Practica judiciara insolventa. Decizia 812/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - procedura insolvenței -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr.812
Ședința publică din30 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Sas Remus
JUDECĂTOR 2: Nechifor Veta
JUDECĂTOR 3: Morariu Adriana
Grefier - -
Pe rolul instanței se află judecarea recursului declarat decreditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.156 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceavaîn dosarul nr-, în contradictoriu cu prin lichidator, pârât-intimat fiind, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța, constatând că nici la a doua strigare a dosarului nu s-au prezentat părțile, observând că recurenta a solicitat judecarea în lipsă - art.242 din Codul d e procedură civilă -, socotindu-se lămurită, în temeiul art.150 din Codul d e procedură civilă declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra recursului ce constituie obiectul prezentului dosar.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin sentința nr. 156 din 03 februarie 2009, Tribunalul Suceava - judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului "" Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii materiale formulată de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva pârâtului.
În motivarea soluției s-au reținut următoarele:
Prin sentința nr. 184 din 18 martie 2008 a Tribunalului Suceava, judecătorul sindic a admis cererea formulată de lichidatorul S, iar în temeiul art. 107 alin.1 lit. "d" din Legea nr.85/2006 s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată a debitorului "" și în temeiul art. 107 alin. 2 din Legea nr.85/2006 s-a dispus dizolvarea societății debitoare și s-a ridicat dreptul de administrare al debitorului.
La data de 18 noiembrie 2008, creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ormulat cerere de atragere a răspunderii materiale a pârâtului și a solicitat instanței obligarea acestuia la plata sumei de 16.339 lei reprezentând datorii la bugetul general consolidat, înscrisă în tabelul consolidat întocmit împotriva debitoarei "".
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a dispus desfășurarea unei activități neperformante, în interes personal, dar nu a dispus și plata datoriilor către bugetul statului, ducând în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți și nefiind luate măsurile de plată a pasivului este dată legătura de cauzalitate între modul de administrare a societății debitoare și starea de insolvență. Mai mult, în acest context, pârâtul nu a apelat la dispozițiile Legii nr. 64/1995, respectiv Legea nr.85/2006, în condițiile în care este încriminată, infracțiunea de bancrută simplă constând în neintroducerea sau introducerea tardivă de către reprezentantul legal al persoanei juridice a cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
În drept a invocat dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "a", "b", "c" din Legea nr.85/2006.
Răspunderea reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 este o răspundere delictuală specifică. acestei forme de răspundere este dat de împrejurarea că fapta ilicită, ca și condiție necesară în vederea stabilirii răspunderii, să fie reprezentată de una din faptele expres și limitativ enumerate în art. 138 alin. 1 lit. a) - g) din Legea nr.85/2006, astfel că săvârșirea oricărei alte fapte, cu caracter ilicit, ce nu se circumscrie celor menționate de lege nu poate atrage răspunderea delictuală specială, chiar dacă au fost săvârșite de membrii organelor de conducere, supraveghere, aceștia putând fi trași la răspundere potrivit dreptului comun în materie.
În speță, deși creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. "a", "b", "c" din Legea nr.85/2006, nu a identificat în fapt activități ce pot fi circumscrise cazurilor prezentate, neapelarea la dispozițiile Legii nr.85/2006 în condițiile instalării insolvenței debitoarei sau managementul defectuos (neprobat însă) neputând fi înscrise în faptele ilicite expres prevăzute de Legea nr.85/2006, la art.138 alin. 1.
Din această perspectivă, s- reținut de prima instanță că cererea depusă de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Saf ost pur formală, neidentificând fapte ilicite din cele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. "a" - "g" din Legea nr.85/2006, astfel că a fost respinsă ca nefondată.
Prezumția judecătorului se bazează și pe faptul că nepredarea în mod voit a documentelor contabile a societății debitoare de către persoanele abilitate creează posibilitatea de a se sustrage de la incidența dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, întrucât administratorul/lichidatorul judiciar nu ar putea identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvența debitoarei.
Împotriva sentinței a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S, învederându-se că administratorul societății debitoare a dispus desfășurarea unei activități neperformante, în interes personal, dar nu a dispus și plata datoriilor către bugetul de stat, ducând în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți. Nu au fost luate măsurile de lichidare a activului societății și de plată a pasivului, astfel încât legătura de cauzalitate și modul de administrare a societății debitoare și starea de insolvență este evidentă. Desfășurarea activității manageriale neperformante a condus la starea de fapt a debitoarei.
Se impune a se da eficiență prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 potrivit căruia judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului", lit. d) "au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea".
Intimații nu au depus întâmpinare.
Recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
În speță sunt incidente dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe cuprinzând motive contradictorii și străine de natura pricinii.
Pe de o parte s-a reținut că nu a fost făcută dovada faptelor ilicite prevăzute dispozițiile art. 138 din Legea nr.85/2006, pe de altă parte s-a reținut că există prezumție de culpă a administratorului în ceea ce privește săvârșirea faptelor ilicite, întrucât în mod voit nu a predat documentele contabile și din acest motiv nu se pot identifica împrejurările concrete ce au determinat insolvența.
Pentru considerentele învederate, în temeiul art. 312 alin. 1, 2, 3 Cod procedură civilă;
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat decreditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județuluiîmpotriva sentinței nr.156 din 03 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceavaîn dosarul nr-, în contradictoriu cu prin lichidator, pârât-intimat fiind, parte în proces-intimată fiind Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Suceava.
Casează sentința tribunalului căruia îi trimite cauza pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- -
Jud.fond:
Tehnodact.
2 ex./12.05.2009
Președinte:Sas RemusJudecători:Sas Remus, Nechifor Veta, Morariu Adriana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 451/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1241/2009. Curtea de... → |
|---|
