Practica judiciara insolventa. Decizia 79/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILA NR.79/COM
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Kamelia Vlad
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
JUDECĂTOR 3: Adriana Gherasim
Grefier - - -
Pe rol, judecarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.5813 din 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului și stadiul procesual.
Recursul este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru. Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA:
Asupra recursului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr.5813 din 8.10.2009 Tribunalul Constanțaa dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului 98 și radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul art. 4 alin. 5 din Legea privind procedura insolvenței a dispus efectuarea plății, din contul fondului de lichidare, a sumei de 3.995,79 lei reprezentând: 3.000 lei onorariu lichidator judiciar și 425,79 lei cheltuieli de procedură în favoarea lichidatorului judiciar reprezentând onorariu în favoarea CC, în calitate de lichidator judiciar desemnat al debitoarei 98
A împuternicit pe d-na să emită dispoziție de plată asupra contului fondului de lichidare constituit conform art. 4 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut că împotriva debitoarei 98. a fost deschisă procedura insolvenței în forma simplificată prin încheierea nr.4965/18.12.2008, fiind desemnată in calitate de lichidator judiciar CC.
Întrucât continuarea procedurii în absența bunurilor din averea debitoarei, care să acopere cel puțin cheltuielile de procedură, nu se justifică, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 131 din Legea 85/2006, dispunându-se închiderea procedurii si radierea societății debitoare din Registrul Comerțului
Cererea lichidatorului judiciar privind decontarea cheltuielilor de procedură fiind întemeiată în parte a fost admisă cu această mențiunea, în conformitate cu prevederile alineatului 5 al art. 4 din Legea nr.85/2006, pe baza documentelor justificative atașate raportului lunar întocmit de administrator judiciar/ lichidator potrivit art. 21 alin.1, judecătorul sindic putând autoriza plata din fondul de lichidare a cheltuielilor ce au depășit bugetul previzionat.
Potrivit prevederilor art. I pct. 32 din Hotărârea nr. 3/6.09.2008 a Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență din România, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 828/9.12.2008, cheltuielile de procedură sunt constituite din cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, plata utilităților, plata remunerației persoanelor angajate, arhivare, taxe, timbre, notificări, convocări și comunicări ale actelor de procedură, efectuate de administratorul și/sau lichidator și sunt acordate numai în măsura în care acestea sunt menționate expres în încheierea de ședință.
Potrivit prevederilor art. I pct. 33 din Hotărârea nr. 3/6.09.2008 a, nu reprezintă cheltuieli de procedură, ci sunt cheltuieli proprii ale cabinetului sau ale societății profesionale următoarele: cheltuieli de transport, consumabile, abonamente, chirie, asigurare profesională, cotizație profesională, întreținere și reparații, cheltuieli indirecte, etc.
Având în vedere dispozițiile legale sus-citate coroborate cu dispozițiile art. 123 pct. 1 din Legea nr. 85/2006, cererea lichidatorului judiciar privind decontarea cheltuielilor de transport în cuantum de 40 lei a fost respinsă. Constatând îndeplinite cerințele legale, în baza documentelor justificative depuse de lichidator, instanța a admis în parte cererea si a dispus efectuarea plătii din fondul de lichidare a sumei de 3.995,79 lei, din care 3.000 lei reprezentând onorariu și 425,79 lei cheltuieli de procedură în favoarea lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice C care a criticat-o sub aspectele:
- deși atribuția lichidatorului era aceea de a întocmi un raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la insolvență, conform art.25 alin.1 din Legea 85/2006, nu a comunicat recurentei un astfel de raport și nici nu a întrunit adunarea creditorilor pentru a se discuta solicitarea sa;
- lichidatorul nu a comunicat recurentei nici un raport privind solicitarea de închidere a procedurii;
- lichidatorul nu a comunicat dacă există persoane responsabile, conform art. 138 din Legea 85/2006, că deși starea de insolvență era prezentă, administratorul debitoarei nu a făcut nimic pentru a limita datoriile, astfel că sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii materiale în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit. c); lichidatorul este persoana indicată să introducă o astfel de acțiune și doar în anumite cazuri comitetul creditorilor
- măsurile lichidatorului par a fi luate în contra intereselor creditorilor deoarece a solicitat convocarea comitetului creditorilor și a formulat cerere de antrenare a răspunderii a membrilor de conducere a societății.
