Practica judiciara insolventa. Decizia 862/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 862/2009
Ședința publică de la 06 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Irimie
JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE S împotriva Sentinței comerciale nr. 597/C din 14 aprilie 2009 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Sibiu în Dosar nr- (nr.în format vechi 6028/2004).
Cauza a fost solicitată la amânări de către dl. avocat -, în baza art. 126.pr.civ.
La apelul nominal se prezintă avocat -, în substituirea domnului avocat, pentru pârâții intimați și, fiind lipsă creditoarea recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul pârâților intimați, av., arată că motivul pentru care a solicitat cauza la amânări, fără discuții, este lipsa de procedură cu lichidatorul judiciar având în vedere că prin sentința atacată s-a respins cererea de antrenare a răspunderii administratorilor și. Consideră că trebuia citat lichidatorul judiciar având în vedere că a fost parte în proces, fiind cel care a solicitat atragerea răspunderii administratorilor.
Instanța, constată că procedura de citare este legal îndeplinită, având în vedere că nu a declarat recurs lichidatorul judiciar în prezenta cauză. Nefiind alte cereri, lasă cauza spre strigare, la rând, în ordinea de pe lista de ședință.
Cauza a fost strigată, la rând, la apelul nominal prezentându-se avocat -, în substituirea domnului avocat, pentru pârâții intimați și, fiind lipsă creditoarea recurentă.
Reprezentantul pârâților intimați, av. -, depune la dosar întâmpinare și declară că nu are alte cereri de formulat.
Instanța, având în vedere actele dosarului și cererea creditoarei recurente de judecare în lipsă, conform art. 242 alin. 2.pr.civ. iar reprezentantul pârâților intimați nu a formulat alte cereri, acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâților intimați, av. -, ridică un prim aspect în legătură cu admisibilitatea cererii de recurs, apreciind că în cauză există un incident procedural care vizează legitimarea procesuală activă a recurentei de a promova recurs împotriva unei sentințe în care calitatea de reclamant a avut-o lichidatorul judiciar, care nu a atacat sentința fondului.
Învederează instanței că lichidatorul judiciar a promovat o cerere privind atragerea răspunderii pârâților pentru suportarea pasivului debitorului, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a,c, și d din Legea nr. 85/2006. Tribunalul, prin sentința recurată, a dispus respingerea acțiunii formulate de lichidatorul judiciar, fără ca acesta să promoveze recurs. la opinia exprimată de Comisia de a Practicii Judiciare, în sensul că, în cauze similare, legitimarea procesuală activă ordinară aparține lichidatorului judiciar. În acest context, apreciază recursul Sibiu, ca fiind inadmisibil.
Dacă instanța trece peste aceste aspecte, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât criticile aduse sentinței de fond nu se raportează la probatoriul administrat în cauză.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin Sentința comercială nr. 597/C/2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei, a fost descărcat administratorul judiciar de orice îndatoriri și responsabilități, acordându-i-se 20.317,40 lei cheltuieli de procedură și s-a respins cererea de antrenare a răspunderii administratorilor Vinerea și.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Având în vedere faptul că DGFP Sibiu, în calitate de creditoare a formulat acțiune de antrenare a răspunderii administratorilor sociali și, în temeiul art.124 din Lg.64/1995, precum și faptul că, în baza art.131 lit.a, c, d și f din Lg.85/2006, aceeași cerere a fost formulată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a admis, în cauză, efectuarea unui raport de expertiză și a două suplimente la acest raport de expertiză.
Din concluziile formulate de experți a rezultat faptul că în perioada 2002-2003 s-a desfășurat o activitate nerentabilă a societății debitoare și datorită lipsei de lichidități aceasta a angajat o linie de credit în sumă de 26.000 USD la Bank Sibiu în baza contractului de creditare nr.28/2002, care a fost suplimentată cu încă 250.000USD prin actul adițional nr.173/2002.
în lei al împrumutului obținut prin suplimentarea liniei de credit a fost achitat la SC SA cu OP nr.71/2002, sub formă de avans pentru achiziționarea unui număr de 1600 capete scroafe, conform contractului de vânzare cumpărare nr.3/2002.
Întrucât achiziția nu a mai avut loc, iar din suma avansată societatea a restituit cu OP 6/2003 doar 50.000 RON, la care se adaugă faptul că societatea debitoare a fost obligată ca până în luna aprilie 2003 să ramburseze băncii suma de 24.047 USD, plus dobânzi în sumă de 21.037 USD și comisioane în sumă de 4.930 USD, această stare de lucruri a accentuat lipsa de lichidități a debitoarei și respectiv intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Cu toate acestea însă, în expertiză și în suplimentele la raportul de expertiză nu s-a putut dovedi intenția sau reaua credință a administratorilor sociali, întrucât suma de bani achitată de către debitoare la SC SA s-a făcut în baza unui contract legal încheiat între părți ( contract v/c nr.3/31.07.2002), în vederea achiziționării unui număr de 1600 capete scroafe care să ajute redresarea economică a societății.
