Practica judiciara insolventa. Decizia 91/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 91
Ședința publică de la 01 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Antoanela Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
Pe rol judecarea contestației în anulare privind pe contestator... PU-ȘI, intimat SC SRL, intimat și lichidator MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU SOCIETATEA DEBITOARE SC SRL, având ca obiect procedura insolvenței, contestație în anulare împotriva deciziei nr. 1320 din 23.11.2009, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - Secția Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.01.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, pentru a se înainta dosarul judecătorului sindic nr-, în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 350/S/ 2 iunie 2009, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 01.02.2010. Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1320 din 23 noiembrie 2009 Curtea de APEL IAȘI - Secția comercială a respins - ca tardiv - recursul declarat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I împotriva sentinței comerciale nr. 350/S din 2 iunie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care a menținut-
Pentru a se pronunța astfel, curtea a reținut că, potrivit art. 8 din Legea nr. 85/2006, termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii. Hotărârea recurată face parte din categoria celor a căror comunicare se face prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență, conform art. 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006.
Verificând dosarul de fond, curtea a constatat că sentința recurată a fost publicată în la data de 24.07.2009 (dovada de îndeplinire a procedurii de publicare nr. 73282/24.07.2009, fila 190 vol. II dosar fond), dată de la care a început să curgă termenul de 10 zile de declarare a recursului. Curtea a mai constatat că ultima zi de depunere a cererii de declarare a recursului era 4.08.2009. Cum recurenta a declarat recurs la data de 12.08.2009 (data poștei, aplicată pe plicul de trimitere a corespondenței - art. 104 Cod procedură civilă), curtea a constatat că recursul este tardiv, față de dispozițiile art. 301 teza a II-a Cod procedură civilă, raportat la art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Găsind întemeiată excepția tardivității, curtea nu a mai analizat criticile formulate de recurentă prin motivele de recurs.
Împotriva deciziei a formulat contestație în anulare recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, invocând dispozițiile articolului 318 alineat (1) Cod procedură civilă.
Contestatoarea învederează că - în sensul textului art. 318 Cod procedură civilă - "greșeala materială" înseamnă orice greșeală de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință darea unei soluții greșite (cum este în speță, soluția din recurs fiind de respingere a recursului, ca tardiv). În cauza de față este vorba despre o greșeală comisă de instanța de judecată, prin confundarea unor elemente importante, greșeli de fapt care au dus la pronunțarea unei soluții eronate.
Astfel, susține contestatoarea că greșit curtea de apel a respins recursul său, ca fiind tardiv. Instanța de recurs a fost într-o gravă eroare, când a calculat termenul de la care curge calea de atac, termenul de 10 zile prevăzut de lege curgând de la data comunicării sentinței atacate. Or, pretinde contestatoarea că sentința atacată i-a fost comunicată la data de 4.08.2009, iar recursul a fost declarat și motivat la data de 12.08.2009, prin depunerea acestuia la instanța a cărei hotărâre s-a atacat. Este fără putință de tăgadă că recursul a fost declarat în termen, în condițiile în care în ziua de 15.08.2009 se împlinea termenul legal, aceasta fiind nelucrătoare (duminica) și - în temeiul dispozițiilor art. 101 alin.5 Cod procedură civilă - termenul se prelungea până la data de 16.08.2009. Or, recursul a fost declarat pe data de 12.08.2009, cu 4 zile înainte de expirarea termenului legal de promovare a căii de atac.
Faptul că recurenta a declarat recurs în termen, iar curtea l-a respins ca tardiv, considerând că termenul de exercitare a căii de atac curge de la o altă dată decât data comunicării hotărârii, este o eroare materială - învederează contestatoarea - ce poate fi corectată pe calea contestației în anulare, întreaga practică a instanțelor fiind în acest sens.
Contestatoarea susține că instanța de recurs a ignorat dispozițiile legale imperative (art. 301 ind. 1 Cod procedură civilă), care prevăd "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii". Aceste dispoziții se coroborează cu dispozițiile art. 266 alin. 3 Cod procedură civilă care prevăd "hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care aceasta este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului". Se deduce din acest articol că termenul de exercitare a căii de atac curge de la data comunicării hotărârii care se atacă. În speță ne raportăm la dispozițiile legii speciale - Legea nr. 85/2006 (procedura insolvenței), care prevăd expres - în art. 8 alin. 2 - că "termenul de recurs este de 10 zile de la comunicarea hotărârii", iar instanța competentă în recurs este Curtea de APEL IAȘI (alin. 1 al aceluiași articol), întărind concluzia că termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii care se atacă.
