Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 979
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Faliment privind pe recurent... PU- - ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUN.I și pe intimat SC SRL I, intimat SC" LEASING "SA, lichidator LICHIDATOR - ÎN CALITATE DE LICHIDATOR PENTRU. DEBITOARE SC SRL I, având ca obiect procedura insolvenței, recurs declarat împotriva sentinței nr. 632/S/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este scutit de plata taxei judiciare de timbru iar recurenta-creditoare a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că recurenta-creditoare a solicitat judecata în lipsă, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față.
Prin sentința comercială nr. 632/S/11 nov.2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic se dispune:
espinge obiecțiunile la raportul final și cererea de autorizare formulate de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I - Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, cu sediul în mun. I, str. - nr. 26, județul
În temeiul dispozițiilorart.131din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței dispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul în mun. I,-, - etaj 3,. 12, jud. I, cod de identificare fiscală -, număr de ordine în registrul comerțului J-.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilorart.136din Legea privind procedura insolvenței, s-a escărcat administratorul judiciar Lichidator I, cu sediul în mun. I,-, bloc 8, scara A, etaj 4,. 19, jud. I, număr de ordine în 202, număr de înregistrare în Registrul societăților profesionale - 0021 de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 4 alin. 4 din Legea privind procedura insolvenței,
Se aproba decontul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de2.712,35 leidin fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilorart.135din Legea privind procedura insolvenței, se dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În condițiile în care debitorul falit, după cum s-a constatat, nu deține bunuri sau elemente de patrimoniu valorificabile, nu are disponibilități în conturi bancare și nu au fost identificate nici creanțe ce ar fi putut fi încasate în numele acestuia care să asigure acoperirea creanțelor creditorilor, procedura este lipsită de obiect, cererea creditorului bugetar fiind lipsită de orice temei, în special în condițiile de pasivitate pe care le-a manifestat, în condițiile în care creanța sa reprezintă datorii la bugetul consolidat al statului încă din anul 2003.
Susținerea creditorului bugetar referitoare la activele care figurau anterior anului 2006 în patrimoniul debitoarei nu au relevanță pentru a amâna propunerea de închidere a procedurii, în condițiile în care după deschiderea procedurii nu au fost identificate transferuri ce ar fi putut fi anulate, înstrăinările figurând înregistrate la prețurile rezultate din evaluări, iar sumele efectiv încasate.
În condițiile în care creditorul bugetar unic nu a înțeles să conteste raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ajungerii debitorului în insolvență și nici să participe activ în cadrul procedurii prezentând lichidatorului judiciar elemente probatorii care să fi răsturnat prezumțiile pe baza cărora acesta a apreciat valabilitatea transferurilor, obiecțiunile reprezintă numai un demers formal ce ar determina numai acumularea unor noi cheltuieli de procedură. De altfel, creditorul bugetar nici nu a întreprins vreun demers pentru anularea transferurilor patrimoniale.
Cererea de autorizare a fost respinsă pentru neîntrunirea condițiilor impuse de art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, întrucât aceste prevederi legale nu conferă automat creditorilor dreptul de a promova acțiunea în răspundere, în special în condițiile în care administratorul judiciar a precizat expres atât în raportul depus cât și în concluziile formulate că nu a identificat cauze de antrenare a răspunderii persoanelor din organele de conducere ale debitorului. O acțiune în stabilirea răspunderii personale poate fi primită numai în cele două situații limitativ prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, respectiv omisiunea lichidatorului de a indica persoanele culpabile ori omisiunea de a formula acțiunea în răspundere, în situația în care aceasta amenință să se prescrie.
Cum în cauză nu se regăsește niciuna din cele două situații, judecătorul-sindic a respins cererea de autorizare, precum și obiecțiunile la raportul final formulate, pentru aceleași motive, și a dispus potrivit art.131 din Legea nr.85/2006 închiderea procedurii și radierea debitorului din evidențele registrului comerțului și cele fiscale, continuarea sa neavând ca finalitate decât majorarea nejustificată a cheltuielilor de procedură.
Creditoarea Administrația Finanțelor Publice Iad eclarat recurs împotriva sentinței comerciale nr. 632/S/11 nov.2008 pronunțată de Tribunalul Iași și a criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică în ceea ce privește acțiunea în răspundere patrimonială.
Susține creditoarea că instanța de fond nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei. Astfel, debitoarea nu și-a îndeplinit obligația de a achita creanțele înregistrate la bugetul de stat din anii anterior pronunțării hotărârii prin care s-a dispus deschiderea procedurii falimentului, ceea ce justifică incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. c, respectiv continuarea activității în interes propriu.
Precizează creditoarea -recurentă că nu poate fi catalogat ca un act de pasivitate faptul că nu a formulat o cerere de anulare a transferurilor anterioare, această atribuție revenindu-i administratorului/lichidatorului judiciar.
Instanța a dispus deschiderea procedurii la cererea creditorului bugetar după ce acesta a efectuat toate măsurile de executare prevăzute de legislația fiscală.
Netemeinicia hotărârii rezultă și din faptul că deși existau premisele angajării răspunderii personale a administratorului, instanța de fond nu a apreciat corect asupra lor.
Astfel, administratorul judiciar menționează că rata nr. 19 contractului nr. 24160/3.05.2006 a fost achitată de SC " " SRL I, societate care are ca asociat pe administratorul debitoarei, rata nr. 43 contractului nr. 3506/26.04.2004 a fost achitată personal de către fostul administrator. Față de această situație, creditoarea consideră că bunurile debitoarei au ajuns în proprietatea unor persoane juridice la care fostul administrator are drept de reprezentare.
Pentru aceste critici creditoarea a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare cu consecința admiterii obiecțiunilor și a cererii privind autorizarea creditoarei de a introduce acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, la suportarea pasivului " " SRL.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9, art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, art. 138 alin. 1 lit. b,c și d din Legea nr. 85/2006.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
În reglementarea art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorului nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că, prin culpa sa, acesta a cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerat la lit. a-g, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorului este necesar ca acesta să aibă calitatea de autor al faptelor limitativ enumerate de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul acestuia, elemente care nu aui fost probate în persoana administratorului.
economic apărut în anul 2005, lipsa de experiență a administratorului statutar în gestionarea acestei situații de criză, specificul activității (amenajări interioare) în cadrul concurențial actual nu se regăsesc printre faptele enumerate expres și limitativ de art. 138 din lege.
Nu s-a probat de către recurentă că pârâtul a luat decizii care au permis continuarea activității ce conducea în mod vădit societatea la încetarea de plăți. Chiar și plata ratelor unor contracte la care face referire recurenta (nr. 24160/2006 și nr. 3506/2004) se încadrează în încercarea administratorului de a achita datoriile societății către creditori.
Cu privire la transferurile patrimoniale, lichidatorul judiciar a constatat că bunurile debitoarei au fost înstrăinate la prețuri peste valoarea de piață, iar prețul a fost încasat, motiv pentru care acesta nu a uzat de dispozițiile art. 80 din Legea 85/2006.
Pe de altă parte, chiar dacă statul, prin I, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera aceste creanțe nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige, în mod automat, fostul administrator la plata creanțelor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Raportat acestor considerente, curtea constată că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 Cod procedură civilă să-l respingă, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței nr. 632/S/ din 11.11.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
19.05.2009
Tribunalul Iași:
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Geta Sandu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 867/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 941/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
