Practica judiciara insolventa. Decizia 94/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 94
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-au luat în examinare cererile de recurs comercial formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului B împotriva sentinței comerciale nr. 471/S din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, din care rezultă că recursurile sunt la primul termen de judecată, declarate și motivate în termen, scutite de taxă de timbru.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata cererilor și în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor comerciale de față, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 471/S din 13 octombrie 2009 Tribunalul Iași - judecător sindic a respins cererile formulate de creditorii Administrația Finanțelor Publice a mun. I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - având ca obiect autorizarea introducerii cerere de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului, în conformitate cu dispozițiile art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006. S-au respins ca neîntemeiate obiecțiunile la Raportul final prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator I, formulate de creditorul Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
S-a aprobat raportul final înregistrat sub nr. 858 din 05.06.2009, prezentat de lichidatorul judiciar Lichidator I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021. În temeiul art.131 din Legea privind procedura insolvenței, s-a ispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC A, având număr de ordine în Registrul Comerțului J- și cod unic de înregistrare -.
S-a dispus radierea debitorului din evidențele Oficiului Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași și cele ale În temeiul art.136 din Legea privind procedura insolvenței, a fost escărcat lichidatorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței, s-a aprobat în parte decontul de cheltuieli prezentat de lichidatorul judiciar și s-a dispus plata către acesta a sumei de 2545,4 lei (845,4 lei cheltuieli materiale și 1700 lei onorariu) din fondul de lichidare. În temeiul art.135 din Legea privind procedura insolvenței, s-a ispus notificarea sentinței debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I, Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași, pentru efectuarea mențiunii de radiere, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că cțiunea în stabilirea răspunderii patrimoniale a persoanelor prevăzute de lege reprezintă o cerere incidentă, care intervine intr-un cadru procesual preexistent, respectiv cel declanșat prin cererea privind inițierea procedurii insolvenței. Condițiile reglementate de art. 138 alineat (3) sunt justificate de intenția legiuitorului de a atribui comitetului creditorilor o calitate procesuală activă subsidiară, circumstanțiată de lipsa de diligență a titularului acestei acțiuni, respectiv a lichidatorului.
În cauza dedusă judecății, în raportul asupra cauzelor ce împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora, în condițiile art. 138, lichidatorul a menționat că declinul economic se datorează unui management necorespunzător.
Cererea de autorizare vizând atragerea răspunderii personale a organelor de conducere ale societății debitoare, cerere formulată de fiecare dintre cei doi creditori înscriși în tabelul definitiv, se impune a fi respinsă, pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care lichidatorul judiciar și-a exprimat poziția, în sensul că nu se impune promovarea unei astfel de acțiuni. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv:
1. omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile;
2. omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie, situații ce nu se regăsesc în cauză, iar autorizarea în vederea promovării unei astfel de acțiuni ar aduce atingere principiului legalității.
Judecătorul-sindic a avut în vedere că argumentele de esență ale creditorilor au în vedere omisiunea lichidatorului de a promova o acțiune in stabilirea răspunderii personale, fiind astfel incidente dispozițiile din teza a doua a art. 138 alineat (3).
Omisiunea indicării în raport a persoanelor răspunzătoare se referă la situația în care, deși informațiile cu privire la aceste persoane existau, acestea nu au fost trecute în raport, fiind uitate. Pornind de la această interpretare, în practica judiciară s-a exprimat opinia în sensul că nu se poate reține că ar fi vorba de o omisiune în înțelesul legii, în sensul neindicării persoanelor sau al neformulării acțiunii, în cazul în care în raport s-a indicat de administratorul judiciar/lichidator că nu au rezultat informații privind incidența în cauză a vreuneia dintre faptele limitativ prevăzute de lege în art. 138 alineat 1, literele a) - g).
În cauza dedusă judecății, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă și asupra existenței premiselor angajării răspunderii acestora în condițiile art. 138, raport necontestat de creditor în termenul legal, lichidatorul arată că din analiza indicatorilor financiari rezultă că declinul economic se datorează unui management necorespunzător.
În condițiile în care niciunul dintre creditori nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență (legea privind procedura insolvenței instituind aceeași procedură atât pentru contestarea rapoartelor de activitate cât și pentru raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția stării de insolvență) și nici să participe activ în cadrul procedurii, prin depunerea de înscrisuri sau prezentarea altor elemente probatorii, care să contureze existența vreuneia dintre faptele prevăzute limitativ în dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, cererile de autorizare se dovedesc a fi doar un demers formal, cuvenindu-se a fi respinse.