Nu este corect - pretinde contestatoarea - ca instanța de recurs să raporteze termenul de curgere a căii de atac la data publicării hotărârii în Buletinul procedurii insolvenței, în condițiile în care chiar textul legal incident în cauză prevede că termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii. Este adevărat că dispozițiile art. 7 alin. 9 din Legea nr.85/2006 prevăd că "publicarea actelor de procedură sau, după caz, a hotărârilor judecătorești în Buletinul procedurilor de insolvență înlocuiește, de la data publicării acestora, citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură efectuate individual față de participanții la proces, acestea fiind prezumate a fi îndeplinite la data publicării". Textul legal nu se referă la faptul că termenul de exercitare a căii de atac ar curge de la data publicării hotărârii în acest buletin, ci strict la faptul că publicarea înlocuiește citarea, convocarea și notificarea actelor de procedură, fără să se precizeze expres că de la acea dată ar curge vreun termen de exercitare a căii de atac.
În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac și data la care curge acest termen, sunt reglementări exprese în articolul următor, respectiv art. 8 din Legea nr. 85/2006, care prevede că termenul curge de la data comunicării hotărârii care se atacă. Or, atât timp cât legiuitorul a înțeles să precizeze expres în art. 8 din Legea 85/2006 că termenul de recurs curge de la data comunicării hotărârii, nu poate instanța de judecată din recurs să interpreteze decât "stricto senso" acest articol, lucru pe care nu l-a făcut, raportându-se la alte dispoziții legale, care nu prevăd expres de la ce dată curge termenul de exercitare a căii de atac (cum este articolul 7 alin. 9 din Legea nr. 85/2006). Mai mult, și în dispozitivul sentinței atacate se prevede expres că termenul de 10 zile curge de la data comunicării, cu alte cuvinte, raportându-se la data poștei de pe dovada de comunicare a sentinței civile nr. 350/S din 2.06.2009. Totodată, Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 1137 din 4.12.2007, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 7 din Legea 85/2006, în ceea ce privește comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvență, constatând că aceste sunt contrare art. 24 și art. 53 din Constituția României, în condițiile în care comunicarea actelor de procedură se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului d e procedură civilă, conchide contestatoarea.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că este inadmisibilă contestația în anulare, pentru considerentele expuse în cele ce urmează.
Codul d e procedură civilă reglementează contestația în anulare ca pe o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăși instanței care a pronunțat hotărârea atacată - în cazurile și în condițiile strict prevăzute - să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.
Contestațiile în anulare sunt de două categorii: de drept comun (reglementată în articolul 317 Cod procedură civilă) și specială (conform articolului 318).
În speță, recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Iaf ormulat contestație în anulare întemeiată pe prima teză a articolului 318: "când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale".
Curtea de apel constată că - în opinia contestatoarei - tardivitatea reținută de instanța de recurs, cu consecința decăderii, ar fi rezultatul unei greșeli materiale, vizând momentul de la care curge termenul de declarare a recursului. Instanța de control judiciar a considerat că termenul se socotește de la publicarea hotărârii judecătorului sindic, în timp ce contestatoarea pretinde că termenul de 10 zile, conform art. 8 alineat (2) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, trebuie calculat de la data comunicării sentinței potrivit Codului d e procedură civilă.
Instanța învestită cu contestația în anulare reține că greșeala reclamată de contestatoare nu este o "greșeală materială", în sensul art. 318 Cod procedură civilă, ci o greșeală de judecată, ce nu poate fi îndreptată în această cale de atac, de retractare. Curtea de apel constată că "greșelile materiale", în accepțiunea textului procedural menționat, sunt doar acelea evidente, săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale esențiale. Nu pot fi încadrate în această categorie interpretări ale dispozițiilor legale, diferite de interpretările susținute de recurentă.
Raportat considerentelor expuse, curtea va respinge contestația în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge contestația formulată de contestatoarea Direcția Generală a finanțelor Publice a Județului I, prin reprezentantul său legal, împotriva deciziei nr. 1320/23.11.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
12.02.2010
Curtea de APEL IAȘI:
-
- -
-
Președinte:Claudia Antoanela SusanuJudecători:Claudia Antoanela Susanu, Anca Ghideanu, Liliana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 598/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1210/2009. Curtea de... → |
|---|
