Practica judiciara insolventa. Decizia 898/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 898/2009

Ședința publică de la 13 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Irimie

JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan

JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea IMPORT-EXPORT împotriva Sentinței comerciale nr. 196/F din 2 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr-.

Se constată că recurenta creditoare a depus la dosar concluzii scrise.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 06.11.2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față:

Prin Sentința comercială nr. 196/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albas -a respins cererea formulată de debitoarea IMPORT-EXPORT SRL împotriva debitoarei SRL -, pentru deschiderea procedurii insolvenței.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut, că deși Legea nr. 85/2006 nu prevede în mod expres aceasta, un creditor nu poate formula cerere pentru deschiderea procedurii insolvenței decât în măsura în care deține un titlu executoriu care să constate creanța acestuia ( hotărâre judecătorească sau titluri executorii emise de organele fiscale) întrucât în caz contrar judecătorul sindic s-ar transforma într-o instanță de drept comun și ar fi pus în situația de a soluționa acțiuni care, raportat la cuantumul pretențiilor invocate, nu sunt de competența tribunalului în primă instanță, ceea ce este inadmisibil întrucât în acest fel se încalcă normele imperative care reglementează competența instanțelor judecătorești.

Pe de altă parte, în acest fel s-ar încălca și dreptul debitoarei la un proces echitabil întrucât cu ocazia soluționării unei cereri pentru deschiderea procedurii insolvenței aceasta nu are posibilitatea de a formula toate apărările și de a administra toate probele pe care le consideră necesare.

În ceea ce privește biletele la ordin emise de debitoare, acestea nu pot fi considerate ca acte de recunoaștere a debitului, întrucât în cuprinsul lor nu se face referire la vreuna din facturile invocate de către creditoare iar pe de altă parte nu au fost învestite cu formulă executorie.

Procedura insolvenței este o procedură de executare silită concursuală, în sensul că urmare a deschiderii acesteia la cererea unuia dintre creditori sau la cererea debitorului, au dreptul de a se înscrie la masa credală toți creditorii debitorului aflat în încetare de plăți.

Astfel, pentru a solicita deschiderea procedurii insolvenței în baza biletelor la ordin, creditoarea trebuia să facă dovada că acestea au fost învestite cu formulă executorie în condițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 59/1934.

Prin Decizia în interesul legii nr. 4/19.01.2009 a stabilit că pentru a fi pus în executare biletul la ordin trebuie învestit cu formulă executorie.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Import-Export, solicitând casarea sentinței atacate și admiterea cererii sale.

În motivarea recursului s-a arătat că nicio dispoziție a legii insolvenței nu fac trimitere la necesitatea existenței unui titlu executoriu, ca o condiție de admisibilitate a cererii introductive, textul art. 31 alin. 1 coroborat cu art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 stabilind clar care sunt condițiile în care creditorul poate formula o astfel de cerere, respectiv cererea de deschidere a procedurii să fie formulată de un creditor îndreptățit, care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă și debitorul să fie în insolvență. Legea nu pretinde existența unui titlu executoriu, iar unde legea nu distinge, nici instanța de fond nu trebuia să distingă.

Potrivit art. 31 din Legea nr. 85/2006 orice creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței poate formula o cerere introductivă împotriva unui debitor prezumat în stare de insolvență.

Potrivit art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.

Potrivit art. 46.com. obligațiile în dreptul comercial se dovedesc prin facturi acceptate, factura acceptată făcând dovada în legătură cu existența actului juridic și cu executarea operațiunii care constituie obiectul ei.

Arată că, înscrisurile apte a fi folosite ca mijloace de probă sunt și facturile comerciale acceptate de debitoare și nu numai înscrisurile cărora legea le recunoaște expres calitatea de titlu executoriu, așa cum în mod greșit a reținut instanța de fond.

Verificând recursul creditoarei SC Import-Export SRL, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 304¹.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Judecătorul sindic a apreciat că, pentru a fi admisibilă cererea creditoarei, este necesar ca aceasta să-și dovedească dreptul de creanță împotriva debitoarei printr-un titlu executoriu.

Această interpretare dată de judecătorul sindic este greșită și nu face decât să adauge o condiție de admisibilitate neprevăzută de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006.

Dispozițiile legale în materia insolvenței sunt clare, art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 impun existența unei creanțe certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile și nu și condiția ca aceasta să fie constatată printr-un titlu executoriu. nu presupune obligatoriu existența unui titlu executoriu. Creanța devine exigibilă de la ajungerea la scadență.

În aceste condiții, constatăm că judecătorul sindic, prin adăugarea la condițiile legale prevăzute de art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006, a pronunțat o hotărâre nelegală și a soluționat cererea creditoarei pe cale de excepție, respingând-o ca inadmisibilă, întrucât creanța nu îndeplinea condiția de a fi constatată printr-un titlu executoriu.

Așa cum am arătat, Legea nr. 85/2006 nu prevede o atare condiție, judecătorul sindic având obligația de a verifica înscrisurile depuse de părți și de a administra probatoriul în conformitate cu dispozițiile Secțiunii a III-a din pr.civ. (art. 167 - 225) și art. 46.com. pentru a stabili dacă cererea creditoarei corespunde cerințelor art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.

Întrucât judecătorul sindic a soluționat cauza pe cale de excepție, fără a verifica fondul cererii, se impune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Alba, în conformitate cu dispozițiile art. 312.civ.

Cod Penal

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de creditoarea Import-Export SRL împotriva sentinței nr. 196/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Alba.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 13.11.2009.

Președinte, - -	Judecător, - -	Judecător, - -
Grefier, - -

Red.

Th.

Ex.4/11.12.2009

Jud fond

Președinte:Marius Irimie
Judecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă

← Practica judiciara insolventa. Decizia 818/2009. Curtea de Apel...		Practica judiciara insolventa. Decizia 921/2009. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță