Practica judiciara insolventa. Decizia 1672/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 1672/COM
Ședința publică din data de 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol, soluționarea recursului comercial formulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Încheierii nr.4481 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare CO reprezentată prin lichidator judiciar. cu sediul în C, bd. - nr.46,.1,.21-22, județ C, intimatul creditor CN ADMINISTRAȚIA SA - cu sediul în C, nr.1, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C - cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect procedura insolvenței - obiecțiuni.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că recursul este motivat, scutit de plata taxei de timbru potrivit art. 86 din OUG nr. 51/1998 republicată, aprobată prin Legea nr.409/2001; la dosarul cauzei lichidatorul intimatei societăți debitoare a depus întâmpinare; s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, conform art.242 al.2 Cod procedură civilă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art.242 al.2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin Încheierea nr.4481 din 18 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Constanța au fost respinse ca nefondate obiecțiunile la raportul final formulate de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că la data de 07.05.2009 lichidatorul judiciar al debitoarei SC CO SRL - Finance - a înregistrat la Tribunalul Constanța Raportul final, în conformitate cu dispozițiile art.129 alin.1 și art.121 din Legea nr.85/2006, propunând închiderea procedurii în temeiul art.132 alin.2 din lege.
La data de 20.05.2009 creditoarea AVAS a formulat obiecțiuni la raportul final prin care a susținut, în esență, că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut că introducerea unei cereri în răspundere reprezintă pentru practicianul în insolvență o facultate și nu o obligație legală, fiind astfel expresia principiului disponibilității introducerii unei cereri de chemare în judecată în accepțiunea dreptului procesual civil.
S-a constatat că lichidatorul judiciar a precizat în raportul său final că starea de insolvență a fost posibil determinată de săvârșirea de către foștii administratori și a unor fapte prevăzute de art.138 din Lege, respectiv faptele prevăzute de art.138 alin.1 literele a, b, c, și d, dar, având în vedere că administratorii nu figurează înregistrați cu bunuri mobile sau imobile, o acțiune în temeiul art.138 nu ar avea finalitate, ducând doar la creșterea cheltuielilor cu desfășurarea procedurii.
Judecătorul sindic a motivat că, potrivit art.138 alin.3 din Legea 85/2006, comitetul creditorilor (iar în lipsa acestuia, creditorii înscriși în tabelul obligațiilor debitoarei) pot cere judecătorului sindic autorizarea introducerii cererii privind atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere.
Pasivitatea creditorilor nu poate fi acoperită de obligarea lichidatorului să introducă cererea prevăzută de art.138 din lege, neexistând un temei legal pentru o asemenea măsură.
În plus, creditoarea nu justifică un interes legitim și actual, câtă vreme creanța sa a fost acoperită integral prin distribuțiile sumelor de bani obținute în cursul procedurii.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs creditoarea AVAS care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală, invocând disp. art.304 pct.9 și 3041Cod de procedură civilă.
A susținut recurenta că existau premisele aplicării dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 pentru a atrage la masa credală sume suplimentare destinate acoperirii pasivului debitoarei, deoarece lichidatorul judiciar are datoria de a căuta modalități de recuperare a patrimoniului pentru a putea plăti cât mai multe din creanțele pe care debitoarea le are către creditori.
A mai arătat recurenta că lichidatorul judiciar nu a verificat, în ceea ce privește creanța bugetară preluată de AVAS de la CAS, și nu a menționat persoana din conducerea societății vinovată de deturnarea sumelor oprite de la angajatul asigurat și folosite în alte scopuri decât cel prevăzut de lege, cu încălcarea flagrantă și constantă a dispozițiilor art.94 din OUG nr.150/2002 modificată, conform cărora utilizarea în alte scopuri sau nevirarea la fond a contribuției reținute de la asigurați constituie infracțiune de deturnare de fonduri și se pedepsește conform prev. art.3021din Codul penal (în prezent art.454 Cod penal)și art.280 din Codul Muncii.
