Practica judiciara insolventa. Decizia 776/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 776
Ședința publică din data de 19 mai 2009
PREȘEDINTE: Tănăsică Elena
JUDECĂTORI: Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de debitoarea SC - SRL, cu sediul în M,-, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 66 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu creditoarea D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, jud. D și administratorul judiciar, cu sediul în P,-, -.2,.5, jud.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței nr. -/22.04.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-debitoare SC - SRL, intimata-creditoare D și administratorul judiciar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița sub nr-, creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Das olicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC - SRL motivat de faptul că aceasta figurează în evidențele financiar fiscale, cu un debit de 56108, 25 lei, reprezentând CAS, CASS, fond datorat persoanelor cu handicap, șomaj, TVA și amenzi, pentru care s-au calculat dobânzi și penalități de întârziere.
Creditoarea a mai arătat că a încercat recuperarea creanței prin executare silită, însă nu a reușit, motiv pentru care, a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
La termenul din 18 martie 2008 debitoarea, reprezentată în instanță de administrator, a depus un număt de 5 chitanțe prin care a făcut dovada achitării sumelor datorate către bugetul de stat, cu precizarea că va achita și diferența.
La termenul din 15 aprilie 2008, debitoarea a formulat contestație precizând că nu se află în încetare de plăți, iar în susținerea contestației sale a depus o serie de documente fiscale prin care se atestă plățile făcute către diverși creditori, precum și către debitoarea D, un număr de 4 chitanțe (fila 356 din dosar).
Prin sentința nr. 239 din 10 iunie 2008 Tribunalul Dâmbovițaa respins contestația debitoarei dar și cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice D.
Prin decizia nr. 1353 din 11.11.2008 Curtea de APEL PLOIEȘTIa admis recursul creditoarei, a casat sentința și a trimis dosarul aceluiași tribunal în vederea deschiderii procedurii insolvenței.
Prin sentința nr. 66 din 24 februarie 2009 JUDECĂTOR 2: Nițu Teodor Stan Aida l-sindic, având în vedere caracterul obligatoriu al deciziei din recurs, a admis cererea creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice D și a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei SC - SRL, dispunând și celelalte măsuri impuse de Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei sintințe a declarat recurs debitoarea SC - SRL criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, susținând că nu se află în imposibilitate de plăți, reclamanta-creditoare fiind singura instituție față de care are datorii. Aceste debite se datorează tot creditoarei, deoarece a omis să solicite unele sume pe care le avea de plătit ca impozit pe venit, iar la data când s-a descoperit că aveau asemenea datorii s-au aplicat penalități exagerat de mari, pentru întreaga perioadă, ca și cum culpa pentru neplata acestor datorii i-ar fi aparținut debitoarei.
S-a mai arătat, de asemenea, că tot datorită creditoarei societatea a fost în imposibilitate de a desfășura activitate, deoarece a indisponibilizat mijloacele de producție pentru panificație, care se găsesc tot în hala de producție, fiind sigilate, și, datorită spațiului restrâns al halei, debitoarea nu a putut să monteze alte mijloace de producție pentru desfășurarea normală a fluxului tehnologic.
Totodată, s-au făcut eforturi financiare deosebite pentru achitarea datoriei față de pârâtă, plătindu-se sume lunare în jur de 10000 lei, dar datorită penalităților exagerate nu s-a reușit să achitarea decât a unei părți din suma totală, dovezile de achitare a sumelor aflându-se la dosarul cauzei.
S-a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat și modificarea în tot a hotărârii instanței de fond.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:
Judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitorului-recurent cu respectarea dispozițiilor art. 315 Cod pr.civilă, potrivit cărora în caz de casare, hotărârea instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.
Prin decizia din recurs s-a stabilit că debitorul se află în insolvență și se impune deschiderea procedurii generale de insolvență a acestuia, neavând relevanță
faptul că în procedură există numai un singur creditor, întrucât legea nu interzice deschiderea și continuarea procedurii insolvenței când în procedură se află un singur creditor.
Prin motivele de recurs, debitorul recunoaște că datorează PDs umele solicitate, precizând că a achitat o parte din creanțe, dar mai are de achitat o parte datorită penalităților exagerate la care a fost obligat.
Condițiile deschiderii procedurii, îndeplinirea acestora și necesitatea deschiderii procedurii insolvenței au fost analizate și stabilite cu autoritate de lucru judecat de instanța de recurs, care a casat prima sentință, aceste aspecte neputând fi repuse în discuție.
Stabilindu-se starea de insolvență a debitoarei, care a determinat deschiderea procedurii, este fără relevanță buna sau reaua-credință a administratorului care nu a achitat debitul și proveniența creanței, întrucât legea impune doar ca aceasta să fie certă, lichidă și exigibilă, peste cuantumul minim prevăzut de lege pentru deschiderea procedurii (art. 31 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 3 pct.6 și 12).
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul debitorului, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarul SC - SRL, cu sediul în M,-, jud. D, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-, împotriva sentinței nr. 66 din data de 24 februarie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu creditoarea D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească nr.166, jud. D și administratorul judiciar, cu sediul în P,-, -.2,.5, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2009.
Președinte Judecători
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 2 ex./10.06.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond.
Președinte:Tănăsică ElenaJudecători:Tănăsică Elena, Nițu Teodor Stan Aida
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 628/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
