Practica judiciara insolventa. Decizia 9/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 9
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței comerciale nr. 719/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, având în vedere actele dosarului și împrejurarea că s-a solicitat judecare și în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față, se constată că, prin Sentința comercială nr. 719/C/05.05.2009 a fost admisă contestația formulată de debitoarea SC B SRL împotriva cererii de deschidere a procedurii insolvenței înregistrată de DGFP S și a fost respinsă cererea de deschidere a procedurii insolvenței formulată de reclamanta creditoare DGFP S în contradictoriu cu pârâta debitoare SC B SRL.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr-, reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat în contradictoriu cu pârâta debitoare SC B SRL Filiala ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună deschiderea procedurii insolvenței împotriva acesteia motivat de faptul că a înregistrat un debit în valoare de 158.229 lei reprezentând datorii la bugetul general consolidat al statului, ultima plată fiind efectuată în data de 11.12.2007.
S-a mai reținut că reclamanta nu a dovedit că deține față de pârâtă o creanță certă, lichidă și exigibilă rezultată dintr-un titlu executoriu care să corespundă exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus enunțate, întrucât, așa cum rezultă din probele materiale depuse la dosar, debitoarea dispune de active (bunuri mobile și imobile) în valoare de 1.087.052 lei asupra cărora creditoarea avea obligația de a se îndrepta în vederea executării silite până la acoperirea debitului. De asemenea, conform extrasului de cont din 28.02.2009, debitoarea a efectuat tranzacții în valoare de 200.000 lei.
În aceste condiții, organul fiscal a procedat într-un mod atipic de încercare a realizării creanței bugetare prin procedura lichidării, deși avea posibilitatea de recuperare a creanței prin executare silită fără a aduce societatea în stare de faliment.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP S, care în motivele de recurs arată în esență că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică.
Se susține că societatea îndeplinește condițiile prevăzute de dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 85/2006, respectiv art. 3 alin. 12 - cuantumul creanței este mai mare de 10.000 lei, respectiv 30.000 lei, conform Legii nr. 277/2009 și art. 3 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, ultima plată a fost efectuată de mai mult de 30 de zile.
Se arată că Legea nr. 85/2006 nu prevede că se poate solicita deschiderea procedurii insolvenței la societățile care figurează cu bunuri, singurele condiții instituite de lege fiind să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar cuantumul creanței să fie peste 10.000 lei, respectiv 30.000 lei.
Se susține că, așa cum reiese din notele de constatare nr. 87.631/22.03.2008 și nr. 370.523/19.11.2008, că la sediul debitoarei nu se află nimeni și, în consecință nu pot fi identificate bunurile mobile și imobile ale acesteia și că, în adresa nr. -/19.11.2008, direcția Fiscală Locală S, a confirmat faptul că societatea are numai bunuri mobile supuse impozitării, respectiv autovehicule de transport.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. e, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 242 alin. 2, art. 304 și următoarele din pr.civ. art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursul este neîntemeiat.
Pentru a-și dovedi cererea DGFP a depus la dosarul cauzei o serie de listinguri cuprinzând situația calculului accesoriilor, decizia sa referitoare la obligațiile de plată a accesoriilor, precum și titluri executorii și somații de plată, precum și adrese de înștiințare a popririi asupra disponibilităților bănești.
Se reține însă că lipsesc de la dosar, nefiind depuse declarațiile contribuabilului, care, potrivit aer. 92 alin. 2 din OG nr. 92/2003 sunt asimilate unor decizii de impunere sub rezerva unei verificări ulterioare.
De asemenea nu au fost depuse la dosar nici dovezile de comunicare a declarațiilor de impunere emise pentru accesoriile aferente obligațiilor fiscale.
Curtea mai constată de asemenea că, deși pârâta a depus contestație (fila 217), în care constată starea de insolvență și de încetare de plăți, nu depune dovezi, afirmând că deține active patrimoniale.
Față de acestea, se impune completarea probațiunii atât de către reclamantă, cât și de către pârâtă.
În măsura în care reclamanta va face dovada verificării ulterioare a declarațiilor de creanță, care devin titluri executorii în temeiul textului susmenționat, va depune aceste declarații și își va completa probațiunea cu dovezile comunicării deciziilor de impunere pentru accesorii, în situația în care se va constata și starea de insolvență, s-ar putea aprecia că sunt întrunite elemente pentru deschiderea procedurii insolvenței în temeiul Legii nr. 85/2006.
Față de acestea, în temeiul prevederilor art.312 alin. 3.pr.civ. va fi admis recursul reclamantei DGFP S, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de către reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice S împotriva Sentinței nr. 719/C/05.05.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sibiu și în consecință:
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 4/09.02.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2010. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 74/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