Mai mult decât atât în vederea recuperării sumei, falita a promovat acțiune în contencios administrativ care a făcut obiectul dosarului nr-, acțiune ce a fost admisă de instanță, însă, ulterior SC SA a intrat în procedura insolvenței, motiv pentru care falita SC SRL s-a înscris la masa credală cu suma nerecuperată.
Având în vedere aceste considerente precum și concluziile expertului exprimate în raportul de expertiză și respectiv în suplimentele la raportul de expertiză efectuate în cauză, din care rezultă că administratorii societății debitoare nu se fac vinovați de încălcarea prevederilor art.137 lit.a-g din Lg.64/1995 modificată, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată de creditoarea DGFP Sibiu privind antrenarea răspunderii administratorilor este nedovedită și respins-
În ceea ce privește cererea formulată de lichidator cu același obiect, s-a reținut faptul că aceasta este inadmisibilă în condițiile în care lichidatorul judiciar nu avea calitatea procesuală activă de a formula cerere de antrenare a răspunderii administratorilor în condițiile Lg.64/1995, lege sub incidența căreia a fost înregistrată cererea de chemare în judecată și sub care s-a dispus deschiderea procedurii reorganizării judiciare și a falimentului în anul 2005.
Potrivit raportului final al lichidatorului judiciar, s-a reținut faptul că nu a fost identificat nici un bun în patrimoniul debitoarei astfel încât, în baza art.118 din Lg.64/1995 modificată prin art.131 din Lg.85/2006, s-a propus închiderea procedurii falimentului.
Așa cum rezultă din procesul verbal al adunării creditorilor încheiat în data de 30.03.2009, creditoarele și-au dat acordul privind raportul final depus la dosar precum și propunerea de închidere a procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice Sibiu solicitând modificarea în parte a sentinței recurate. în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a fostelor organe de conducere ale debitoarei.
În dezvoltarea motivelor de recurs DGFP Sibiu susține că simplul fapt al neținerii de către administratorul debitoarei a contabilității conform legilor contabile atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul în care a fost gestionat, modul în care au fost respectate dispozițiile legale.
Recurenta mai învederează că, în speță, culpa administratorului falitei ar fi prezumată întrucât nepredarea actelor contabile constituie faptă ilicită.
Mai susține că prejudiciul produs constă în însăși creanța care are caracter cert și nefiind recuperată, și este dovedit întrucât lipsa de interes în desfășurarea activității este probată de neținerea contabilității la zi.
În drept se invocă Legea nr.85/2006.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de creditoare raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză curtea de apel constată că recursul este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Nu poate fi primită critica recurentei privitoare la faptul că simplul fapt al neținerii contabilității atrage automat angajarea răspunderii administratorului falitei, o atare soluție făcând abstracție de dispozițiile din Capitolul IV al Legii nr.85/2006 ( art.138 - 142) care instituie o răspundere subiectivă limitată la fapte și persoane anume determinate, în condiții expres prevăzute în textul legii.
Curtea nu își poate însuși nici susținerea recurentei că faptele imputate pârâtului pot fi săvârșite cu intenție sau din culpă, cu privire la fiecare dintre aceste fapte necesitatea formei de vinovăție a intenției respectiv a unei intenții de fraudare a legii, fiind evidentă.
Astfel, cu privire la fapta de neținere a contabilității în conformitate cu legea imputată pârâtului în contextul articolului 138 lit.d din Legea nr.85/2006, în legătură cu neregulile contabile semnalate, se impun e constatarea că acestea trebuiau să fi fost provocate, deci săvârșite cu intenția de a eluda obligațiile fiscale prin înscrisuri necorespunzătoare în evidența contabilă, cea ce în cauză nu s-a dovedit.
Nici critica DGFP referitoare la instituirea prejudiciului la valoarea tuturor creanțelor nu este întemeiată, în speță art.138 reglementând o răspundere civilă delictuală atipică, iar imposibilitatea recurentei de a recupera creanța nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să îl oblige automat pe fostul administrator social la plata creanței.
Raportat la aceste considerente, curtea de apel constată că sentința atacată este legală și temeinică, la adăpost de criticile formulate de creditoare, urmând ca în baza art.312 Cod pr.civilă, să fie respins recursul declarat de DGFP Sibiu.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de DGFP Sibiu împotriva sentinței nr. 597/C/14.04.2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Sibiu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Th.
Ex.5/14.12.2009
Jud fond
Președinte:Marius IrimieJudecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1320/2009. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 967/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
