Practica judiciara insolventa. Decizia 97/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 97/
Ședința publică din 31 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de AVAS, cu sediul în B str.- nr.50 sector 1, împotriva sentinței nr.2600 pronunțată de Tribunalul Harghita la data de 15.10.2007 în dosarul nr.3568/2005.
La apelul se constată lipsa creditoarei-recurente AVAS, a creditoarelor-intimate ANAF-Autoritatea Națională a Vămilor-Direcția Regională Vamală B, DGFP H, Primăria, a debitoarei-intimate SC SRL O S, a lichidatorului-intimat M C, a administratorilor-intimați, și a părții interesate-intimate ONRC B prin ORC de pe lângă Tribunalul Harghita.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei de timbru, creditoarea-recurentă solicitând judecarea cauzei și în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă.
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința nr. 2600 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3568/2005, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul M C și în consecință: s-a dispus închiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei SRL O S; s-a dispus radierea societății debitoare din Registrul Comerțului; s-a dispus avansarea din contul de lichidare a sumei de 1.069,55 RON în favoarea lichidatorului M Lichidatorul a fost descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură. S-a dispus, de asemenea, că în cazul executării silite a sentinței civile 509/2007 de către creditorii debitoarei, aceasta se va face de către executorul judecătoresc în condițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006.
Împotriva sentinței a formulat recursa AVAS, solicitând modificarea sentinței în sensul de a se dispune continuarea procedurii cu punerea în executare de către lichidatorul judiciar a sentinței prin care s-a dispus angajarea răspunderii a fostului administrator al debitoarei.
În motivare, se arată că în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu se pune problema recuperării prejudiciului suferit de o anumită creditoare, ci se vor plăti tot în conformitate cu ordinea de prioritate prevăzut de art. 123 din lege către toți creditori. Prin solicitarea făcută de a se închide procedura, lichidatorul are o concepție contrară caracterului colectiv instituit de legea insolvenței.
Se mai arată că, înainte de închiderea procedurii judecătorul sindic trebuia să stabilească în sarcina licihidatorului obligația de a contacta un executor judecătoresc pentru punerea în executare a hotărârii prin care a fost atrasă răspunderea patrimonială a fostului administrator. Odată cu închiderea procedurii lichidatorul nu poate fi descărcat de toate îndatoririle avute în procedura insolvenței, în sarcina sa trebuind să se rețină obligația de a pune la dispoziția executorului a unui exemplar din tabelul definitiv al creditorilor. Se mai arată că odată cu data radierii de la ORC a societății debitoare, nu mai poate opera atragerea răspunderii, atâta timp cât bunurile pârâtului sau contravaloarea lor trebuia aduse la averea debitoarei, ne mai existând debitoarea, ne mai existând nici pasivul acesteia, și ca urmare, nu mai este posibilă a se dispune ca o parte acestuia să fie suportat de către administratorii acesteia.
S-a anexat, cu titlu de practică judiciară, o hotărâre a Tribunalului Brașov.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu în raport de dispozițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este temeinică și legală.
Astfel, prin sentința nr. 509/2006, administratorii debitoarei au fost obligați în solidar, să aducă în contul de faliment suma de 121.117,64 RON, iar în vederea executorii acesteia lichidatorul a efectuat demersuri la Primăriile și pentru identificarea bunurilor proprietatea debitorilor, răspunzându-i-se că aceștia nu figurează în evidențele lor cu asemenea bunuri. Niciunul dintre creditori nu și-a manifestat dorința de a avansa sumele necesare punerii în executare a sentinței prin care s-a stabilit atragerea răspunderii administratorilor, așa încât susținerile creditoarei că aceasta ar fi trebuit pusă în executare înainte de închiderea procedurii, sunt nefondate și făcute cu rea-credință.
În cuprinsul dispozitivului judecătorul sindic a făcut mențiunea că în cazul executării acestei sentințe de către creditorii cuprinși în tabelul definitiv al datoriilor, această executare se va face în conformitate cu dispozițiile art. 142 din Legea nr. 85/2006. Aceste dispoziții legale "după închiderea procedurii sumele rezultate din executare silită vor fi repartizate de către executori în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv pus la dispoziția sa de lichidator", permit ca o procedură de faliment să fie închisă înainte de a fi sesizat executorul judecătoresc, nici un text de lege neimpunând sesizarea acestuia înainte de închiderea procedurii.
În condițiile în care însuși legiuitorul a prevăzut posibilitatea obținerii unor sume din executarea silită a unei hotărâri de atragere a răspunderii personale a administratorilor și repartizarea acestora de către executorul judecătoresc în temeiul tabelului definitiv al creditorilor, sunt total nefondate susținerile recurentului cu privire la radierea societății, inexistența acesteia și a pasivului, despre acestea putându-se vorbi eventual doar dacă o asemenea hotărâre nu ar fi existat până la data închiderii procedurii.
Faptul că lichidatorul este descărcat de orice responsabilitate referitoare la procedură, nu este nici acesta un motiv justificat pentru continuarea procedurii, întrucât în faza de executare silită, acesta nu ar mai avea nici un rol, ci doar acela de a pune la dispoziția executorului tabelul, debitoarea neavând nici o calitate în această fază ci doar creditorii și administratorii în sarcina cărora se efectuează executarea silită.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază recursul ca nefondat, urmând a-l respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul for mulat de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, cu sediul în B, str. -.-., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2600 din 15 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. 3568/2005.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/2ex
Jud.fond:
-20.02.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 1202/2008. Curtea de... | Practica judiciara insolventa. Decizia 4/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
