Practica judiciara insolventa. Decizia 917/2009. Curtea de Apel Ploiesti

Comentarii

0

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 917

Ședința publică din data de 10 iunie 2009

PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana

JUDECĂTORI: Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu

- -

Grefier -

Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de creditoarea, cu sediul în com., jud. B împotriva sentinței nr. 548 din data de 5 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-,. 8B,. A,.3,.12, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, datorită unor probleme medicale ale unui membru al completului de judecată, apărute în timpul deliberărilor, iar ulterior întrucât unul din membrii completului de judecată - doamna JUDECĂTOR 2: Tănăsică Elena Nițu s-a aflat în concediu de odihnă, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la datele de 9, respectiv 10 iunie 2009.

CURTEA

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- creditoarea AF a solicitat deschiderea procedurii insolventei față de debitoarea SC SRL, în baza dispozițiilor art.31 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că este titulara unei creanțe în sumă totală de 122.100 lei, negarantată, scadentă din data de 27.03.2007. Astfel, prin contractul nr.841/2.11.2005 debitoarea s-a obligat să execute lucrări de construcții-montaj la obiectivul zootehnică modernă în satul, în favoarea creditoarei.

Conform clauzelor contractuale, creditoarea i-a virat suma de 122.100 lei avans, facturată cu factura fiscală nr.-/20.12.2005 și a comunicat la 30.06.2006 debitoarei îndeplinirea tuturor cerințelor din contract pentru începerea lucrărilor.

- data de 6.09.2006 i-a fost trimis ordinul de începere al lucrărilor, încheindu-se procesul verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de reper. Debitoarea însă nu și-a executat obligațiile, invocând prin adresa nr.165/27.03.2007, nesemnarea de către creditoare a actului adițional privind renegocierea prețului contractului, astfel că a considerat contractul ca fiind lipsit de efect. A precizat creditoarea că în această situație, interpretând adresa drept o reziliere

unilaterală a contractului, a formulat plângere penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, dar până în prezent suma solicitată nu i-a fost restituită, deși este o creanță certă, lichidă și exigibilă, neplătită de mai mult de 30 de zile.

Debitoarea a formulat contestație, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. S-a arătat că între părți s-a încheiat contractul nr.841/2.11.2005, creanța pretinsă de creditor reprezentând avansul de 50 % din prețul total al lucrărilor și prezintă relevanță că au fost negociate clauzele contractului și stabilit conținutul acestuia plecându-se de la premisa că inițiatorul proiectului - SC - SA va respecta amploarea proiectului inițial și vor fi realizate 100 de euroferme zootehnice, una dintre acestea fiind a creditoarei.

Ulterior semnării contractului relația dintre părți s-a deteriorat, pe fondul neîndeplinirii obligațiilor de către beneficiar și de către inițiatorul proiectului, acesta comunicând executantului diminuarea numărului de euroferme zootehnice; aceasta a influențat conținutul contractului încheiat cu creditoarea, deoarece executantul și-a stabilit strategia de executare a proiectului prin raportare la întregul volum de muncă. S-a mai arătat că nu există nici o clauză care să reglementeze obligația executantului de a restitui avansul încasat, iar, mai mult, neîndeplinirea de către beneficiar a obligației prevăzute la art.12 lit.e o îndreptățește pe debitoare să rețină toate sumele încasate, cu titlu de daune interese.

Debitoarea a considerat că atâta vreme cât nu există o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să se pronunțe cu privire la condițiile încetării contractului, precum și la restituirea avansului, în speță nu există o creanță lichidă și exigibilă. Totodată, s-a menționat că debitoarea desfășoară activitate normală, își execută obligațiile asumate față de partenerii comerciali, nefiind în incapacitate de plată.

Prin sentința nr. 548 din data de 5 martie 2009 Tribunalul Prahovaa admis contestația formulată de debitoarea SC SRL și a respins ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea AF privind deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea SC SRL.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut că părțile au încheiat contractul nr.841/2.11.2005 privind execuția lucrărilor de construcții-montaj la obiectivul "Înființare zootehnică modernă în sat, comuna, județul B", de către debitoarea-executant SC SRL în favoarea beneficiarului AF, valoarea lucrărilor fiind stabilită la suma de 244.200 RON (TVA inclus).

Conform art.IV din contract, durata de execuție s-a stabilit la 90 de zile calendaristice de la data predării de către beneficiar a amplasamentelor, iar conform art.8, odată cu semnarea contractului beneficiarul urma să acorde un avans de 50 % din valoarea contractului.

