Practica judiciara insolventa. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1031/2009
Ședința publică din 17 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
JUDECĂTOR 3: Danusia Pușcașu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 455 din 3 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ, în contradictoriu cu intimata SC SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR PRO având ca obiect procedura enței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Contestația în anulare nu a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 16 martie 2009, s-a înregistrat la dosar, transmisă prin fax, o cerere din partea apărătorului ales al contestatorului, avocat, prin care solicită amânarea cauzei, întrucât din motive de boală nu se poate prezenta la acest termen de judecată, la care este anexat biletul de ieșire din spital în copie xerox.
S-a înregistrat la dosar, la data de 17 martie 2009, întâmpinare din partea intimatei Pro, transmisă prin fax, prin care solicită respingerea contestației în anulare.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de domnul avocat și invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a contestației în anulare, întrucât contestatorul nu s-a conformat obligației de timbrare, deși prin citația emisă a fost înștiințat să achite taxa judiciară de timbru in valoare de 10 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei și să depună în original la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare, precum și timbru judiciar și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 455 din 3 februarie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ s-a respins recursul declarat de pârâtul împotriva sentinței civile nr. 3.847 din 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care a menținut-o în întregime.
În motivare se arată că prin sentința civilă nr. 3.847 din 10 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a admis acțiunea formulată de lichidatorul PRO B M, în reprezentarea debitoarei - în faliment, împotriva pârâtul și în consecință a fost obligat pârâtul să suporte cu averea personală pasivul societății debitoare în sumă de 56.644,65 lei reprezentând creanțele înregistrate de creditorii debitoarei în dosarul de faliment nr- al Tribunalului Maramureș.
Examinând cererea, judecătorul sindic a reținut că prin încheierea nr. 58 din 16.01.2006 pronunțată în dosarul de faliment nr- (nr. în format vechi 3387/2005) privind pe debitoarea s-a dispus începerea procedurii falimentului debitoarei și a fost numit lichidatorul judiciar.
În dosarul de faliment și-au înregistrat declarații de creanță creditorii: Compania de Investiții, Direcția Generală a Finanțelor Publice M, și Primăria B Sprie, creanțele fiind în sumă de 56.644,65 lei.
Lichidatorul judiciar în urma analizării actelor contabile ale debitoarei a constatat că societatea mai are bunuri care nu i-au fost predate, iar în ceea ce privește clienții de încasat ai societății au prezentat documente, respectiv chitanțele nr. - din 26.01.2004 și nr. - din 17.12.2003, care atestă că și-a achitat datoriile pe care le avea față de, însă acestea nu au fost evidențiate în contabilitatea societății.
Neîntocmirea și nedepunerea actelor contabile creează prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, fapt ce angajează răspunderea administratorului statutar potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006.
unei contabilități fictive, dispariția unor acte contabile sau neținerea unei evidențe contabile în conformitate cu legea nu reprezintă, în principiu, activități direct producătoare de prejudicii însă ele pot favoriza starea de ență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe ceea ce a generat dobânzi sau penalități.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul respingerii cererii formulate de PRO., prin care aceasta a solicitat ca pârâtul să suport cu averea proprie pasivul societății ente
In subsidiar, pârâtul a solicit casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că, al cărei administrator a fost, nu a mai functionat din luna noiembrie 2003, iar în privința evidenței contabile a arătat că aceasta a fost tinută de aceeasi persoana de specialitate care era si contabilul creditoarei (care a solicitat deschiderea procedurii) și din actele depuse la lichidator a rezultat fără putință de tăgadă că nu a tinut o contabilitate fictivă sau că a ascuns o parte din documentele contabile. De asemenea, nu a deturnat sau ascuns nici o parte din activul societății.
Instanța de recurs a reținut că în mod legal si temeinic prima instanța a arătat că pârâtul in calitate de administrator statutar nu condus contabilitatea debitoarei in conformitate cu legea, situație in care sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit d din Legea 85/2006, conform cărora poate fi angajata răspunderea persoanelor care,au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea, Chiar administratorul a recunoscut, inclusiv prin recursul declarat faptul că a încasat diverse sume de bani de la creditorii debitoarei pe care nu le-a înregistrat in contabilitate. Aceasta omisiune echivalează cu neținerea contabilității in conformitate cu legea, faptă reglementată de textul enunțat.
Neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale atestă încălcarea dispozițiilor art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, în condițiile în care corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de Legea nr.31/1990, care în art. 73 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 10 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.
Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de ență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.
În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter,juris de jure, nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.
Împotriva deciziei declarat contestație în anulare, solicitând anularea acesteia în totalitate, în sensul admiterii recursului împotriva sentinței civile nr. 3847/2008 Tribunalului Maramureș.
În motivarea contestației, contestatorul arată că, solicitat casarea cu trimitere, deoarece nu a fost citat la sediul ales din România, respectiv Biroul avocatului din B M,-/108, ori necitarea legală este motiv de casare cu trimitere.
Inițial s-a solicitat lichidarea societății SC SRL, al cărei administrator a fost contestatorul. Societatea nu a mai funcționat din luna noiembrie 2003. În cauză, pentru societatea debitoare a angajat avocat, acesta predat toate actele contabile lichidatorului judiciar. Evidența contabilă a fost ținută de aceeași persoană de specialitate care era și contabilul creditoarei SC SRL (cea care solicitat deschiderea procedurii).
Din actele depuse de lichidator, în mod greșit s-a reținut că, contestatorul a ținut o contabilitate fictivă și a ascuns o parte din documentele contabile.
Examinând contestația, curtea constată că aceasta este netimbrată, urmând a fi anulată pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile art.11 din Legea nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina contestatorului obligația de a achita 10 lei taxă judiciară de timbru, iar in conformitate cu art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar in sumă de 0,3 lei RON.
În temeiul dispozițiilor art.20 alin.2 din Legea nr.146/1997 contestatorul a fost înștiințat ca, în termen de 5 zile de la data comunicării înștiințării să achite în contul bugetului de stat sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.308 alin.4 pr.civ.
Prin art.1 din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că, contestația în anulare nu a fost timbrată cu suma stabilită, că contestatorul nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art.308 alin.4 pr.civ, raportat la art.20 alin.1 și 3 din Legea nr.146/1997, respectiv ale art.35 alin.5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea contestației în anulare ca netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrată contestația în anulare declarată de împotriva deciziei civile nr. 455 din 03.02.2009 pronunțată în dosarul nr- al Curții de APEL CLUJ pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
2 ex/16.04.2009
Jud. recurs:,
Președinte:Claudia IdriceanuJudecători:Claudia Idriceanu, Lucia Brehar, Danusia Pușcașu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 967/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 1576/2009. Curtea de... → |
|---|