Ca urmare a săvârșirii faptei de deturnarea de fonduri, statul român, reprezentat de AVAS, a suferit un prejudiciu a cărei existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.
Indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept de impuneau ținerea corectă a contabilității, gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii contabilității în cazul de față, situație ce a determinat prejudicierea creditorilor.
Lichidatorul judiciar nu este un executor judecătoresc care avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei, atribuțiile sale, între care și cea stabilită la art.25 din legea insolvenței, sunt mai complexe, între care și declanșarea unor acțiuni în baza art.138 din legeanr.85/2006
Lichidatorul ar fi trebuit să facă cunoscută pasivitatea sa pentru a permite Comitetului creditorilor să formuleze cerere de autorizare în vederea formulării cererii de chemate în judecată având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor ce au făcut parte din conducerea debitoarei.
Intimatul lichidator judiciar al intimatei debitoare a depus întâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiată, cu motivarea că susținerile recurentei că nu ar fi fost informată cu privire la demersurile efectuate de lichidator sunt neîntemeiate, tabelul preliminar și, ulterior, tabelul definitiv consolidat au fost afișate, creditorii au fost notificați, informarea s-a făcut și la ședințele creditorilor sau a comitetului creditorilor, ședințe la care nu a participat niciun reprezentant al recurentei, iar în cazul în care administratorul sau lichidatorul a omis să indice în raportul asupra insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitoarei, recurenta avea posibilitatea de a solicita judecătorului sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută de art.138 alin.(1) legea insolvenței, dispoziții de care a înțeles să uziteze în cursul desfășurării procedurii insolvenței.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Se reține că, în fapt, susținerile recurentei cuprinse în obiecțiuni și reluate în motivele de recurs nu privesc aspecte legate de neregularitatea raportului întocmit de lichidator, ci singura critică adusă constă în faptul că lichidatorul judiciar nu a formulat cererea de antrenare a răspunderii prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și nu a adus la cunoștința comitetului creditorilor intenția sa de a nu uza de această cale.
Astfel, în urma demersurilor făcute de către lichidatorul judiciar, s-a constatat prin raportul final afișat la Tribunalul Constanța la data de 7.05.2009 că au fost săvârșite de către foștii administratori și faptele prevăzute de art.138 lit.a, b, c și d din Legea nr.85/2006, fapte care au generat starea de onsolvență a debitoarei și care pot fundamenta o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a acestora. Însă, având în vedere că administratorii nu figurează înregistrați cu bunuri mobile sau imobile, o acțiune în temeiul art.138 nu ar avea finalitate, ducând doar la creșterea cheltuielilor cu desfășurarea procedurii.
Curtea reține că nu poate fi impusă lichidatorului judiciar obligația de a formula o cerere de antrenare a răspunderii foștilor administratori în condițiile în care prerogativa formulării acțiunii în temeiul art.138 din Legea nr.85/2006 revine administratorului/lichidatorului judiciar și, în cazul în care acesta a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă a omis să formuleze acțiunea și răspunderea persoanelor din fosta conducere a societății amenință să se prescrie, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea.
Ori, în condițiile în care lichidatorul judiciar a arătat în mod clar în raportul depus că nu înțelege să formuleze cererea de antrenare a răspunderii foștilor administratori, comitetul creditorilor nu a întreprins niciun demers pentru a uza de calea prevăzută de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. Mai mult, din raportul final rezultă că s-au acoperit integral creanțele creditorilor bugetari, situație în care recurenta nu justifică interesul demersului său judiciar, astfel cum corect a reținut și judecătorul sindic.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare, în baza.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurenta creditoare AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul ales în B,--11, sector 1, împotriva Încheierii nr.4481 din 18 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata debitoare CO reprezentată prin lichidator judiciar. cu sediul în C, bd. - nr.46,.1,.21-22, județ, intimatul creditor CN ADMINISTRAȚIA SA - cu sediul în C, nr.1, județ C și intimatul Oficiul Registrului Comerțului C - cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
jud. fond
red.dec.jud..
2 ex/15.01.2010
21 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 769/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 81/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
