Practica judiciara insolventa. Decizia 790/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 790
Ședința publică de la 22 2008
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier: - Gabriela
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea ADS B împotriva sentinței nr.371 din 15 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - SA C J/- CF -, prin lichidator, având ca obiect închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat că recurenta creditoare a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că la data de 10.04.2008, s-a înregistrat la Tribunalul Dolj - Secția Comercială cererea formulată de lichidatorul judiciar, prin care a solicitat, în temeiul dispoz. art. 131 din Legea nr.85/200, închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SC - SA
Prin sentința nr. 371 din 15 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Dolj - Secția Comercială, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitoarei SC - SA C și radierea debitoarei din registrul comerțului.
În temeiul art. 136 din Legea nr. 85/2006, a fost descărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități cu privire la procedură.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că sunt îndeplinite cerințele art. 131 din Legea nr. 85/2006, creditorii fiind de acord cu închiderea procedurii.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Agenția Domeniilor Statului B, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a susținut că în mod greșit s-a reținut aplicabilitatea dispoz. art.131 din Legea nr. 85/2006, întrucât în dosarul cauzei nu s-a făcut dovada lipsei de bunuri. A considerat, totodată, că se impunea întocmirea raportului prevăzut de art.129 din lege și era necesară depunerea la dosar a situațiilor financiare finale, pentru a se confirma cele susținute de către lichidatorul judiciar.
Cu privire la cele reținute în considerentele sentinței referitor la citarea creditorilor cu mențiunea de a avansa sumele necesare continuării procedurii, recurenta a precizat că nu i-a fost adresată o astfel de cerere, nu a fost convocat comitetul creditorilor și nici nu i-a fost comunicată o justificare a destinației sumelor ce urmau a fi avansate de către creditori.
O ultimă critică a recurentei a vizat faptul că nu s-a pus în discuție de către instanță operativitatea utilizării fondului de lichidare prevăzut de art.4 alin.4 din Legea 85/2006.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele de recurs formulate și dispozițiile legale invocate, Curtea reține că recursul este nefondat.
Măsurile dispuse de judecătorul sindic prin sentința recurată își au temeiul în dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, potrivit cărora în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care va dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Închiderea procedurii, în orice fază acesteia, în conformitate cu dispozițiile legale menționate mai sus, este condiționată, deci, de inexistența unor bunuri în averea debitorului, ori de faptul că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative.
Într-un astfel de caz, legiuitorul nu a impus întocmirea unui raport final.
Conform art.129 alin.1 din Legea 85/2006, un asemenea înscris se întocmește numai după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, scopul urmărit fiind acela al distribuirii tuturor sumelor realizate în urma lichidării.
În speță, se constată că lichidatorul judiciar și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau potrivit art.129 alin.1 din Legea 85/2006, raportul final însoțit de bilanțul general, fiind depuse la dosar la data de 10.11.2005.
Totodată, se reține că la data de 08.09.2005 a fost înregistrat la grefa instanței și afișat la ușa tribunalului, raportul asupra sumelor obținute din lichidare precum și un plan de distribuire a sumelor, iar prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 10 nov.2005, judecătorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului.
Prin sentința nr.98/16.02.2006, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii în temeiul art.131 alin.2 din Legea 64/1995,
Constatând că, la data închiderii procedurii, judecătorului sindic era investit cu o cerere de antrenare a răspunderii materiale a membrilor organelor din conducerea debitoarei care au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prin decizia nr.826/12.06.2006 s-a admis recursul, s-a modificat sentința, în sensul că s-a respins cererea de închidere a procedurii și s-a trimis cauza judecătorului sindic pentru continuarea procedurii.
Cum pentru continuarea procedurii era nevoie de fonduri pentru acoperirea cheltuielilor administrative, judecătorul sindic, constatând că toate bunurile din averea debitorului au fost valorificate, iar sumele obținute au fost deja distribuite, a procedat corect, conform dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, în sensul că a citat creditorii cu mențiunea de a avansa sumele corespunzătoare.
Dovada că s-a procedat la citarea creditorilor pentru avansarea acestor sume există la fila 568 din dosarul de fond.
Închiderea procedurii în această situație se realizează conform dispozițiilor art.131 din Legea 85/2006, fiind necesar ca judecătorul sindic să urmărească îndeplinirea condițiilor impuse expres de dispoziția legală menționată mai sus.
Luarea acestei măsuri nu constituie o decizie managerială care, potrivit art.11 alin.2 din Legea 85/2006, să fie controlată sub aspectul oportunității de către creditori, astfel încât nu se impunea convocarea comitetului creditorilor și nici aprobarea acestuia, astfel cum susține recurenta.
Din moment ce hotărârea judecătorului sindic de îndeplinire a procedurii, a fost trimisă pentru continuarea judecării cererii de antrenare a răspunderii materiale, nu mai era necesar să se comunice creditorilor justificarea avansării sumelor, astfel încât nici aceste critici nu pot fi primite.
De asemenea, sunt neîntemeiate și criticile ce vizează neutilizarea fondului de lichidare pentru efectuarea plăților.
În raport de faptul că dispozițiile art.131 din Legea 85/2006 prevăd o situație derogatorie, acestea sunt prevederile aplicabile în speță.
Prin urmare, constatând că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.131 din Legea 85/2006, se apreciază că judecătorul sindic a procedat corect la închiderea procedurii.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit art.312 alin.1 Cod pr. civilă să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea ADS B cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței nr.371 din 15 mai 2008, pronunțate de Tribunalul Dolj -Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - SA C J/- CF - prin lichidator cu sediul în C, Bariera, nr.101, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, Gabriela |
PENTRU GREFIER - -
. ACTIVITATEA, SEMNEAZĂ
PRIM GREFIER
22 2008
Jud.red.DL
Tehnored.MP/4 ex/17.10.08
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 767/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 829/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