- sentința judecătorului sindic este criticabilă tocmai prin faptul că nu a solicitat lichidatorului judiciar să facă dovada publicării în.
Verificând hotărârea recurată prin prisma criticilor aduse, Curtea reține ca acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:
Din actele dosarului de fond rezultă că,în derularea procedurii insolvenței față de debitoare au fost parcurse etapele cerute de lege pentru a se încerca recuperarea creanțelor înregistrate împotriva falitei și pentru a depista cauzele care au condus la apariția stării de insolvență asupra debitoarei în cauză.
Întrucât societatea nu desfășoară nici un fel de activitate și nu are bunuri în patrimoniu sau orice alte surse de venit care să asigure plata obligațiilor sale, lichidatorul judiciar, prin raportul depus la data de 04.06.2009, a formulat propunerea de închidere a procedurii insolvenței asupra debitoarei 98.
Potrivit acestui raport, lichidatorul judiciar nu a putut intrat în posesia documentelor contabile și în aceste condiții nu a putut efectua o analiză financiar contabilă prin care să se stabilească indicatorii economici și care sunt cauzele care au dus la incapacitatea de plată.
Totodată,lichidatorul a mai precizat că în absența documentelor contabile nu poate aprecia care sunt persoanele vinovate de aducerea societății în stare de insolvență,motiv pentru care nu va formula cerere privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a fostei conduceri.
La data de 04.06.2009 judecătorul sindic a dispus afișarea raportului în cuprinsul căruia s-a făcut propunerea de închidere a procedurii conform art 131 din Legea 85/2006 iar lichidatorul să facă dovada comunicării raportului către creditori.
La fila 95 din dosarul de fond se regăsește copie de pe confirmarea de primire a raportului de închidere a procedurii către DGFP C lichidatorul conformându-se astfel dispozițiilor judecătorului sindic.
Însă, în speță, sunt incidente disp. art.131 și nu 132 din Legea 85/2006 nefiind vorba deci despre un raport final ce ar fi trebuit comunicat creditorilor și nici despre neîndeplinirea obligației privind convocarea creditorilor, această critică fiind nefondată.
Nici următoarea critică privind necomunicarea de către lichidator dacă există persoane responsabile conform art.138 din Legea 85/2006 nu poate fi primită avându-se în vedere cele arătate de lichidator în raportul său potrivit cu care neputând intra în posesia documentelor contabile nu putut stabili cauzele insolvenței și nici persoanele vinovate de această situație.
Neputând fi identificate persoanele cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență nu se poate spune că lichidatorul judiciar ar fi rămas în pasivitate în ceea ce privește formularea unei cereri pentru antrenarea răspunderii materiale întemeiată pe dispozițiile art.138 din Legea 85/2006.
În cauză se constată că propunerea făcută de lichidatorul judiciar are caracter fondat atâta timp cât în patrimoniul falitei nu se regăsesc bunuri din lichidarea cărora să se asigure acoperirea cheltuielilor administrative iar creditorii nu au înțeles să avanseze sume de bani în acest sens.
Faptul că prezenta recurentă apreciază că sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale a organelor de conducere nu o pot îndreptăți în a solicita obligarea practicianului în insolvență să introducă cererea, atât timp cât are la dispoziție pârghiile promovării unor astfel de cereri.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
Introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în reorganizare o facultate și nu o obligație legală fiind astfel expresia principiului disponibilității în formularea unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
De altfel din analiza actelor și lucrărilor dosarului întocmit în fața judecătorului sindic rezultă că recurenta nu a solicitat convocarea comitetului creditorilor și nici cerere de antrenare a răspunderii sau autorizare pentru formularea acesteia,critica formulată neverificându-se.
Față de cele arătate, Curtea reține că judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii cu respectarea dispozițiilor legale amintite mai sus, epuizând toate etapele procedurale impuse de procedura concursuală, astfel că în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și menținută ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul comercial formulat de recurenta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, cu sediul în C, str.- nr.18, județul C, împotriva sentinței civile nr.5813 din 8.10.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC - - prin lichidator judiciar CC, cu sediul în C,-, județul C și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI C, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 25 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Tehnored jud.-
2 ex./25.02.2010
Președinte:Kamelia VladJudecători:Kamelia Vlad, Monica Costea, Adriana Gherasim
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 936/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 992/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
