Practica judiciara insolventa. Decizia 967/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 967/2009
Ședința publică de la 04 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 3: Marius Irimie
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea DGFP S împotriva sentinței comerciale nr.355/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal părțile sunt lipsă.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța având în vedere actele și lucrările dosarului și faptul că recurenta a solicitat și judecarea în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 355/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu s-a respins cererea de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței formulată de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului S împotriva debitoarei SC SRL
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că sub aspectul condițiilor prevăzute de art. 1 alin.2 raportat la prevederile art. 3 alin.1 pct.1, pct. 6, pct. 12 și pct.25 și ale art.31 alin.1 din Legea nr. 85/2006 modificată și anume cea privind persoana debitorului, care trebuie să se încadreze în una din categoriile expres prevăzute de lege, a celor prevăzute în persoana creditorului precum și a celei privind starea de insolvență prezumată a debitorului s-a constatat următoarele:
Astfel, sub aspectul condițiilor prevăzute de lege în persoana debitorului s-a constatat, potrivit fișei furnizare de informații eliberată de Oficiul Registrului Comerțului nr. 64819/5.12.20008, că societatea este o societate cu doi asociați, având și calitatea de administrator social.
Din cuprinsul notei de prezentare întocmită de Administrația Finanțelor Publice a municipiului S la data de 27.11.2008 sub nr. 388.721, s-a reținut că societatea nu deține nici un bun în patrimoniu, măsurile de executare silită prevăzute de OG nr.92/2003 au fost epuizate, ultima plată fiind făcută la data de 15.08.2008, când s-a achitat suma de 500 lei în contul de accidente și boli profesionale, categorie prevăzută la art. 1 alin.2 lit.c) pct. 1 din legea insolvenței.
Cu privire la existența stării de insolvență este necesar a se cerceta caracterul cert, lichid și exigibil al creanței în aplicarea art. 379 alin. 3 și alin. 4 Cod pr.civ. și art. 1023 cod civil ce țin de temeinicia cererii creditorului îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței conform art. 3 alin. 1 pct. 6 din legea insolvenței.
La termenul de judecată din 27.01.2009 creditoarei i s-a pus în vedere, să facă dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii simplificate față de debitoarea, solicitându-i-se în acest sens a depune la dosarul cauzei dovezi, în sensul prevăzut de art. 3 pct.7 și art. 31 alin.1 din lege, privind caracterul cert, lichid și exigibil al creanțelor bugetare, dovezi privind comunicarea creanțelor fiscale principale, declarații fiscale ale debitoarei sau a deciziilor de impunere și a celor accesorii și a titlurilor executorii la domiciliul fiscal al acesteia.
Din examinarea tabelului centralizator al creanțelor, titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei, a fișei sintetice editată la 21.11.2008 nesemnată de organul fiscal s-a constatat în lipsă de dovezi contrarii, că la baza titlurilor de creanță fiscală ar sta declarațiile fiscale ale debitorului, contribuabil care se presupune că ar fi depus declarațiile fiscale începând cu data de 25.05.2004-25.10.2008.
Evident că aceste declarații fiscale (acte administrative asimilate celor definitive la art. 21 și art.23 Cod pr. fiscală, prin efectul produs și care se în momentul în care, potrivit legii s-a constituit baza de impunere care le-a generat), enunțate de creditoare în cuprinsul titlurilor executorii depuse la dosarul cauzei au valoare a unor titluri de creanță.
Dar aceste declarații fiscale au și natura unor instrumente probatorii, respectiv de înscrisuri care constată faptul juridic generator al raportului de drept fiscal.
In cauză nu s-au produs dovezi privind depunerea acestor declarații ale contribuabilului debitor (declarații care necontestat au valoarea unor recunoașteri in favoarea fiscului) care au stat la baza informării și documentării organelor de impunere asupra materiei impozabile și a dovezilor privind comunicarea deciziilor de impunere sau altor dovezi privind verificarea masei impozabile.
