Practica judiciara insolventa. Decizia 968/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 968
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 6 OCTOMBRIE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Lotus Gherghină
JUDECĂTOR 2: Doina Lupea
JUDECĂTOR 3: Carmen Mladen
GREFIER - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta, împotriva sentinței nr. 145 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 7973/F-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC DM COM SRL TR S, prin lichidator, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere (Legea 85/2006-art. 137).
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care Curtea, constatând recursul în stare de judecată, a trecut la soluționarea acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, sub nr.7973/F/-, reclamantul, în calitate de lichidator judiciar al debitorului SC DM COM SRL TR S, a chemat în judecată pârâta, în calitate de administrator al societății falite,solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată să suporte de averea personală pasivul debitoarei. În fapt, a motivat că pârâta a refuzat să-i pună la dispoziție actele contabile prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința nr.145/25.03.2008, pronunțată în dosarul nr.7973/F-, s-a admis cererea și a fost obligată pârâta să răspundă cu averea personală pentru suma de 12.560 lei, reprezentând pasivul SC DM COM SRL TR
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosarul cauzei actele contabile. A considerat că nedepunerea de către pârâtă a acestor acte, conform art.28 și 33 din Legea nr.85/2006, creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.
De asemenea, a apreciat că și în condițiile în care neconducerea evidenței contabile în perioada în care pârâta a fost administrator, nu ar fi fost cauza încetării plăților, această conduită a sa a constituit o condiție favorabilă a apariției stării de insolvență, prin acumularea în fiecare zi de majorări și penalități, ajungându-se în acest mod la creanța în cuantum de 12.560 lei.
Lipsa evidențelor contabile s-a apreciat că indică o administrare frauduloasă a averii societății, fiind aplicabile dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea nr.85/2006.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Recurenta a susținut că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006, întrucât deține toate actele și informațiile la care a făcut referire judecătorul sindic, însă nu a avut posibilitatea de a se prezenta în instanță și a le depune. A învederat că este eronată reținerea instanței de fond potrivit căreia a administrat fraudulos averea societății, întrucât a ținut o contabilitate în conformitate cu legea, așa cum va dovedi cu înscrisurile pe care le va depune la dosar, respectiv: bilanțul și copii de pe registrele contabile curente, contul de profit și pierderi pe anul anterior depunerii cererii.
În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Deși legal citată, inclusiv cu mențiunea de a face dovada depunerii actelor contabile la dosar, recurenta nu s-a prezentat în instanță și nici nu probat că depus înscrisurile la care a făcut referire în cererea de recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art.3041și art.304 pct.9 Cod pr. civilă, instanța apreciază că este nefondat.
Materialul probatoriu administrat în prima fază procesuală atestă faptul că sentința atacată cuprinde elementele de fapt necesare pentru a justifica temeiurile de drept reținute de judecătorul sindic, neputându-se aprecia că a avut loc o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății, nefiind incidente prevederile art.304 pct.9 Cod pr. civilă.
Răspunderea persoanelor cu funcții de conducere are natura răspunderii civile delictuale, fiind dominată de principiile reglementate prin art.998 Cod civil, respectiv fapta ilicită, vinovăția sub forma dolului, prejudiciul și raportul de cauzalitate.
Fapta ilicită este determinată prin dispozițiile art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006 și constă în fapta persoanei din conducerea debitoarei de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.
Prejudiciul creat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitatea de a efectua plățile, cu consecința declanșării procedurii de insolvență.
Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă, în condițiile în care fondurile bănești disponibile sunt insuficiente pentru plata datoriilor exigibile și fapta este prevăzută de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
Vinovăția recurentei, care a avut calitatea de administrator al societății debitoare, există sub forma intenției, deoarece prin neținerea contabilității în conformitate cu legea, aceasta a contribuit la ajungerea societății în insolvență.
În raport de cele precizate mai sus, se constată că toate criticile aduse soluției prin care recurenta, în calitate de administrator al debitoarei, tinde să arate că nu este întemeiată acțiunea privind antrenarea răspunderii sale personale patrimoniale, sunt nefondate.
Odată ce societatea a ajuns în stare de insolvență și s-au constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2005, prin înscrisurile depuse la dosar de către lichidatorul judiciar, era sarcina recurentei de a demonstra că a fost un bun administrator, a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și nu a încălcat prevederile art.73 alin.1 lit.e din Legea 31/1990, modificată și republicată și art.10 alin.1 din Legea 82/1991 republicată.
Față de considerentele expuse mai sus, urmează ca, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr. civilă, să se respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta domiciliată în DTS,-, jud. M, împotriva sentinței nr. 145 din 25 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. 7973/F-, în contradictoriu cu intimata debitoare SC DM COM SRL TR S prin lichidator din, str. - nr.42, jud.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. /4ex.
jud. Fond
tehnored./29.10.2008
07 Octombrie 2008
Președinte:Lotus GherghinăJudecători:Lotus Gherghină, Doina Lupea, Carmen Mladen
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 332/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 965/2008. Curtea de Apel... → |
|---|
