dispozițiilor art. 52 din Legea 85/2006" deschiderea procedurii de insolvență nu afectează dreptul unui creditor de a invoca compensarea creanței sale cu cea a debitorului asupra sa, atunci când condițiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sunt îndeplinite la data deschiderii procedurii".
Aceasta presupune obligativitatea creditorului de a invoca compensarea creanței ci nu de a aprecia că aceasta operează de la sine fără aoi nvoca.
Din această perspectivă cererea de repunere în termenul de înscriere la masa credală apare ca inadmisibilă în raport de temeiul de drept invocat de către creditor respectiv art. 75 din Legea 85/2006.
Potrivit acestui text, după expirarea termenului de depunere a contestațiilor, prevăzute la art. 73 alin 2 și până la închiderea procedurii, orice parte interesată poate face contestație împotriva trecerii unei creanțe sau a unui drept de preferință în tabelul definitiv de creanțe, în cazul descoperii existenței unui fals, dol sau unei erori esențiale care au determinat admiterea creanței sau a dreptului de preferință, precum și în cazul descoperii unor titluri hotărâtoare și până atunci necunoscute.
Raportat la momentul formulării acestei cereri, respectiv 31.10.2007, termen la care era deja afișat tabelul definitiv consolidat al creanțelor, încă din 9 mai 2006, s-a constatat că în cauză operează dispozițiile art. 76 alin 1 din Legea 85/2006 cu privire la creanța rezultată din factura nr. - din 20.12.2004.
Potrivit acestui text cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art. 62 alin 1 lit b este decăzut, cât privește creanțele respective din următoarele drepturi: 1. dreptul de a participa și a vota în cadrul adunării generale a creditorilor; 2. dreptul dea participa la distribuirilor de sume în cadrul reorganizării și falimentului; 3. dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor sau asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare, ulterior închiderii procedurii.
Art. 76 alin 2 din lege prevede în mod expres că decăderea va putea fi invocată oricând de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.
Din această perspectivă instanța de fond a admis excepția invocată de către debitor urmând a se constata că Primăria este decăzută din drepturile prevăzute de art. 76 alin 1 din Legea 85/2006.
Totodată, instanța, din verificările efectuate, a constatat că pe rolul instanțelor judecătorești nu există înregistrată o cerere prin care creditorul să fi încercat valorificarea dreptului său de creanță cu privire la suma menționată mai sus, acesta invocând existența acestei facturi în cadrul dosarului nr. 362/COM/2006 în care s-a pronunțat sentința nr. 5 din 2.02.2007, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 957 din 07.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de Primăria, reținându-se că pe parcursul judecății în primă instanță aceasta nu a investit instanța cu o cerere reconvențională prin care SC SA să fi fost obligat la plata sumei rezultată din factura nr. - din 20.12.2004.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs creditoarea Primăria criticând-o ca netemeinică și nelegală, susținând că instanța nu a ținut seama de îndrumările hotărârii de casare care sunt obligatorii, în sensul că i s-a cerut să analizeze cererea și dacă creața este certă sau nu.
Instanța nu s-a pronunțat pe fondul criticii constatând că recurenta este decăzută din drepturile prevăzute de art. 76 alin.1 din Legea 85/2006, aspect care nu s-a solicitat.
În ceea ce privește respingerea cererii de repunere în termen de înscriere la masa credală, este nelegală, pentru că așa cum s-a arătat între recurentă și debitoare s-a derulat contractul de concesiune nr. 111 /11.05.2000 prin care s-a concesionat pe o durată de 5 ani serviciul public de distribuție a apei potabile, canalizare, salubritate precum și folosința bunurilor imobile contra unei redevențe lunare. În derularea acestuia debitoarea a înregistrat întârziere prin factura nr. -/20.12.2004 și în temeiul art. 15 din contract s-au perceput penalități în sumă e 82.469,29lei.
