Practica judiciara insolventa. Decizia 81/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Insolvență -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 81
Ședința publică din 22 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Grapini Carmen
JUDECĂTOR 2: Ududec Elena
JUDECĂTOR 3: Nastasi Dorina
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 553 din 23.09.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal ( dosar nr-).
La apelul nominal a răspuns avocat pentru pârâta, lipsă fiind aceasta, recurenta, debitoarea intimată - SRL prin lichidator Reorganizare Lichidare I și partea în proces intimată de pe lângă Tribunalul Suceava.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constatând recursul în stare de judecată a dat cuvântul la dezbateri.
Apărătorul pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru următoarele considerente: Pârâta intimată, în calitate de fost administrator la - SRL, județul Sap redat documentele financiar contabile, care să permită analizarea cauzelor care au generat starea de insolvență. Cu privire la faptul că pârâta ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități, care ducea în mod vădit, la încetarea de plăți, arată faptul că recurenta nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Nu lipsa unei strategii manageriale viabile constituit faptul care a antrenat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât au atras starea de insolvență a persoanei juridice debitoare. Mai arată faptul că având în vedere că recurenta nu și-a întemeiat în drept recursul, solicită a se constata că sentința instanței de fond este legală, bazată pe probe.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată:
Prin sentința nr. 151 din 4 octombrie 2004 Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin judecătorul sindic, a admis cererea creditoarei DGFP S, dispunând deschiderea procedurii reorganizării judiciare și falimentului debitoarei - "" SRL.
Judecătorul sindic, prin încheierea de ședință din 28 februarie 2008 a dispus intrarea în faliment a debitoarei, desemnând lichidator judiciar pe - Reorganizare Lichidare
Ulterior, prin sentința nr. 695 din 11 decembrie 2007, judecătorul sindic a respins cererea de autorizare formulată de creditoarea DGFP S, dispunând totodată, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe de către creditoarea DGFP Saf ost admis prin decizia nr.174 din 7 februarie 2008 a Curții de Apel Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, sentința casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare judecătorului sindic, pentru soluționa și cererea de atragere a răspunderii materiale.
Procedând la rejudecarea cauzei în fond, după casarea cu trimitere, Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal prin sentința nr.553 din 23 septembrie 2008 a respins excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei DGFP S, invocată de pârâta și a respins ca nefondată cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditoarea DGFP
Totodată judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar dispunând, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 închiderea procedurii falimentului debitoarei, descărcând pe lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități și dispunând radierea debitoarei din registrul comerțului și efectuarea notificărilor legale.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut în primul rând cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a creditoarei DGFP S, invocată de pârâta, că aceasta nu este dată în cauză, întrucât DGFP S este unicul creditor, așa încât acesta îndeplinește atribuțiile atât ale adunării generale a creditorilor,cât și ale comitetului creditorilor, și deci justifică legitimarea sa procesual-activă conferită prin art. 138 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care lichidatorul judiciar nu promovat o acțiune de atragere a răspunderii materiale prev. de art. 138 din Legea insolvenței.
Pe fondul cauzei, judecătorul sindic a constatat că cererea de antrenare a răspunderii materiale a pârâtei, formulată de creditoarea DGFP S în temeiul art.138 lit. din Legea nr. 85/2006 este nefondată, întrucât nu rezultă îndeplinirea cerințelor legale ale textului menționat.
Astfel, judecătorul sindic a reținut că din raportul de inspecție fiscală întocmit la data de 15 aprilie 2005 de către Agenția Națională de Administrare Fiscală - fila 22 și urm. în care s-a consemnat că fostul administrator a pus la dispoziția inspecției evidența contabilă pentru perioada ianuarie 2003 - februarie 2005, că societatea debitoare a respectat prevederile Legii nr.82/1991 republicată privind inventarierea patrimoniului și evidența contabilă a societății a fost condusă cu respectarea prevederilor Legii nr.82/1991. De asemenea, din înscrisul depus la fila 21 dosar reiese că pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate, neputându-se reține că aceasta a încercat sustragerea unor documente sau dosirea lor.
Totodată judecătorul sindic a constatat că în cauză s-a întocmit raportul de lichidare care cuprinde date privind: situația debitorului la data deschiderii procedurii, etapele desfășurate în cursul procedurii, cheltuielile de administrare a procedurii, așa încât în temeiul art. 131 din legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea debitoarei din registrul comerțului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs creditoarea DGFP
În motivare, recurenta arată că în mod eronat judecătorul sindic a respins cererea ignorând faptul că pârâta nu a depus la dosarul cauzei în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței actele și informațiile prev. de art. 28 alin.1 din Legea nr.85/2006,așa cum rezultă din rapoartele lichidatorului judiciar.
Mai mult decât atât arată recurenta fostul administrator al debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități, care ducea persoana juridică la încetarea de plăți, evidențiat prin raportul de inspecție fiscală din 15.04.2005 din care rezultă că debitoarea a înregistrat pierderi la finele anilor 2003 și 2004.
Concluzionează recurenta că pârâta a desfășurat activități comerciale în lipsa unei strategii manageriale viabile, fapt ce a atras starea de insolvență a debitoarei, iar prin modul defectuos în care pârâta a înțeles să conducă activitatea, nu poate fi de natură a fi exonerată de răspundere, întrucât și neglijența este un factor care antrenează răspunderea.
Examinând recursul declarat în cauză, ale cărui motive pot fi încadrate în art.304 pct.9 Cod pr.civilă și prin prisma art.304 /1 Cod pr.civilă, curtea constată că este nefondat.
răspunderii membrilor organelor de conducere presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta care trebuie să se încadreze în cazurile expres prevăzute de legea insolvenței, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărui răspundere este antrenată.
Cu privire la raportul de cauzalitate, legea impune condiția ca faptele membrilor organelor de conducere să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
În speță, criticile recurentei sunt neîntemeiate, susținerile acesteia fiind nedovedite. Dimpotrivă, așa cum corect a reținut și judecătorul sindic din actele aflate la dosar, inclusiv din raportul de inspecție fiscală întocmit de către reprezentanții ANAF la data de 15 aprilie 2005, rezultă că pârâta a pus la dispoziția inspecției evidența contabilă, fiind astfel respectate dispozițiile Legii nr.82/1991.
Totodată nu se poate reține că pârâta a încercat sustragerea unor documente sau ascunderea lor, din înscrisul aflat la fila 21 dosar fond rezultând că pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele solicitate.
Ca urmare, faptele invocate de către recurentă vizând lipsa unei strategii manageriale viabile, omisiunea de a achita debitele restante, neglijența în conducerea societății nu sunt de natură a atrage răspunderea patrimonială a fostului administrator, în condițiile neîndeplinirii cumulativ a cerințelor răspunderii civile delictuale sus menționate.
Luând în considerare argumentele invocate, cum motivele recurentei nu sunt pertinente și din oficiu nu se constată motive de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod pr.civilă recursul de față urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cu sediul în municipiul S,-, județul S,împotriva sentinței nr. 553 din 23.09.2008 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 ianuarie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./3.02.2009
Președinte:Grapini CarmenJudecători:Grapini Carmen, Ududec Elena, Nastasi Dorina
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1672/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 668/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