În ceea ce privește obiecțiunile creditorului AVAS B, judecătorul-sindic a avut în vedere că în cuprinsul acestora nu se invocă neregularități ale raportului întocmit de lichidator, ci doar omisiunea din partea acestuia de promovare a unei acțiuni in stabilirea răspunderii personale.
Raportul final prezentat de lichidatorul judiciar este amplu și reprezintă o analiză completă a activității acestuia, iar omisiunea promovării acțiunii în atragerea răspunderii instituite de art. 138 din Legea 85/2006, justificată de lichidator pe circumstanțe obiective, de fapt și de drept, nu reprezintă un motiv de continuare a procedurii, cu atât mai mult cu cât cererea de autorizare a fost respinsă. Pasivitatea creditorului pe toată durata premergătoare formulării cererii de declanșare a procedurii de către debitoare și pe toată durata procedurii falimentului nu justifică reacția acestuia, de după depunerea raportului final de activitate, în condițiile în care creanța creditorului a fost preluata de la CAS și, pe bază de protocol, încă din anul 2004, iar de atunci nu a întreprins niciun demers în vederea executării acesteia.
În condițiile în care debitorul, după cum s-a constatat din demersurile întreprinse pe parcursul derulării procedurii de lichidare, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe, ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia, care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 131 din Legea nr.85/2006, astfel încât instanța a hotărât închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea procedurii neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Împotriva sentinței au declarat recurs creditoarele Administrația Finanțelor Publice a municipiului I și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. În motivarea recursului, arată că lichidatorul judiciar desemnat a omis să indice, în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului
Administrația Finanțelor Publice a municipiului I susține că este creditor îndreptățit să solicite stabilirea răspunderii persoanelor vinovate de intrarea debitoarei în incapacitate de plată, având un interes legitim. Creditoarea a menționat, în cuprinsul procesului-verbal al adunării creditorilor nr. 88S/ 19.06.2009, că va formula cererea privind autorizarea introducerii acțiunii prevăzute la art. 138 din Legea nr. 85/2006, deținând elemente în acest sens. Din istoricul prezentat de Oficiul Registrului Comerțului I rezultă că debitorul a avut - de la înființare - administratori pe numiții și. Obligațiile debitorului A neachitate la bugetul general consolidat al statului, în suma totală de 74.950 lei, au fost acumulate în decursul anilor în care debitoarea a desfășurat activitate economică. În urma analizei efectuate, de personalul de specialitate, asupra informațiilor extrase din dosarul fiscal, evidența declarațiilor din programul informatic, situația depunerii bilanțurilor contabile din sistemul informatic rezultă că ultimul bilanț contabil depus la organul fiscal a fost pentru anul 2004.. Mun. Ias olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței în data de 04.04.2008.
Pasivitatea organelor de conducere ale debitoarei față de situația acesteia este evidentă, administratorii societății au constatat că starea de insolvență era iminentă, dar nu au depus cererea prevăzută de art. 27 din Legea nr. 85/ 2006 pentru a fi supus debitorul dispozițiilor prezentei legi, susține recurenta.
Învederează recurenta că administratorii nu au urmărit realizarea intereselor, că prin continuarea activității societății au urmărit realizarea unor interese personale și că au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetare de plați (art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/ 2006).
Creditoarea pretinde că administratorii si nu au preschimbat certificatul de înmatriculare a firmei, rezultând fără echivoc că au lucrat în detrimentul societății, urmărind eludarea răspunderii privind situația societății debitoare. dministratorii societății nu si-au îndeplinit obligațiile prevăzute de art. 10 din Legea nr. 82/1991. Administratorii societății sunt răspunzători pentru organizarea si conducerea contabilității. De asemenea, administratorii au dispus continuarea activității debitoarei, prin nedepunerea cererii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 85/ 2006, dar nu au mai depus declarații privind obligațiile fiscale. Ultimul bilanț contabil a fost depus pentru anul 2004, iar Mun. Ias olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței în data de 04.04.2008.
Nedepunerea actelor contabile și a raportărilor contabile prevăzute de lege la organele fiscale echivalează cu prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în sensul că administratorul debitoarei a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, învederează recurenta. Administratorii cu puteri depline, și sunt cei care au avut, în fapt și în drept, conducerea societății debitoare, situația financiară a fiind rezultatul activități desfășurate de reprezentanții acesteia. Starea de insolvabilitate a debitoarei, constatată și de judecătorul-sindic prin încheierea prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, nu este decât urmarea unei administrări total necorespunzătoare a societății.