Judecătorul-sindic a constatat întemeiate apărările debitoarei, în sensul că atâta vreme cât în cuprinsul contractului părțile nu au stipulat un pact comisoriu expres, care să facă inutilă intervenția instanțelor judecătorești, în sarcina părților contractante subzistă obligațiile contractuale și acestea beneficiază de drepturile născute din contract.

În același sens, s-a reținut că potrivit art. 14 din contract, în cazul în care în timpul derulării acestuia se constată că una dintre părți nu-și respectă obligațiile,

cealaltă poate solicita în scris luarea măsurilor de soluționare a situațiilor apărute, iar în cazul în care partea în culpă nu răspunde în 5 zile, partea păgubită poate cere rezilierea contractului, cu daune interese, cu un preaviz de 10 zile, iar conform art.20 litigiile nesoluționate pe cale amiabilă sunt de competența instanțelor judecătorești.

Contractul nefiind reziliat, judecătorul sindic a constatat că nu este certă și exigibilă creanța pretinsă, caracterul cert presupunând o existență neîndoielnică, iar caracterul exigibil o creanță ajunsă la scadență, pentru plata căreia creditorul poate obține executarea silită.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs creditoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că susținerile debitoarei sunt eronate, iar faptul că instanța de fond le-a reținut în considerente și și-a justificat respingerea acțiunii, denotă o interpretare eronată a situației de fapt.

În realitate, procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului și a bornelor de repere poartă semnătura și ștampila proiectantului și, fără ca vreunul dintre aceștia să fi formulat obiecțiuni prin care să arate că nu pot identifica terenul pe care urmau să fie efectuate lucrările, cu atât mai mult cu cât și în autorizația de construire terenul este identificat, fiind menționată parcela cadastrală. De asemenea, a fost desemnat un diriginte de șantier, lucru care i-a fost comunicat debitoarei, prin adresa din 30.06.2006.

Rezilierea unilaterală a contractului de către debitoare rezultă fără echivoc din atitudinea debitoarei, care nu a răspuns la invitația de conciliere privind obligația de a face.

Recurenta consideră că instanța de fond a apreciat în mod greșit acțiunea, respingând-o doar prin reținerea motivelor invocate de debitoare astfel că solicită admiterea recursului, anularea sentinței, iar pe fond admiterea cererii și deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC SRL, deoarece creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, fiind îndeplinite condițiile imperativ prevăzute de art. 31 alin.1 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 alin.1 pct.6 și 12.

Intimata-debitoare SC SRL a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precizând că legea nr. 85/2006 stabilește în mod clar care sunt creditorii îndreptățiți să formuleze cererea de deschidere a procedurii insolvenței și anume, aceia care au împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.304¹Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Prin definiția dată de lege creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii (art. 3 pct.6) se determină condițiile pe care trebuie să le îndeplinească acea creanță deținută de creditor, în baza căreia se poate solicita deschiderea procedurii insolvenței.

Creanțele care pot justifica deschiderea procedurii trebuie să fie certe, lichide și exigibile de mai mult de 30 de zile, peste cuantumul minim prvăzut de lege, respectiv 10.000 lei. Certitudinea creanței există numai atunci când este constatată

printr-un înscris ori rezultă din actele contabile ale creditorului și sunt necontestate de debitor.

Între părțile prezentei cauze există neînțelegeri cu privire la contractul încheiat și obligațiile părților, care urmează să fie stabilite de o instanță de drept comun și nu de judecătorul-sindic.

creanței presupune ca aceasta să fi ajuns la scadență și termenul de plată să fi expirat.

Judecătorul-sindic nu a respins acțiunea prin reținerea motivelor invocate în contestația debitoarei, ci urmare a examinării creanței invocate de creditoare, raportat la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească aceasta pentru a determina deschiderea procedurii.

În cauză s-a apreciat corect că nu sunt îndeplinite aceste condiții și nici nu s-a dovedit starea de insolvență a debitorului, prezumția instituită în sarcina acestuia prin lege fiind răsturnată cu probele administrate în cauză.

Neavând calitatea de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii, în mod corect judecătorul-sindic a admis contestația debitorului, prezumția de insolvență fiind răsturnată de lipsa exigibilității creanței creditorului.

Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea, cu sediul în com., jud. B împotriva sentinței nr. 548 din data de 5 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu debitoarea SC SRL, cu sediul în P,-,. 8B,. A,.3,.12, jud. P, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2009.

Președinte Judecători

- - - - - -

Grefier

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. / - 2ex./23.06.2009

Dosar fond -- Tribunalul Prahova

Jud. fond -

Președinte:Stan Aida Liliana
Judecători:Stan Aida Liliana, Tănăsică Elena Nițu

← Practica judiciara insolventa. Decizia 581/2009. Curtea de Apel...		Practica judiciara insolventa. Decizia 340/2009. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță