Practica judiciara insolventa. Decizia 834/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 834
Ședința publică de la 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Banca Română de Scont SA prin lichidator Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar împotriva Sentinței nr. 206/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic - pentru creditoarea recurentă și, - administrator al debitoarei SC SRL.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul creditoarei recurente depune la dosar împuternicire.
Reprezentantul debitoarei intimate învederează instanței că dovada ultimei executări silite a depus-o la dosar la termenul din 18.09.2009, iar alte acte nu mai deține.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic - solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Sibiu în vederea admiterii cererii de deschidere a procedurii insolvenței împotriva debitoarei.
Invocă prevederile art. 3041și 304 pct. 5 și 9.pr.civ.
Susține că, instanța de fond, în mod greșit nu a citat debitoarea prin lichidatorul judiciar numit potrivit Legii nr. 359/2004, întrucât lichidarea și dizolvarea trebuie să se facă prin lichidator, nu cu administratorul.
Arată că banca are față de societatea debitoare o creanță de peste 23.000 lei, sentința a fost pronunțată în februarie 2009, iar Legea nr. 277/2009, prin care se stabilește cuantumul minim al creanței la 30.000 lei, a intrat în vigoare abia în iulie 2009.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Administratorul solicită respingerea recursului.
Învederează instanței că a plătit singur a rămas doar cu salariul și plătește în continuare la bancă rate. Este și singurul care s-a prezentat la toate ședințele de judecată.
Arată că a fost achitat printr-o sentință definitivă.
Reprezentantul creditoarei recurente susține că administratorul SC SRL a fost achitat doar pe latura penală, iar latura civilă rămâne.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința civilă nr. 206/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins cererea de deschidere a procedurii de insolvență formulată de creditoarea Banca Română de Scont SA, în faliment, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar în contradictoriu cu debitoarea SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut că debitoarea este o societate comercială cu răspundere limitată, având ca administrator social pe a, conform datelor cuprinse în certificatul constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Sibiu.
Prin contractul de credit nr. 28/15.02.2001, debitoarea în calitate de împrumutat a fost creditată de banca creditoare, aflată în prezent în faliment, cu suma de 130.000.000 ROL pe termen de 45 zile, începând cu data de 15.02.2001.
Prin cererea introductivă creditoarea a precizat natura creanței sale ca fiind 8.196,15 lei (credit restant) și 14.941 lei dobânda aferentă calculată până la data de 30.09.2008.
În virtutea rolului său activ prevăzut de art. 129, 130.pr.civ. tribunalul a solicitat creditoarei să precizeze data la care a efectuat ultimul act de executare pentru a se putea verifica termenul de prescripție, or potrivit înscrisului de la fila 51 dosar fond, ultimul act de executare, constând în restituirea dosarului de către executorul judecătoresc, a fost efectuat la data de 21.01.2004.
Potrivit dispozițiilor art. 6 din Decretul. nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani.
În cauză, creanța a devenit scadentă la 45 zile de la încheierea contractului de creditare, după care creditoarea putea trece la executare silită, contractul de creditare reprezentând titlu executoriu.
Tribunalul nu a reținut apărarea creditoarei cu privire la faptul că creanța sa nu este prescrisă, motivat de aceea că dosarul penal de care a făcut vorbire, deși a făcut dovada existenței acestuia, nu i-a precizat obiectul, iar pe de altă parte este vorba de o cale extraordinară de atac. Întrucât nu este dovedit raportul de cauzalitate între dosarul penal și creanța ce face obiectul prezentului dosar, tribunalul a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada întreruperii cursului prescripției.
Procedura insolvenței a fost declanșată la solicitarea creditoarei ce are o creanță certă, lichidă și exigibilă a cărei cuantum este mai mare de 10.000 lei. Cele trei caracteristici trebuie să rezulte indubitabil din actele depuse, nefiind admisibilă efectuarea de probatoriu în această procedură.
Întrucât creanța solicitată este una prescrisă, tribunalul a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 33 aliniat 6 din Legea nr. 85/2006 în aplicarea art. 1, art. 3 aliniat 1 pct. 1 lit. a și punctele 7 și 12, sens în care a respins cererea formulată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Banca Română de Scont SA, în faliment, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sibiu în vederea admiterii cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat că debitoarea nu a fost legal citată, nefiind citată prin lichidatorul numit în baza Legii nr. 359/2004. Creanța împotriva debitoarei este certă, lichidă și exigibilă, întrucât, datorită judecății în dosarul penal, nu a intervenit prescripția.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 5 și 9, 3041, 299.pr.civ. art. 192.pr.pen.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei Banca Română de Scont SA, în faliment, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 pct.5 și 9 și art. 3041.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea Banca Română de Scont SA, în faliment, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar invocă în susținerea cererii sale, o creanță rezultând dintr-un contract de credit bancar. În baza contractului de credit nr. 28/15.02.2001, creditoarea a acordat debitoarei un împrumut de 13.000 lei (130.000.000 lei vechi). Contractul a și fost pus în executare silită, executorul judecătoresc recuperând suma de 13.700 lei (137.000.000 lei vechi). Contractul a fost înapoiat creditoarei la 21.01.2004, când s-a finalizat executarea silită.
De la această dată curge termenul de prescripție al eventualei creanțe.
Împrejurarea că, împotriva fostului administrator al debitoarei s-a pus în mișcare o acțiune penală legată de contractul de credit și că a avut loc un proces penal în care acesta a fost condamnat, este irelevantă în speță. Creditoarea a avut un titlu executoriu a fi valorificat împotriva debitoarei, fără ca procesul penal să influențeze executarea. Mai mult decât atât, procesul penal nu putea urmări obținerea unui al doilea titlu executoriu împotriva debitoarei pentru aceeași creanță. Din rechizitoriu și decizia nr. 353/2007 a Curții de Apel Alba Iulia (fila 8-24) nu rezultă că debitoarea a avut calitate procesuală în procesul penal. De altfel, așa cum s-a stabilit cu valoare de principiu de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 43/2009 a Secțiilor Unite, atunci când există un titlu executoriu valabil, acțiunea civilă alăturată celei penale urmează să fie respinsă drept inadmisibilă. Chiar dacă referirea se face la situația cec-ului (titlu executoriu), situația este similară, contractul de credit bancar fiind titlu executoriu.
În concluzie, nu există niciun temei pentru care să se constate întreruperea sau suspendarea cursului prescripției creanței invocate de creditoare începând cu 21.01.2004.
Într-adevăr, la 30.10.2008 (când s-a expediat acțiunea creditoarei), creanța creditoarei Banca Română de Scont SA era prescrisă.
În mod corect judecătorul sindic a reținut că, în speță, creanța nu este exigibilă, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Motivul de recurs, vizând nelegala citare a debitoarei, invocat de creditoare, este inadmisibil, creditoarea nefăcând dovada interesului său în a invoca nelegalitatea citării părții adverse.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 pr.civ. să respingă drept nefondat recursul creditoarei Banca Română de Scont SA, în faliment, prin lichidator judiciar Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistemul Bancar, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041.pr.civ. și inadmisibil în ce privește motivul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5.pr.civ.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Banca Română de Scont SA împotriva Sentinței nr. 206/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 30.10.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/22.12.2009
Jud. sindic:.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 755/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 60/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
