Practica judiciara insolventa. Decizia 835/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.835/COM
Ședința publică de la 20 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Pintea
JUDECĂTOR 2: Ecaterina Grigore
JUDECĂTOR 3: Eufrosina Chirica
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul comercial declarat de creditorul AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței civile nr. 1891/22.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL, cu sediul în M-, județ T, prin lichidator, cu sediul în T,-, -. A,.13, județ T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, conform art.86 din OUG nr.51/1998, aprobată prin Legea nr.409/2001.
Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare, având în vederea solicitarea recurentei AVAS B, de a se proceda la judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 pct.2 cod pr.civilă.
CURTEA:
Prin Sentinta Civila nr. 408 din 15.02.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul cu nr-, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei în formă simplificată în conformitate cu Lg. 85/2006 față de debitoarea SC SRL.
Prin aceeași sentință a fost desemnat în calitate de lichidator al debitoarei, T (actual Cabinet Individual de Insolvență - urmare reorganizării activității).
Din actele financiar-contabile predate lichidatorului de către fostul administrator al debitoarei, a rezultat că societatea debitoarea nu deține bunuri în avere și nici disponibilități bănești pentru acoperirea creanțelor exigibile. A rezultat de asemenea, că nu sunt îndeplinite condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii personale a fostului administrator, societatea încetându-și activitatea datorită unor blocaje financiare ca urmare a unor controale a Gărzii Financiare Astfel, urmare modificării legislației în domeniul distribuirii băuturilor alcoolice, cafea și țigări, s-au confiscat produse a căror valoare a fost de 4.961 lei plus 1.345 lei, întrucât la acel moment, societatea nu obținuse autorizație anuală pentru distribuirea produselor în cauză. Din cauza blocajului financiar provocat de acest control, societatea nu și-a mai revenit în anul 2002, iar în anul 2003 și-a încetat activitatea.
La termenul de judecată din data de 22 august 2008, lichidatorul judiciar a depus o cerere prin care a solicitat închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea M, în temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. În motivarea cererii, lichidatorul a arătat că nu s-a constatat existența unor bunuri ale societății care să acopere creanțele bugetare.
De asemenea, lichidatorul a solicitat judecătorului-sindic să aprobe plata din fondul de lichidare a cheltuielilor de procedură și a onorariului lichidatorului judiciar, în sumă totală de 2.203,09 lei.
La data de 22 august 2008,. Bas olicitat judecătorului-sindic, printr-o cerere depusă la dosar, să convoace de urgență comitetul creditorilor, urmând ca ordinea de zi să cuprindă în mod obligatoriu solicitarea de autorizare a comitetului creditorilor în vederea introducerii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 împotriva fostului administrator, și respectiv mandatarea în vederea formulării acestei cereri.
Prin sentința civilă nr. 1891/22.08.2008 a fost respinsă cererea AVAS și s-a dispus închiderea procedurii insolvenței în temeiul art. 131 din legea nr. 85/ 2006.
Referitor la această cererea AVAS, s-a constatat că pentru data de 18.07.2008 lichidatorul a convocat creditorii pentru a se discuta, pe lângă alte probleme, și cele învederate de către, însă niciunul dintre creditori nu s-a prezentat, conform procesului-verbal de ședință anexat (771), culpa aparținând în consecință creditorului în discuție care nu a valorificat această posibilitate.
Pe de altă parte, potrivit art. 138 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea în atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator, dacă administratorul judiciar sau lichidatorul a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică, ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea în cauză și aceasta amenință să se prescrie.
Textul de lege vizează două situații, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica în raportul asupra cauzelor insolvenței persoanele culpabile de starea de insolvență sau omisiunea lichidatorului de a formula acțiunea prevăzută la alin. (1) al art. 138 din Legea nr. 85/2006, însă niciuna nu se regăsește în speță, pentru că lichidatorul a precizat că starea de insolvență a fost determinată de un blocaj financiar apărut ca urmare a unor controale și a unor amenzi aplicate de către Garda Financiară T, cu confiscări de bunuri și, de asemenea, că nu se verifică incidența niciuneia dintre situațiile prevăzute strict și limitativ de art. 138 alin. (1) din lege.
Pentru închiderea procedurii insolvenței a fost avut în vedere faptul că în averea debitoarei nu se gasesc bunuri mobile sau imobile, si nu sunt nici alte sume de recuperat pentru acoperirea creantelor.
Soluția a fost atacată cu recurs de către AVAS.
Prin motivele de recurs se arată că prevederile art. 131 din legea insolvenței au fost aplicate în mod greșit, anterior închiderii procedurii fiind necesar a fi făcute demersuri pentru solicitarea de fonduri pentru cheltuielile aferente procedurii de la creditori și registrul comerțului, și numai în cazul în care acestea nu se vor obține să fie aplicat art. 131.În speță astfel de demersuri nu au fost făcute.