Această situație de încetare a plaților a prejudiciat creditorii, prin imposibilitatea încasării creanțelor scadente. Așa cum arată și doctrina în acest domeniu, simpla stare de încetare de plați constituie un prejudiciu pentru creditori.
În ceea ce privește vinovăția administratorilor, potrivit teoriei și practicii în dreptul comercial, răspunderea delictuală operează pentru și cea mai ușoară culpă. Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății comerciale ajunse în încetare de plați, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/ 2006, este o răspundere specială, având ca scop al reglementării sale punerea la îndemâna creditorilor a unor mijloace juridice adecvate, a căror finalitate rezidă în satisfacerea necesitații acoperirii pasivului debitoarei falite.
Dispozițiile referitoare la aceasta, fiind cuprinse într-o lege specială, se completează cu legea generală, acolo unde legea specială nu prevede.
Astfel, recurenta susține că a dat dovadă de rol activ în recuperarea creanțelor de la După epuizarea tuturor măsurilor de executare silită prevăzute de Codul d procedură fiscală, a formulat cerere pentru deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, cerere de admitere a creanței, a participat la adunările creditorilor.
În drept, I invocă art. 304 punctul 9 și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, art. 2 și 138 alineatele 1 și 3 din Legea nr. 85/2006.
2. Recurenta arată - în motivarea recursului său - că judecătorul- sindic a analizat total eronat cererea formulată de ea, astfel:
Creditoarea a formulat o cerere prin care solicita ca, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art. 138 din Legea 85/2006, să fie autorizați creditorii să formuleze o asemenea cerere. Cererea este perfect legală și în conformitate cu dispozițiile Legii 85/2006, întrucât, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează cererea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006, se dă posibilitatea Comitetului creditorilor (în speță de față creditorilor) să formuleze această cerere.
Pentru a putea formula această cerere este nevoie de autorizarea judecătorului sindic. Cererea este perfect legală - susține AVAS - premergătoare formulării cererii de angajare a răspunderii patrimoniale, este cerută de cursul procedural prevăzut de Legea 85/2006 și nu are nici un fel de legătură cu fondul dreptului. Reiterează recurenta că judecătorul sindic a fost învestit cu o cerere premergătoare cererii prevăzute de art.138 din Legea 85/2006, care nu are legătură cu fondul cererii prevăzut de acest articol, ci este pur și simplu o etapă procesuală, impusă de Legea 85/2006, etapa procesuală căreia judecătorul-sindic și lichidatorul judiciar erau obligați să îi dea curs. Este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.138 alin.3 teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art.138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenința să se prescrie".
recurenta că este evident că răspunderea persoanelor la care se referă alin.1 amenința să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei nu mai exista nici o posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenința să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
Recurenta învederează că, potrivit dispozițiilor art.138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 (aplicabile în cauza dedusă judecății), răspunderea administratorilor se poate dispune dacă " au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea."
Totodată, potrivit art. 138 litera d) din Legea nr. 85/2006, simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute. În acest sens, învederează recurenta că, potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că - indiferent de gravitatea vinovăției - obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității, în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.
Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă conform legii și de aop rezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin 1 lit. c) și alin 2, ale art. 134 alin 1 și 2 și ale art. 181 din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale și ale art. 11 alin. 4 din Legea nr. 82/1991 a contabilității.
Mai mult, având în vedere că, potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicată "obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea, potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Recurenta AVAS învederează că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plății, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere specială, care pune la îndemâna creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
a suferit un prejudiciu, "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de judecătorul-sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului" (citat din - "Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței").
Dispozițiile art. 35 alin. 3 și alin. 4 din Decretul nr. 31/1954 prevăd că: "faptele ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor. Faptele ilicite atrag și răspunderea personală a celui ce le-a săvârșit, atât față de persoana juridică, cât și față de cel al treilea." Aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale, pretinde recurenta că este prezumată culpa administratorului falitei, potrivit art. 1082 Cod civil, raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată. În cauză, răspunderea trebuie apreciată "in abstracto", cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, coroborate cu art. 1600 Cod civil, devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând în însăși creanța cedată de I și FDEE M către, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată. Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat. Este evident că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 3 teza finală, respectiv "dacă lichidatorul judiciar a omis să formuleze acțiunea prevăzută de art. 138 și răspunderea persoanelor la care se referă alin. 1 amenința să se prescrie", creditorii pot solicita autorizarea formulării cererii privind atragerea răspunderii. Este evident, conchide recurenta, că răspunderea persoanelor la care se referă alineatul 1 amenință să se prescrie, având în vedere că prin închiderea procedurii falimentului debitoarei nu mai există nicio posibilitate reală de angajare a răspunderii patrimoniale, astfel încât răspunderea persoanelor nu numai că amenință să se prescrie, dar se va prescrie cu siguranță.
invocă punctele 5, 7 și 9 ale articolului 304 Cod procedură civilă și art. 304 indice 1 Cod procedură civilă.
