Practica judiciara insolventa. Decizia 921/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 921
Ședința publică de la 20 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței comerciale nr. 979/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-au înregistrat, din partea creditoarei recurente, xerocopii după declarațiile fiscale depuse de SC SRL și o adresă prin care arată că societatea nu are emise decizii de impunere.
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Prin Sentința comercială nr. 979/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibius -a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva debitoarei SC SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului se constată, potrivit fișei furnizare de informații eliberat de Oficiul Registrului Comerțului nr. 67918/23.12.2008, că societatea este o societate unipersonală, asociatul G îndeplinind și calitatea de administrator social, înființată în anul 2005, aflată în dizolvare judiciară pentru nedepunerea bilanțului anual pentru anii 2005-2007.
Din cuprinsul notei de prezentare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S nr. 59130/02.02.2009 s-a reținut că societatea nu a depus nici un raport financiar de la înființare, nu a realizat profit pe anii 2004-2005 și nu a depus bilanțurile anuale pe anii 2005-2007, nedeținând bunuri în patrimoniu.
Din aceste documente privind pe debitoare s-a apreciat că aceasta se încadrează în categoria comercianților-societăți comerciale care nu dețin niciun bun în patrimoniu, ale cărei acte constitutive, documente contabile nu pot fi găsite și al cărui administrator social nu a putut fi identificat, categorie prevăzute la art. 1 alin.2 lit.c) pct. 1-3 și lit. e) din legea insolvenței.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, în aplicarea art. 379 alin 3 și alin.4 pr.civ. și art. 1023.civ. ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței, conform art. 3 alin.1 pct. 6 din legea insolvenței.
Din examinarea titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a tabelului centralizator al creanțelor fiscale și a fișei sintetice editată la 19.01.2009, nesemnate de organul fiscal s-a constatat, în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor de creanță fiscală ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 25.03.2006
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 pr.fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoare a unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
În cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii, precum și tabelul privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectare procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din cod procedură fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu a fost dovedită.
Așadar, judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii insolenței, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin.2 din legea insolvenței, caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor a constatat că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 oct. 6 din legea insolvenței.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea DGFP S, care a solicitat modificarea sentinței atacate și admiterea cererii sale.
În motivarea recursului s-a arătat că debitoarea nu a contestat creanța, aceasta fiind certă, lichidă și exigibilă. Creanța nu trebuie verificată. Comunicarea actelor fiscale s-a făcut conform art. 44 alin. 3. pr. fiscală. În mod greșit nu s-au avut în vedere înscrisurile de la fila 20-30 din dosarul Tribunalului Sibiu.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 și lit. e, art. 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44, 110 și 141C.pr.fiscală, art. 237 și 270 ind. 1 din Legea nr. 31/1990.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei DGFP S, față de motivele invocate, în conformitate cu prevederile art. 304 și 304 ind. 1.pr.civ. curtea de apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut judecătorul sindic că înscrisurile depuse de creditoare la prima instanță nu sunt titluri de creanță.
Creditoarea a depus în copie declarațiile debitoarei. Declarația depusă la fila 27, 28 nu are și ștampila și semnătura debitoarei. Însumarea obligațiilor din declarațiile depuse la filele 11-26, 30 și 31 din dosar, conduce la un debit inferior pragului de 10.000 lei.
Constatăm că accesoriile au fost calculate la debitul stabilit prin Decizia nr. 164/05.01.2009. Această decizie nu a fost depusă la dosar și, mai mult decât atât, chiar creditoarea a arătat că nu a emis decizia de impunere în ce privește obligațiile debitoarei.
În aceste condiții, curtea de apel nu poate reține caracterul cert al creanței creditoarei DGFP
În consecință, curtea de apel, urmează ca, în temeiul art. 312.pr.civ. și art. 3 alin. 1 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006, să respingă drept nefondat recursul creditoarei DGFP
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de creditoarea DGFP S împotriva Sentinței comerciale nr. 979/C/30 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.11.2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex. 4/31.12.2009
Jud. sindic:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 898/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 123/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
