Practica judiciara insolventa. Decizia 908/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 908/
Ședința publică din 08 Octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de AVAS, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței nr. 409/02.03.2009 pronunțată de Tribunalul Harghita.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată faptul că recursul este declarat și motivat în termen, și este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Față de actele dosarului, instanța reține cauza pentru pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 409 din 02.03.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr- judecătorul sindic a respins obiecțiunile formulate de AVAS, a aprobat raportul final întocmit de lichidator și a închis procedura falimentului împotriva debitoarei SC. SRL cu toate consecințele aferente.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că, prin încheierea nr. 6654 din 18.08.2005 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Harghitas -a dispus numirea lichidatorului debitoarei la cererea AVAS iar în baza art. 2701din Legea nr. 31/1999 lichidatorul a solicitat deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. Prin încheierea judecătorului sindic nr. 1953 din 15.09.2008 s-a deschis procedura simplificată a falimentului. Raportul privind cauzele și împrejurările care au generat starea de faliment a fost înregistrat la data de 02.12.2008 rezultând că nu au fost identificate persoane cărora să le poată fi reținută în sarcina lor săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006. De asemenea, situațiile financiare relevă faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri care ar putea fi valorificate, motiv pentru care lichidatorul a întocmit raportul final. Pe de altă parte, se arată că administratorul debitoarei a decedat la data de 28.03.2008 înainte de înregistrarea cererii creditoarei de deschidere a procedurii așa încât, nu poate fi formulată o cerere de angajare a răspunderii moștenitorilor acestuia. De asemenea, administratorul nu poate fi declarat culpabil pentru nedepunerea situațiilor financiare la ORC câtă vreme decesul acestuia a survenit înainte de înregistrarea cererii creditoarei.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditoarea AVAS
În motivarea recursului său, creditoarea arată că se impune completarea raportului în sensul de a se preciza dacă s-a deschis succesiunea după administratorul decedat, eventualii moștenitori și dacă aceștia au fost notificați pentru depunerea documentelor societății. Mai mult, cum între decesul administratorului și deschiderea procedurii a existat un interval de timp în care administrarea societății a fost asigurată de o altă persoană, se impune ca aceasta să fie identificată. Se mai arată că raportul nu conține mențiuni detaliate referitoare la cauzele și împrejurările care au condus la intrarea în incapacitate de plată a debitoarei.
Lichidatorul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu în raport de dispozițiile art.3041pr. civ. instanța reține următoarele:
În cadrul dosarului nr- al Tribunalului Harghita judecătorul sindic a instrumentat procedura falimentului debitoarei SC SRL. Numirea lichidatorului s-a efectuat prin încheierea nr. 6654 din 18.08.2005 pronunțată de judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita după ce, prin încheierea nr. 130 din 30.01.2005 se dispusese dizolvarea societății în temeiul art. 30 din Legea nr. 359/2004.
Din demersurile efectuate de lichidator după deschiderea procedurii simplificate a falimentului prin încheierea judecătorului sindic nr.1953/15.09.2008, s-a constatat că anterior acestei date administratorul debitoarei, numitul, a decedat iar unul dintre asociați, se retrăsese din societate anterior dizolvării acesteia, respectiv în anul 2004. În aceste condiții lichidatorul nu a putut intra în posesia actelor financiar contabile ale societății, raportul întocmit și depus de acesta la data de 02.12.2008 având la bază doar bilanțul contabil întocmit de debitoare la data de 31.12.2004 și balanța de verificare contabilă pe luna decembrie 2004, acte depuse de debitoare la organele financiare. Din conținutul lor a rezultat faptul că în patrimoniul debitoarei nu există bunuri mobile sau imobile ce ar fi putut fi valorificate în vederea achitării creanțelor creditorilor.
Cât privește susținerile creditoarei privind identificarea eventualilor moștenitori ai administratorilor în vederea atrageri răspunderii personale a acestora în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, aceste demersuri ar fi fost inutile cauze în condițiile în care răspunderea instituită de dispozițiile legale de mai sus este o răspundere pentru fapta proprie a persoanelor din conducerea debitoarei falite. O eventuală identificare a moștenitorilor ar fi putut avea vreo finalitate doar dacă administratorul ar fi decedat ulterior pronunțării unei hotărâri definitive prin care i s-ar fi angajat răspunderea iar debitul la care ar fi fost obligat făcea parte din pasivul succesiunii la data decesului. Așa fiind, susținerile creditoarei sub acest aspect sunt superflue, neîntemeiate juridic.
După cum rezultă din raportul lichidatorului, debitoarea a încetat orice activitate comercială încă din anul 2004. Pe de altă parte, cum lichidatorul a fost numit în anul 2005, afirmațiile creditoarei conform cărora în perioada cuprinsă între decesul administratorului și deschiderea procedurii simplificate administrarea societății ar fi fost asigurată de alte persoane sunt total gratuite, cu atât mai mult cu cât, societatea fiind dizolvată din 19.01.2005, toate actele care mai puteau fi efectuate urmau a se circumscrie lichidării acesteia.
Potrivit art.131, în orice stadiu al procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, judecătorul sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
În concluzie, față de cele mai sus menționate Curtea apreciază că în mod corect judecătorul sindic a procedat la respingerea obiecțiunilor și a închis procedura motiv pentru care, în baza art.312 al.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul formulat de AVAS.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B,--11, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 409 din 2 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Harghita.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/8ex
jud.fond:
-12.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 748/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 1396/2009.... → |
|---|
