Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr. 1,-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 4
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și SC SA împotriva Sentinței nr. 701/F/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Hunedoara în dosar nr. -.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru creditoarea intimată DGFP H, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea creditoarei recurente SC SA, chitanța ce face dovada achitării taxei judiciar de timbru în sumă de 60 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, iar din partea Elcris D - lichidator judiciar al SC SRL, întâmpinare.
Reprezentantul DGFDP H depune la dosar delegație.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Consilier juridic solicită admiterea celor două recursuri pentru motivele indicate.
După dezbaterea cauzei, se prezintă în instanță avocat, pentru Elcris D - lichidator judiciar al SC SRL, care depune la dosar împuternicire avocațială și solicită acordarea cuvântului asupra recursurilor.
Solicită admiterea recursurilor formulate în cauză, cu precizarea că anumite motive conținute de acestea nu sunt reale.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursurilor de față constată că, prin Sentința civilă nr. 701/F/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, a fost admisă cererea de formulată de lichidatorul judiciar, în temeiul art.132 alin. 2 privind procedura insolvenței, s-a dispus închiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului SC SRL și radierea debitorului din Registrul Comerțului. iar în temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței a fost descărcat lichidatorul de orice îndatoriri sau responsabilități.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut cele de mai jos.
Prin cererea înregistrată la tribunal sub nr. -, nr. vechi 3065/2006, creditoarea Direcția Generală Vamală Aas olicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL pentru o creanță de 1.081.709.812 ROL, reprezentând creanțe bugetare.
S-a mai reținut că, urmare a lipsei totale a activelor debitoarei, lichidatorul a întocmit raportul final din 15.12.2008, afișat la data de 16.12.2008 la ușa instanței și notificat părților, prin care a solicitat să se dispună închiderea procedurii de faliment față de debitoare, conform art.130 din Legea nr.64/1995 (sau art.131 sau 132 al.1 sau 132 al.2 din Legea nr.85/2006), radierea societății din Registrul Comerțului, descărcarea lichidatorului de toate îndatoririle și responsabilitățile care îi revin în baza legii și achitarea sumei de 5.000 lei, reprezentând retribuția din fondul unic atât pentru activități desfășurate ca administrator judiciar cât și ca lichidator judiciar.
În motivarea cererii sale lichidatorul judiciar a arătat că nu i-au fost puse la dispoziție actele societății debitoare, că societatea nu dispune de lichidități și nici de bunuri materiale, astfel că sunt incidente prevederile Legii nr.85/2006.
Judecătorul sindic a reținut în continuare că, creditoarea Direcția Generală Vamală și lichidatorul judiciar au formulat cereri la data de 18.09.2007, respectiv la data de 09.06.2008, cereri prin care au solicitat obligarea pârâtei la plata datoriilor societății, sumă cu care creditoarea a fost înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor, respectiv întregul pasiv neacoperit.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, a făcut să dispară actele contabile ale debitoarei care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Prin neîntocmirea actelor contabile sau sustragerea acestora pârâta a prejudiciat patrimoniul debitoarei și implicit pe creditori.
Creditoarea Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T (fostă T) a arătat că pârâta a dispus personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit, persoana juridică la încetare de plăți, limitându-se la a invoca, în susținerea cererii lor, prezumția vinovăției pârâtei, întemeiată pe simpla susținere a continuării activității fără dovezi că, continuarea activității ar fi prejudiciabilă pentru societate.
Chiar în această situație, prezumția este relativă și generală și trebuie completată cu probe administrate nemijlocit în instanță care să dovedească raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât din rechizitoriul din 07.01.2004 din dosarul 601/P/2002 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoaras -a reținut că nu pârâta se ocupa de administrarea societății.
Creditoarea nu a solicitat și nu a propus probe în instanță în susținerea cererilor lor întemeiată pe prevederile art. 137 alin 1 din Legea nr.64/1995.
Judecătorul sindic a apreciat că nu s-a dovedit că pârâta a ținut o contabilitate fictivă, că a făcut să dispară actele contabile ale debitoarei sau că a continuat o activitate prejudiciantă.
A apreciat totodată, că în speță, creditoarea și lichidatorul judiciar nu au dovedit săvârșirea de către pârâtă a faptei delictuale care să conducă nemijlocit la prejudicierea averii debitoarei.
Față de cele dezvoltate mai sus și întrucât creditoarea Direcția Generală Vamală și lichidatorul judiciar nu și-au îndeplinit obligația prevăzută de art.1169 Cod Civil, nefăcând dovada împlinirii condițiilor prevăzute de art.137 din Legea nr.64/1995, pentru atragerea răspunderii delictuale pârâtei, cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T care critică Sentința comercială nr. 701/F/14.08.2009 și solicită admiterea cererii de antrenare a răspunderii organelor de conducere ale societății debitoare.
Susține că sunt îndeplinite cerințele art. 138 alin. 1 lit. e și d din Legea nr. 85/2006, prezumându-se lipsa documentelor contabile, iar administratorul a deturnat ori a ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a mărit sau a micșorat în mod fictiv pasivul.
Se mai arată că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999.civ. respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Se mai arată că lichidatorul nu a ținut cont de declarația de creanță nr. 25464/25 august 2008, prin care autoritatea vamală a individualizat debitul ca fiind de 17.508 lei.
A mai formulat recurs în cauză SC SA, care critică hotărârea atacată pentru nelegalitate sub aspectul respingerii cererii de antrenare a răspunderii administratorului.
Mai arată de asemenea că, deși instanța a fost investită cu două cereri de antrenare a răspunderii, aceasta s-a pronunțat numai asupra unei singure cereri, așa cum rezultă din dispozitivul hotărârii.
Pe fond, hotărârea este criticată pentru netemeinicie susținându-se că din studiul coroborat al rapoartelor întocmite de lichidator reiese că sunt întrunite cerințele privind atragerea răspunderii administratorului societății debitoare.
Recursul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T este scutit de plata taxei de timbru, iar recursul SC SA este legal timbrat.
Analizând recursurile de față prin prisma motivelor de recurs și din oficiu, curtea constată că recursurile sunt întemeiate.
Cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC SRL a fost formulată de Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale T la data 27.05.2005, când în vigoare era Legea nr. 64/1995.
Potrivit acesteia, judecătorul sindic putea dispune atragerea răspunderii persoanelor vinovate de ajungerea societății în stare de insolvență la cererea creditorilor, lichidatorul judiciar neavând în temeiul acestei legi calitate procesuală activă în formularea cererii de atragere a răspunderii.
În consecință, judecătorul sindic ar fi trebuit să se pronunțe asupra cererilor de atragere a răspunderii formulate de creditoare.
În ce privește fondul cauzei, judecătorul sindic, în analiza îndeplinirii cerințelor privind angajarea răspunderii civile delictuale, va avea în vedere toate criticile formulate de creditoare în motivele de recurs.
În consecință, în temeiul 312 alin. 3.pr.civ și al art. 304 pct. 9.pr.civ. vor fi admise recursurile, casată hotărârea atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de creditoarele Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale T și SC SA împotriva Sentinței nr. 701/F/14.08.2009 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului Hunedoara în dosar nr. - și în consecință.
Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.01.2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Th.
Ex. 7/05.02.2010
Jud. sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 971/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 9/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