La data intrării în procedura de faliment recurenta avea față de debitoare un debit de 107.016,99 lei contravaloare lucrări neachitate și întrucât la rândul ei avea un credit de 82.469,29 lei izvorât din factura mai sus arătată, a apreciat că se poate face compensare și nu mai are rost să se înscrie la masa credală, însă debitoarea prin lichidator a acționat-o pe recurentă în judecată și prin sentința nr.5/02.02.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.362/COM/2006 a fost obligată la plata sumei de 107.016,40 lei, în condițiile în care suma sa a rămas necompensată.
Prin întâmpinare, lichidatorul a solicitat respingerea recursului pentru că în mod corect judecătorul sindic cu suma arătată, întrucât recurenta a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor din 15.03.2006 cu suma de 417.471,04 lei, suma solicitată astfel că a avut cunoștință de termenul de înscriere la masa credală după deschiderea falimentului.
Recurenta nu a făcut dovada că se află în situația reglementată de art. 103.pr.civ, că a fost împiedicată să se înscrie cu creanța în termenul stabilit de lege, iar prevederile art. 76 alin.1 din Legea 85/2006 au fost corect aplicate de judecătorul sindic, recurenta creditoare fiind decăzută din dreptul de a-și realiza creanța întrucât nu a depus cererea de admitere a creanței în termenul legal.
Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Susținerea că instanța nu s-a conformat deciziei nr. 823/25.09.2008 a Curții de APEL CRAIOVA, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare, este nefondată.
Astfel, instanța de recurs a îndrumat instanța de fond, să aibă în vedere cu ocazia rejudecării toate dispozițiile prevăzute de Legea 85/2006, referitoare la înscrierea creanțelor în tabelul creditorilor, urmând a se verifica termenul în care s-a a fost formulată cererea, cuantumul sumei, precum și caracterul cert, lichid și exigibil al creanței și de asemenea să verifice dacă există și alte litigii în legătură cu această sumă pentru a pune în vedere lichidatorului să invoce dispozițiile art. 36 din Legea 85/2006.
Astfel instanța s-a conformat deciziei de casare, și verificând cuantumul creanței cu care a cerut să fie înscrisă recurenta, a constat că, cu adresa 5366 din 15.03.2006 a solicitat să fie înscrisă cu suma de 17.471,04lei nefăcând referire la creanța de 82.469,90lei.
De asemenea, a reținut că recurenta nu a solicitat compensarea datoriilor reciproce în conformitate cu dispozițiile art. 52 din Legea 85/2006 și a apreciat că operează o compensare a datoriilor reciproce de la sine ceea ce este contrar legii și din acest punct de vedere cererea de repunere în termenul de înscriere la masa credală este inadmisibilă.
De asemenea, în mod corect instanța a reținut că nu pot fi aplicate dispozițiile art. 73 alin.2 din Legea 85/2006 pentru că nu sunt întrunite condițiile acestui articol, titlul recurentei fiind anterior momentului deschiderii proceduri, despre a cărui existență creditorul recurent a știut, însă a apreciat fără temei că poate de la sine face compensarea.
Cum tabelul creditorilor a fost definitivat încă din 9.05.2006 iar cererea recurentei datează din 31.10.2007 în mod corect judecătorul sindic a făcut aplicarea art. 76 alin. 1 din Legea 85/2006, pentru cele arătate, recurenta fiind decăzută din dreptul de a-și mai valorifica creanța.
Astfel fiind, în baza art. 312. pr.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de creditoarea PRIMĂRIA, cu sediul în,-, jud. G, împotriva sentinței comerciale nr. 303 din 3 martie 2009, pronunțată de judecătorul-sindic de la Tribunalul Gorj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul lichidator TÂRGU-J, cu sediul în Târgu-J,-, jud. G, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SA, cu sediul în, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Mai 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud. /3 ex./01.06.2009
Tehnored.
Jud. fond.
13 Mai 2009
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Nela Ochea, Nicoleta Țăndăreanu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 266/2010. Curtea de Apel... | Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 554/2009.... → |
|---|
