Practica judiciara insolventa. Decizia 941/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 941/2009
Ședința publică din 10 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu
JUDECĂTOR 3: Axente Irinel
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile 2899 din 10 decembrie 2008 pronunțată în dosarul cu număr unic - al Tribunalului Sălaj în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI Z, LICHIDATOR LA SC taxi SRL Z și TAXI având ca obiect procedura insolvenței angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2899 din 10 decembrie 2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis cererea lichidatorului reprezentantul debitoarei SC TAXI SRL și s-a dispus ca o parte a pasivului debitoarei în valoare de 63.462,54 lei, să fie suportată de pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr. 1068 din 12 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul acvirat nr- ( 48, dosar acvirat), s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei SC TAXI SRL Z ( 4-5).
Pârâtul, conform evidenței registrului comerțului, are calitatea de asociat unic și administrator la societatea debitoare.
Conform tabelului consolidat al creanțelor, valoarea pasivului debitoarei este de 63.462,54 lei ( 18).
Din probele administrate în cauză rezultă că debitoarea nu are bunuri în patrimoniu ( 112, dosar acvirat), în cont are 14,26 lei, în casă 36,09, astfel că nu este posibilă achitarea creanțelor creditorilor.
Pârâtul însă, în cele 120 de zile anterior deschiderii procedurii a vândut mai multe autoturisme "second hand" achiziționate cu 83.609, cu suma de 46.785 lei, deci sub prețul de achiziție, diferența de 36.824 lei fiind pierderea aferentă operațiunilor de vânzare mărfuri ( 139, dosar acvirat).
De asemenea, a vândut și un de încălzire "" în valoare de 6.975 lei la prețul de 4.159,67 lei plus TVA, în total 4950 lei, deci cu pierdere pentru societatea comercială.
Cu toate că a încasat integral contravaloarea mașinilor vândute, pârâtul nu a virat la bugetul de stat TVA-ul datorat.
Rezultă că sunt întrunite condițiile prev. de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 modificată, pentru că pârâtul, în calitate de administrator a debitoarei, a dispus, în interes personal, continuarea activității care ducea în mod evident la încetarea de plăți.
Din actele contabile ale debitoarei rezultă că în anul fiscal 2008, anterior deschiderii procedurii, pârâtul a încasat din vânzarea bunurilor debitoarei și din încasarea creanțelor, suma de 111.460 lei, pe care a utilizat-o pentru restituirea sumelor depuse de asociat.
Astfel, pârâtul, în calitate de asociat unic și-a retras banii din societate, în care avea calitatea de creditor, astfel nu există disponibilități în cont pentru plata creditorilor bugetari, fiind întrunite condițiile art. 138 lit. e) din legea menționată.
Conform extrasului de cont din data de 14.03.2008, rezultă că pârâtul a ridicat din contul debitoarei suma de 13.830 lei, reprezentând dividende.
Or, din bilanțul contabil încheiat la 31.12.2007 ( 8-14) rezultă că debitoarea a înregistrat pierderi, astfel pârâtul a ridicat suma menționată în mod nelegal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii introdusă de lichidatorul judiciar Z ca nefondată.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecarea cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că judecătorul sindic a considerat vânzarea în pierdere a autoturismelor ca fiind culpa recurentului, deși ca în întâmpinare a precizat că a fost nevoit datorită blocării pieței auto să valorifice la prețuri mai mici decât cele de achiziție.
La un autoturism uzura este într-un interval foarte scurt de 4-5 ani, numai o expertiză tehnică și o evaluare exactă a bunurilor putea stabili valoarea de piață la data vânzării, deoarece aceste autoturisme au fost achiziționate cu 2 ani anteriori vânzării așa cum rezultă din facturile de cumpărare anexate la dosarul cauzei.
În aceeași situație se află și cazanul de încălzire în valoare de 6975 lei pe care l-a vândut cu 4950 lei, acest fiind folosit la sediul societății și s-a vândut la valoarea de piață fiind achiziționat cu 2 ani înainte.
Mai arată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 138 lit c din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât recurentul în calitate de fost administrator a societății a solicitat Tribunalul Sălaj deschiderea procedurii insolvenței.
