Practica judiciara insolventa. Decizia 758/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 758/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.1101 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru.
Față de actele și lucrările dosarului, văzând și invocarea disp.art.242 pr.civ. instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 1101 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureșs -a admis cererea formulată de lichidatorul judiciar Tg.-M și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL Tg.-M împreună cu celelalte măsuri prev. de Legea nr.85/2006.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul sindic a reținut următoarele:
Împotriva debitoarei falite SC SRL a fost deschisă procedura reorganizării judiciare și a falimentului, prin Încheierea nr.794/17.07.2008, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar practicianul în insolvență SC Tg.-M iar ulterior s-a dispus trecerea la procedura falimentului fiind desemnat în calitate de lichidator, administratorul judiciar desemnat inițial.
Din rapoartele întocmite de lichidatorul judiciar, se poate reține că la data deschiderii procedurii debitoarea nu deținea bunuri în patrimoniu, precum și faptul că evidențele contabile ale acesteia nu erau ținute la zi. S-a mai învederat că administratorul debitoarei a dispus continuarea unei activități care a produs pierderi societății în condițiile în care a utilizat bunurile societății în interes personal. În ceea ce privește continuarea unor activități care au adus pierderi societății lichidatorul judiciar a precizat că debitoarea nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale față de mai multe societăți care a generat acumularea unor datorii față de debitoare.
Avându-se în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu a putut identifica alte bunuri în patrimoniul fostului administrator al debitoarei, a întocmit raportul final prin care a propus închiderea procedurii.
În atare condiții se constată că lichidatorul judiciar în această procedură și-a îndeplinit toate obligațiile și a efectuat toate demersurile pentru executarea hotărârii sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea solicitând modificarea hotărârii, în sensul admiterii obiecțiunilor sale, a respingerii raportului final întocmit de lichidatorul judiciar desemnat în cauză, cu consecința continuării procedurii instituită de Legea 85/2006.
În motivarea cererii de recurs se arată că instituția fiind una bugetară nu are sume alocate pentru avansare în vederea suportării cheltuielilor în procedura falimentului, însă toate aceste cheltuieli pot fi suportate din fondul special, așa cum se prevede în art.4 alin.4 din Legea nr.85/2006 Se mai arată că DGFP M are o creanță de 59.458 lei și din această sumă nu a recuperat nimic, prin închiderea procedurii instituția înregistrează un însemnat prejudiciu adus bugetului statului. Se mai arată că sentința nr.229/22.01.2009 de angajare a răspunderii administratorilor nu a fost pusă în executare în cursul procedurii și nici la data închiderii procedurii judecătorul sindic nu a dat autorizare de executare a acestei hotărâri de către creditori.
Analizând hotărârea sub aspectul motivelor invocate de această recurentă instanța constată că nu se aduce nici un argument de natură să justifice aceste obiecții la raportul final și continuarea procedurii, nu indică nici un bun aparținând societății debitoare pentru a i se putea imputa lichidatorului judiciar că nu a depus suficiente demersuri în identificarea bunurilor și executarea hotărârii de angajare a răspunderii materiale.
Se invocă doar argumente cu de principiu ale legii insolvenței care nu se contestă dar se face abstracție de datele concrete ale dosarului, date din care rezultă toate demersurile pe care lichidatorul le-a efectuat pentru identificarea și valorificarea bunurilor aflate în patrimoniul societății debitoare inclusiv demersuri pentru punerea în executare a hotărârii de angajare a răspunderii.
Se susține de asemenea de către recurentă că odată închisă procedura de faliment nu se mai poate recupera pasivul debitorului întrucât acesta poate fi recuperat doar în cadrul procedurii și nu după închiderea acesteia, mai ales că judecătorul sindic nu a încuviințat ca executorul judecătoresc să pună în executare hotărârea de angajare a răspunderii materiale a administratorilor societății debitoare.
Aceste susțineri ale recurentei nu pot fi primite deoarece prin art.142 alin.2 din lege legiuitorul a transferat această obligație executorului judecătoresc care trebuie să procedeze la repartizarea sumelor în conformitate cu prevederile legii privind procedura insolvenței în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator și aceasta chiar după închiderea procedurii falimentului, în situația în care oricare dintre creditori identifică bunuri în averea debitoarei și solicită în baza principiului disponibilității părților pornirea executării silite.
Prin aceste dispoziții legale legiuitorul a urmărit finalizarea acestei proceduri și atingerea scopului acestei legi, acela de recuperare a datoriilor.
Prin urmare Curtea de Apel Tg.-M apreciază criticile recurentei asupra raportului final întocmit de către lichidator ca fiind nefondate, așa cum corect a reținut și prima instanță, astfel că în baza disp.art.312 alin.1 pr.civ. rap. la art.316 din același cod, va respinge recursul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP M, cu sediul în Tg.-M,--3, jud.M, împotriva sentinței nr.1101 din 23.04.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 Iunie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat fiind în CO, semnează Președintele instanței | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehn.
2 exemplare
16.07.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 587/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1004/2009. Curtea de... → |
|---|
