Practica judiciara insolventa. Decizia 95/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 95
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 3: Claudia Antoanela
Grefier:
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 514/S din 22 octombrie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la al 2-lea termen de judecată.
Văzând că la dosar s-a solicitat judecata recursului în temeiul dispozițiilor art. 242 Cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
Ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului comercial d e față;
Prin sentința comercială nr. 514/S/ 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a fost respinsă cererea creditorului Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței debitorului SRL.
Pentru a se pronunța în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
În cauză, s-a solicitat deschiderea procedurii simplificate față de debitor, invocându-se existența unei creanțe în sumă de 15.201 lei ce ar reprezenta conform titlurilor executorii anexate cererii introductive, TVA, impozit pe profit, impozit pe salarii și accesoriile aferente, obligație fiscală conținută în titluri executorii emise în anul 2000 dar care așa cum rezultă din propria evidență a creditorului bugetar materializată în "fișa agentului economic " provine din activitatea desfășurată de debitor în anii 1999.
Potrivit dispozițiilor speciale care s-au succedat de la întocmirea titlurilor executorii privind obligațiile principale și până la data sesizării tribunalului cu cererea de față - art. 98 din OG nr. 11/1996, art. 138 din OG nr. 61/2002 și art. 131 din OG nr. 92/2003 - dreptul de a cere executarea silită pentru creanțele bugetare, pentru că despre această prescripție este vorba în cazul procedurii execuționale a insolvenței, se prescrie în termen de 5 ani de la data când s-a născut acest drept.
Având în vedere că titlurile executorii ce conțin obligația fiscală principală au fost emise în anul 2000, rezultă cu evidență că la data sesizări tribunalului cu cererea de față - 07.04.2008 - prescripția dreptului de a cere executarea silită era de mult împlinită atât în ceea ce privește obligația fiscală principală cât și obligația accesorie dacă se observă prevederile legilor fiscale speciale în vigoare în această perioadă - art. 98 din OG nr. 11/1996 și art. 138 din OG nr. 61/2002, art. 131 din OG nr. 92/2003.
Dacă se au în vedere prevederile art. 131 din OG nr. 92/2003 potrivit cărora dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere obligația fiscală, adică anul 2000 când s-au emis titlurile executorii, dreptul creditorului de a recupera pe calea executării silite această creanță s-a împlinit la data de 01.01.2006.
În considerarea celor mai sus expuse și în lipsa unor cauze de întrerupere a prescripției de natura celor vizate de prevederile art. 133 din OG nr. 92/2003 care să fi fost demonstrate de creditorul bugetar, s-a constatat prescris dreptul acestuia în recuperarea creanței fiscale reclamate și pe acest motiv, a fost respinsă cererea vizând deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului.
Împotriva sentinței comerciale nr. 514/S/ 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic a declarat recurs creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, se susține că invocarea prescripției dreptului de a cere executarea silită se poate realiza doar în cadrul unei contestații la executare și nu în cadrul unei proceduri în insolvență care are ca scop instituirea unei proceduri colective pentru acoperirea pasivului debitorului aflat în insolvență.
Deschiderea procedurii a fost solicitată pentru o creanță fiscală în cuantum de 15.201 lei, certă, lichidă și exigibilă, pentru care au fost emise acte administrativ fiscale, iar ulterior acte de executare silită necontestate de către debitoare, astfel încât nu se poate invoca excepția prescripției creanțelor fiscale. Actele din dosarul de executare au fost depuse strict pentru a dovedi creanța, cuantumul ei, caracterul cert, lichid și exigibil. Aceste acte de executare cunoscute de debitor, nu au fost niciodată contestate în cadrul dosarului de executare silită pe calea unei contestații la executare.
Mai mult, pentru obligațiile fiscale cuprinse în titlurile executorii emise în anul 2000 au fost întocmite acte de executare silită, respectiv somații de plată atât în anul 2000 cât și în anul 2005, ca urmare a trecerii de la moneda veche la moneda nouă (denominare), acestea din urmă generând întreruperea cursului prescripției extinctive potrivit dispozițiilor art. 133 lit. c din OG nr. 92/2003.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate în recurs cât și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea reține următoarele:
Creditorul îndreptățit să ceară deschiderea procedurii este, potrivit art. 31 alin.1 si art. 3 pct. 6 din Legea nr.85/2006, acela a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 30 de zile, creanță al cărei cuantum este cel puțin egală valorii prag stabilite în art. 3 pct. 12 din Legea nr.85/2006.
Analiza de temeinicie a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței formulate de către creditor, presupune două direcții principale: analiza creanței creditorului din perspectiva condițiilor impuse de art. 3 pct. 6 și 12 din Legea nr. 85/2006 și, în cazul în care această condiție este împlinită, sub forța prezumției de insolvență instituită prin lege, cercetarea apărărilor debitorului de natură a infirma puterea acesteia.
Judecătorul sindic a reținut prescris dreptul de a cere executarea silită a creanței pentru care creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului Iaf ormulat cererea de deschidere a procedurii insolvenței, față de dispozițiile art.98 din OG nr.11/1996, art.138 din OG nr. 61/2002 și art.131 din OG nr. 92/2003.
Criticile formulate de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I vizează imposibilitatea invocării prescripției dreptului de a cere executarea silită a creanței în cuantum de 15201 lei în derularea prezentului litigiu, excepția putând fi cenzurată doar în cadrul unei contestații la executare.
Curtea reține abilitarea legală a judecătorului sindic de a tranșa asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită, care intră în analiza caracterului exigibil al creanței, conform dispozițiile art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
este creanța pentru o datorie scadentă, al cărei termen de plată a expirat și pentru plata căreia creditorul poate obține intervenția coercitivă a forței statului.
În cauză această condiție nu este îndeplinită, titlurile executorii care conțin obligațiile fiscale fiind emise în anul 2000, astfel că, la data investirii instanței - 07.04.2008- era împlinit termenul de prescripție de 5 ani, astfel cum în mod corect a reținut judecătorul sindic.
În cauză nu a fost probată intervenirea întreruperii cursului prescripției extinctive, potrivit dip. art. 133 lit. c din OG nr. 92/2003, deși prin motivele de recurs se invocă efectuarea unor acte de executate silită, respectiv somații de plată.
Prin urmare, tribunalul a reținut în mod legal și temeinic că a intervenit prescripția dreptului creditorului de a mai cere executarea silită a creanței în discuție, impunându-se menținerea sentinței recurate.
În raport de aceste considerente și în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a fi respins recursul formulat de recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței comerciale nr. 514/S/ 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic, care va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței comerciale nr. 514/S din 22 octombrie 2009 Tribunalului Iași - judecător sindic, hotărâre pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 februarie 2010.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
Red.
Tehnoredact.
2 ex.
23.02.2010
Tribunalul Iași - judecător sindic:
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Anca Ghideanu, Claudia Antoanela
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 251/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 156/2010.... → |
|---|