Dovezile de comunicare a somațiilor de plată și a titlurilor executorii emise începând cu 11.11.2005, precum și tabelele privind publicarea pe internet a actelor administrative privind pe debitoare nu pot substitui obligația de dovadă a declarațiilor fiscale și a deciziilor de impunere pentru accesoriile creanțelor principale și a dovezii privind comunicarea acestora sau a dovezii privind respectarea procedurii prevăzute de art. 83 alin.4 din Cod pr.fiscală, în situația neîndeplinirii obligației de depunere a declarațiilor prevăzute de lege.
Aceasta cu atât mai mult cu cât la motivarea în fapt a cererii introductive de instanță creditoare a invocat faptul că o parte a creanței a fost stinsă la data de 15.08.2008, fără a depune dovada în acest sens, deși în nota de prezentare această dovadă figurează ca fiind depusă la anexa nr.3, anexă care nu a fost atașată notei. Or, în lipsa dovezilor privind modul de stingere parțială a obligației fiscale și a modului în care s-a realizat imputația plăților asupra creanțelor fiscale principale și accesorii nu se poate stabili întinderea exactă a creanței de natură a permite o concluzie în sensul că actele de impunere întocmite reprezintă o garanție a dreptului contribuabilului.
În aceste circumstanțe, susținerea creditoarei cu privire la caracterul cert, lichid și exigibil al creanței nu este dovedită.
Așadar, judecătorul sindic obligat a cerceta în soluționarea cererii de deschidere a procedurii, conform atribuțiilor impuse de art. 11 alin.2 din legea insolvenței caracterul cert, lichid și exigibil al creanței constată că în cauză creditoarea nu a făcut dovada calității de creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii în conformitate cu prevederile art. 3 alin.1 pct. 6 din Legea nr. 85/2006 modificată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice S solicitând modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului creditoarea a arătat că au împotriva debitoarei o creanță certă, lichidă și exigibilă constituită potrivit art. 110 și 141 Cod pr.fiscală. Creanța bugetară nu este supusă verificării.
În drept s-au invocat prevederile art. 1 alin. 2 lit. c, art. 12 alin. 1, art. 66 din Legea nr. 85/2006, art. 44 Cod pr.fiscală, art. 304 pct. 9, art. 312 și art. 242 Cod pr.civilă.
Recursul este scutit de taxe.
Verificând recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S prin prisma motivelor invocate, în conformitate cu dispozițiile art. 304 și 3041Cod pr.civilă, curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sas olicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitoarei în temeiul art. 1 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006.
Pentru a fi admisibilă această cerere este necesar a se face dovada că debitoarea nu deține niciun bun în patrimoniu, înainte de a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 3 pct. 1 și 12 din Legea nr. 85/2006.
În speță, se constată că debitoarea deținea la 30.06.2008 active imobilizate de 52207 lei și active circulante de 66307 lei, așa cum rezultă din situația depusă de debitoare la 13.08.2008 (321 dosar fond). Debitoarea înregistra și profit la acea dată. Capitalurile sunt un bun, astfel că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006.
Patrimoniul debitoarei nu este însă compus doar din bunuri supuse impozitării, activele, reprezentând tot un bun al debitoarei.
Față de neîndeplinirea cerinței lipsei totale a bunurilor din patrimoniul debitoarei, nu mai era necesară verificarea creanței creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice Verificarea creanței urma să fie făcută doar după îndeplinirea condiției menționate sau în cadrul unei cereri de deschidere a procedurii generale a insolvenței.
În speță, critica creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S referitoare la greșita apreciere a judecătorului sindic asupra creanței sale este irelevantă câtă vreme nu s-a probat lipsa totală a bunurilor din patrimoniul debitoarei.
Față de cele reținute, curtea de apel urmează ca, în temeiul art. 312 Cod pr.civ. și art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 din Legea nr. 85/2006, să respingă drept nefondat recursul creditoarei Direcția Generală a Finanțelor Publice S, cererea acesteia de deschidere a procedurii simplificate a insolvenței debitoarei fiind nefondată.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul declarat de creditoarea S împotriva sentinței nr. 355/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 4.12.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex./12.01.2010
Jud fond
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă, Marius Irimie
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 862/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1031/2009. Curtea de... → |
|---|