În cauză nu s-a depus întâmpinare.
Examinând actele și lucrările dosarului, curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
1. Referitor la recursul creditoarei I, instanța de control judiciar reține că nu este aplicabil punctul 9 al articolului 304 Cod procedură civilă, în măsura în care judecătorul sindic a interpretat și aplicat corect dispozițiile articolului 138 alineat 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței. Curtea de apel constată că - într-adevăr - legiuitorul a atribuit comitetului creditorilor o legitimare procesuală activă, în acțiunea de stabilire a răspunderii personale a organelor de conducere ale debitorului, care este subsidiară calității procesuale active a administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz. Numai în condițiile în care administratorul judiciar/lichidatorul omite a indica persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului ori atunci când titularul acțiunii (potrivit art. 138 alineat 1) omite să formuleze acțiunea, iar răspunderea amenință să se prescrie, poate judecătorul-sindic să autorizeze promovarea acțiunii la care se referă alineatul 3 al art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În speță, judicios a reținut tribunalul că alineatul 3 al art. 138 nu își găsește aplicabilitatea, în lipsa omisiunilor la care textul se referă. Judecătorul-sindic nu apreciază, în acest stadiu al procedurii, asupra oportunității autorizării, ci numai referitor la legalitatea acesteia, raportat la condițiile reglementate de art. 138 alineat 3 menționat. În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei, lichidatorul judiciar nu a identificat elemente necesare antrenării răspunderii personale a conducerii debitoarei, el arătând că din analiza indicatorilor financiari rezultă că declinul economic se datorează unui management necorespunzător.
Împrejurarea că Ias uferit un prejudiciu, a cărui existență este stabilită cu certitudine (fiind imposibilă recuperarea creanței de la societatea debitoare în insolvență) nu este suficientă pentru admiterea cererii de autorizare, care este condiționată - astfel cum s-a arătat - de omisiunile indicate în alineatul (3) al articolului 138. Considerentele din motivarea recursului, privind răspunderea personală a organelor de conducere ale debitoarei falite, sunt corecte - în abstract - dar nerelevante în speța de față, în care se discută faza prealabilă, aceea a autorizării formulării acțiunii de atragere a răspunderii.
Criticile care exced cadrului art. 304 Cod procedură civilă - și care se examinează conform art. 304 indice 1 Cod procedură civilă - se vădesc nefondate, câtă vreme judecătorul-sindic a stabilit corect situația de fapt, ce are pe deplin corespondență în dovezile administrate.
2. În ce privește recursul creditoarei, curtea de apel constată că punctul 5 al art. 304 Cod procedură civilă nu este incident cât timp nu s-au încălcat - de judecătorul sindic - forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alineat (2) Cod procedură civilă. Nici punctul 7 al art. 304 nu este aplicabil, în condițiile în care, respingând obiecțiunile la Raportul final al lichidatorului judiciar și cererile ambelor creditoare de autorizare a introducerii acțiunii prevăzute de art. 138 alineat 3 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a motivat pe larg, logic și convingător ambele soluții judiciare.
Curtea de apel constată că acele critici care se circumscriu punctului 9 al art. 304 Cod procedură civilă sunt nefondate. Astfel cum s- arătat și referitor la recursul I (considerentele acolo prezentate menținându-și pe deplin valabilitatea), tribunalul a dat interpretare corectă, cu consecința aplicării judicioase a articolului 138 alineat 3 din Legea privind procedura insolvenței. Argumentele prezentate de, legate de incidența art. 138 alineat 1 litera d) din Legea nr. 85/2006 sunt lipsite de legătură cu speța de față, care privește autorizarea formulării cererii de atragere răspunderii și nu angajarea răspunderii. În fine, nu s-au precizat de recurentă critici care să intre sub incidența art. 304 indice 1 Cod procedură civilă și curtea reține - astfel cum s-a arătat mai sus - că judecătorul sindic a stabilit corect situația de fapt.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art. 312 alin. 1 teza a II- Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile, menținând hotărârea judecătorului-sindic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Administrația Financiară a Municipiului I și respectiv de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului împotriva sentinței comerciale nr. 471/S/ 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 8.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER
- - - - ---
Red.
Tehnored.
02 ex.
24.02.2010
Tribunalul Iași
Jud. sindic
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1051/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 180/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
