Practica judiciara insolventa. Decizia 767/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format 216/F/1/2005)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 767
Ședința publică de la 17 2008
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Moleanu Moleanu
JUDECĂTOR 3: Nela Ochea
Grefier - Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea AVAS B împotriva sentinței nr.382/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format 69/F/1998), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL reprezentată prin lichidator BNP
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat că recurenta creditoare a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 382/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj, prin judecător-sindic, s-a admis cererea lichidatorului și, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei SC SRL și radierea acesteia din registrul comerțului. În temeiul art. 136 din același act normativ s-a descărcat lichidatorul de îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură, s-a dispus plata onorariului acestuia în cuantum de 7.750 lei din fondul de lichidare și notificarea sentinței în condițiile art.135 din Legea nr. 85/2006.
Judecătorul-sindic a reținut că s-a aprobat raportul final întocmit de lichidator, că s-au respins obiecțiunile creditorului AVAS la acest raport prin încheierea nr. 15 din 17 aprilie 2008, că toate bunurile din averea debitoarei au fost vândute în bloc și sumele au fost distribuite și că nici un creditor nu s-a oferit să avanseze sumele necesare continuării procedurii. În ce privește cererea creditorului AVAS de autorizare a comitetului creditorilor pentru formularea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor sociali ai debitoarei, judecătorul-sindic a reținut că nu sunt întrunite condițiile art.138, lichidatorul întocmind raportul asupra cauzelor insolvenței din care rezultă că nu s-a săvârșit nici una din faptele prevăzute de text.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul AVAS, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurentul invocă drept motiv de nelegalitate a sentinței de închidere a procedurii încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art.105 alin.2 cod procedură civilă.
Recurentul susține că a formulat recurs împotriva încheierii nr.15/2008 prin care s-a aprobat raportul final și s-au respins obiecțiunile sale la acest raport și că procedura nu putea fi închisă atâta timp cât nu s-a soluționat recursul și încheierea nu a rămas irevocabilă.
Totodată, invocă faptul că procedura a fost închisă cu aplicarea greșită a legii, fără a se lua în considerare faptul că nu au fost achitate toate creanțele înscrise la masa pasivă și fără ca judecătorul-sindic să își fi exercitat rolul activ în cadrul procedurii, încălcând prevederile art.129 cod procedură civilă. Susține că în exercitarea rolului activ judecătorul-sindic trebuia să dispună din oficiu efectuarea unei expertize menite să determine cauzele și împrejurările reale care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență și care sunt persoanele vinovate de aceasta. Totodată, judecătorul-sindic nu numai că nu a solicitat asistența comitetului creditorilor în probleme ce îi viza direct pe creditori dar nici nu și-a exercitat rolul activ îmbrățișând concluziile nedovedite ale lichidatorului, fără a discuta cererea de antrenare a răspunderii administratorilor sociali.
Față de aceste considerente, solicită modificarea sentinței și respingerea cererii lichidatorului urmând a se dispune continuarea procedurii cu obligarea lichidatorului la convocarea comitetului creditorilor în vederea analizării oportunității formulării unei cereri de antrenare a răspunderii administratorilor sociali.
Nu s-a depus întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În ce privește primul motiv de nelegalitate invocat Curtea reține că închiderea procedurii s-a dispus într-adevăr mai înainte ca recursul împotriva încheierii nr. 15/2008 să fie soluționat dar, acest lucru a fost posibil datorită faptului că încheierea este definită și executorie chiar de la data pronunțării ei. Soluția dată de judecătorul-sindic prin încheierea nr. 15/2008, ce privea faza anterioară închiderii procedurii și anume aprobarea raportului final a fost menținută de instanța de recurs prin Decizia nr. 648 din 2 iulie 2008 încât în prezent nu există nici un motiv care să împiedice închiderea procedurii, raportul final fiind aprobat iar obiecțiunile la acesta fiind irevocabil respinse.
Curtea constată că procedura a fost închisă cu aplicarea corectă a legii. Legea nu instituie ca o condiție pentru închiderea procedurii achitarea integrală a tuturor creanțelor înscrise la masa pasivă ci lichidarea tuturor bunurilor găsite în averea debitorului și stingerea pasivului în măsura în care sumele rezultate din lichidare ajung, după acoperirea cheltuielilor de procedură, după criteriile procedurii concursuale. Singura condiție pentru închidere este deci lichidarea activului identificat, distribuirea sumelor abținute și aprobarea raportului final de lichidare. Insolvabilitatea debitorului este suportată de creditorii săi, procedura nemaiputând să continue în mod inutil, numai pentru a produce cheltuieli de administrare care vor fi puse pe seama fondului de lichidare.
În ce privește rolul activ al judecătorului-sindic, Curtea apreciază că acest rol activ nu se întinde la întreaga procedură, rolul său fiind delimitat de art.11 alin.2 din lege și anume controlul judecătoresc al activității administratorului ori lichidatorului și la procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii. În cadrul determinat de lege, judecătorul-sindic nu putea dispune efectuarea unei expertize care să determine cauzele insolvenței debitorului, aceasta fiind o atribuție exclusivă a practicianului în insolvență, potrivit art.40 din OG nr. 86/2006, care nu poate fi delegată altei persoane. În măsura în care lichidatorul nu a analizat temeinic aceste cauze, creditorii aveau posibilitate să conteste raportul în condițiile legii iar judecătorul-sindic, dacă aprecia contestația fondată, putea să dispună completarea raportului. Se reține că primul raport asupra cauzelor insolvenței a fost depus la 29 aprilie 2004 și nici un creditor nu l-a contestat iar raportul depus la 20.03.2008 este o completare la primul, la care creditorul AVAS a formulat obiecțiuni iar lichidatorul și-a precizat poziția prin concluziile scrise depuse la 17.04.2008, judecătorul-sindic respingând obiecțiunile prin încheierea 15/2008, rămasă irevocabilă.
Din ansamblul legii, nu rezultă obligația judecătorului-sindic de a solicita asistența comitetului creditorilor în probleme ce îi vizează direct pe creditori în general ci doar obligația de a consulta comitetul înainte de a lua anumite decizii strict determinate de unele texte de lege. Comitetul este acela care trebuie să ofere asistență practicienilor în insolvență și să se implice activ în cadrul procedurii. Nici lichidatorul și nici judecătorul-sindic nu aveau obligația de a convoca comitetul creditorilor pentru a discuta dacă se impune sau nu promovarea cererii de antrenare a răspunderii administratorilor sociali. Comitetul putea, dacă sunt îndeplinite condițiile textului să ceară pur și simplu autorizarea judecătorului-sindic. De altfel, în considerentele sentinței, judecătorul-sindic a motivat că nu sunt întrunite condițiile pentru autorizare, vis a vis de cererea AVAS.
Față de considerentele expuse, curtea precizează că în mod corect s-a dispus închiderea procedurii, că procedura nu mai poate continua în mod util câtă vreme s-a lichidat întregul activ identificat și s-a aprobat raportul final.
Astfel, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței nr.382/22.05.2008 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format 69/F/1998), în contradictoriu cu intimata debitoare SC SRL C având J- și CF -, reprezentată prin lichidator BNP 0068, cu sediul în C, str. -, nr.46,.10 A, parter, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 2008.
Președinte, | Judecător, Moleanu | Judecător, |
Grefier, Gabriela |
18 2008
Tehnored.4 ex.//3.10.2008
Judecător sindic / Tribunalul Dolj
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Ecaterina Moleanu, Nela Ochea
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 717/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 790/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