De asemenea, este eronat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006, în raportul lichidatorului cu privire la cauzele care au dus la starea de insolvență specificându-se și contribuția administratorului.
Față de aceste concluzii s-a solicitat convocarea de către lichidatorul judiciar a comitetului creditorilor pentru a fi pusă în discuție formularea unei cereri pentru autorizarea de către judecătorul sindic a introducerii unei acțiuni potrivit art. 138 din legea nr. 85/2006.
Totodată, au fost formulate obiecțiuni la raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar, astfel că procedura nu putea fi închisă înainte de soluționarea tuturor acestor cereri.
Judecătorul sindic trebuia să își exercite rolul activ și să administreze probe care să ducă la stabilirea cauzelor reale ale insolvenței.
În drept se invocă prevederile legii nr. 85/2006 și art. 299-316.pr.civ.
Recursul a fost respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 131 din legea nr. 85/2006: În orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat".
Totodată, potrivit art. 129 alin. 1 din legea insolvenței "după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului-sindic un raport final însoțit de situațiile financiare finale; copii de pe acestea vor fi comunicate tuturor creditorilor și debitorului și vor fi afișate la ușa tribunalului. Judecătorul-sindic va convoca adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afișarea raportului final. Creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin 5 zile înainte de data convocării".
Acest ultim text de lege nu este aplicabil în speță, el făcând referire la situația în care, debitorul având bunuri, acestea au fost lichidate.
Cererea lichidatorului judiciar de închidere a procedurii în temeiul art. 131 nu este un raport final în sensul art. 129 alin. 1 din legea nr. 85/2006, motiv pentru care, nu sunt aplicabile prevederile acestui text de lege.
Anterior cererii de închidere a procedurii, recurenta a solicitat convocarea adunării creditorilor în vederea autorizării de a depune acțiunea în temeiul art. 138 din legea nr. 85/2006, față de concluziile raportului cu privire la cauzele care au dus la starea de insolvență, raport care nu face obiectul prezentei acțiuni. Întrucât niciunul din creditori nu s-a prezentat, lichidatorul judiciar a încheiat un proces verbal la 18.07.2008.
Creditoarei recurente AVAS i s-a comunicat cererea de închidere a procedurii insolvenței, dovadă că a formulat obiecțiuni care pot fi interpretate și ca concluzii scrise asupra cererii de închidere a procedurii, în condițiile în care legea nu prevede formularea de obiecțiuni împotriva unei astfel de cereri, ci numai împotriva rapoartelor lichidatorului.
Judecătorul sindic își poate exercita rolul activ însă numai în limitele sesizării, în speță fiind sesizat cu o cerere de închidere a procedurii insolvenței și nu cu o cerere de atragere a răspunderii administratorului societății debitoare, pentru a administra probe care să identifice cauzele insolvenței, acesta fiind atribuțiile lichidatorului.
Dacă lichidatorul și-a exprimat opinia în raportul privind cauzele insolvenței în sensul că aceasta se datorează în parte și administratorului, și a omis să formuleze o cerere în temeiul art. 138, creditorii aveau la dispoziția prevederile legii pentru a formula o astfel de acțiune, prevederi de care nu au uzat. Astfel, fiind convocați pentru formularea de către comitetul creditorilor a unei cereri în temeiul art. 138, nu au răspuns convocării. Mai mult, nici recurenta care a solicitat întrunirea comitetului creditorilor nu a răspuns convocării - așa cum rezultă din procesul verbal din 18.07.2008 -, iar o astfel de cerere în nume personal nu putea formula.
În consecință, judecătorul sindic era dator doar să verifice întrunirea cerințelor art. 131 din legea insolvenței pentru a putea dispune asupra închiderii procedurii.
Condițiile cerute de acest text de lege sunt îndeplinite. Astfel, lipsa bunurilor ce ar putea fi valorificate rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Lipsa refuzului creditorilor de a avansa sumele necesare acoperirii cheltuielilor administrative poate fi interpretat și în sensul lipsei ofertei creditorilor de a avansa sumele corespunzătoare, aceasta din urmă fiind și interpretarea textului mai sus citat, creditorii fiind aceia care trebuie să se ofere iar lipsa unei oferte face aplicabile prevederile art. 131 din legea nr. 85/2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul comercial declarat de creditorul AVAS, cu sediul în B, sector 1,--11, împotriva sentinței civile nr. 1891/22.08.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul debitor SC SRL, cu sediul în M-, județ T, prin lichidator, cu sediul în T,-, -.A,.13, județ T și intimatul Oficiul Registrului Comerțului, cu sediul în T,-, județ T, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21 2008
Jud.fond-
Tehnored.jud.-/18.12.2008
Președinte:Adriana PinteaJudecători:Adriana Pintea, Ecaterina Grigore, Eufrosina Chirica
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1641/2008. Curtea de... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1201/2008.... → |
|---|