Cu privire la ridicarea sumei de 13830 RON din contul societății la data de 14 martie 2008, reprezentând dividende, recurentul arată faptul că la ridicarea acestei sume a depus la bancă balanța de verificare aferentă lunii ianuarie 2008 cu scopul de a ridica acești bani pentru restituire aport pe care l-a avut în societate și nu dividende precum a fost consemnat greșit pe chitanță.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și având în vederea dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Este bine cunoscut faptul că antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere/conducere a debitorului persoană juridică sau a oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptele expres și limitativ prevăzute, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții și anume: prejudiciul creditorilor, fapta ilicită a membrilor organelor de conducere/supraveghere sau a oricărei alte persoane vinovate de producerea stării de insolvență, faptă care să se încadreze în cel puțin unul dintre cazurile prevăzute de art. 138 alin (1) lit a-g din Legea nr. 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită.
În acest sens, în practica judiciară s-a statuat că se poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei să fie suportat de către membrii organelor de conducere dacă s-a dovedit în mod cumulativ că aceștia au săvârșit cel puțin una dintre faptele prevăzute expres de legiuitor.
Din această perspectivă Curtea relevă că fiind vorba de o răspundere specială, aceasta nu poate opera decât în situația săvârșirii cel puțin a uneia din faptele prevăzute expres de legiuitor.
Astfel, nu poate fi extinsă o atare răspundere pentru orice alte fapte decât cele prevăzute în lege.
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent. Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de supraveghere/conducere sau orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, astfel că debitorul nu a mai putut achitat datoriile exigibile cu fondurile disponibile.
În ceea ce privește prejudiciul în speță această condiție este îndeplinită, el fiind constituit din totalitatea creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creditorilor și al cărui cuantum este de 63.462,54 lei urmează însă a se analiza distinct și celelalte trei condiții impuse de lege deoarece numai prin întrunirea cumulativă a acestora poate fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere.
Cât privește cea de-a doua condiție impusă de lege respectiv fapta ilicită, în cazul răspunderii civile delictuale speciale reglementată de dispozițiile art. 138 din lege, fapta ilicită trebuie să constea în săvârșirea uneia dintre cele enumerate în mod expres și limitativ de art. 138 alin (1) lit a-g din lege. Așa cum am mai arătat, aceasta reprezintă o trăsătură esențială a acestui tip special de răspundere delictuală care o particularizează din acest punct de vedere față de răspunderea delictuală de drept comun.
În concret, lichidatorul judiciar a solicitat angajarea răspunderii personale a pârâților în calitatea acestora de administratori statutari ai debitoarei pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit a, c și din legea insolvenței.
Așa cum rezultă din actele contabile și extrasul de cont din data de 14 martie 2008 pârâtul recurent a ridicat din contul debitoarei suma de 13.830 lei reprezentând dividende deși în bilanțul contabil încheiat la 31 decembrie 2007 (fila 8-14 dosar fond) rezultă că debitorul a înregistrat pierderi motiv pentru care prin fapta sa Curtea reține că acesta a folosit bunurile debitorului în folosul său propriu.
Așa cum s-a statuat și în practica judiciară este vinovat de săvârșirea faptei prevăzute la art. 138 alin (1) lit a, acel administrator social care a ridicat din societate sume reprezentând dividende sau avansuri sau a garantat cu averea debitorului datorii personale.
În speță, pârâtul recurent a ridicat cu titlu de dividende suma de 13830 lei deși societatea înregistra pierderi.
Totodată, în speță este întrunită și fapta ilicită prevăzută la art. 138 alin (1) lit c în sensul că pârâtul recurent a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit debitorul la încetare de plăți.
Aceasta s-a concretizat în vânzarea în cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii a unei părți din activele societății sub prețul de achiziție rezultând o diferență de 36.824 lei care reprezintă efectiv pierderea aferentă operațiunilor de vânzări. Această sumă se constituie un prejudiciu creat creditorilor și se impune a fi reparat acest prejudiciu din patrimoniul administratorului statutar.
Totodată, pârâtul în calitatea sa și de asociat unic al debitoarei și-a retras din societate suma de 111.460 lei, societate în care avea și calitatea de creditor așa încât nu mai existau disponibilități în cont pentru plata creditorilor bugetari.
Prin această faptă, pârâtul recurent a mărit în mod fictiv pasivul debitorului fiind întrunite astfel condițiile impuse de prevederile art. 138 alin (1) lit e în vederea angajării răspunderii patrimoniale a acesteia.
Pentru toate aceste motive, Curtea reține că în speță judecătorul sindic a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 138 alin (1) lit a, c și e din Legea nr. 85/2006 așa încât în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod procedură civilă urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 2899 din 10 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
2 ex./19.03.2009
Jud.fond.-
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1085/2009. Curtea de... → |
|---|
