Practica judiciara insolventa. Decizia 867/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 867
Ședința publică de la 16 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Camelia Gheorghiu
JUDECĂTOR 2: Cipriana Poiană
JUDECĂTOR 3: Liliana Palihovici
Grefier: - -
S-a luat în examinare cererea de recurs comercial formulată de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței nr. 417/S din 16.09.2008 a Tribunalului Iași - Judecător Sindic.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, scutit de taxă de timbru.
Văzând că, prin cererea de recurs s-a solicitat judecata recursului în temeiul art. 242 cod procedură civilă, instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de față.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față:
Prin sentința comercială nr.417/S/16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iași - judecător sindic se dispune:
Respinge cererea formulată de către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență, cu sediul social declarat în municipiul I,-, - etaj 1,. 3, județul I, număr de ordine în 594, cod de identificare fiscală RO -, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a foștilor administratori statutari ai debitoarei SC SRL, domiciliat în municipiul I,-, - scara A, etaj 8, apartament 36, județul I și, domiciliată în municipiul I,-, - etaj 1,. 1, județul, ca neîntemeiată.
În temeiul dispozițiilor art.131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței ispune închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SRL, cu sediul social în municipiul I,-, - scara A, etaj 8, apartament 36, județul I, număr de ordine în Registrul comerțului J-, cod unic de înregistrare -.
Dispune radierea debitorului din registrul comerțului.
În temeiul dispozițiilor art.136 din Legea privind procedura insolvenței, escarcă administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență de orice îndatoriri și responsabilități.
Aprobă devizul de cheltuieli prezentat de administratorul judiciar și dispune plata către acesta a sumei de 6.134 lei din fondul de lichidare.
În temeiul dispozițiilor art.135 din Legea privind procedura insolvenței, dispune notificarea prezentei sentințe debitorului, creditorilor, Direcției Generale a Finanțelor Publice I și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Iași pentru efectuarea mențiunii de radiere, prin publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
Analizând cererea formulată de către administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență, având ca obiect stabilirea răspunderii personale a foștilor administratori statutari ai debitoarei SC SRL, și, judecătorul-sindic a apreciat-o ca fiind neîntemeiată.
În reglementarea art.138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, răspunderea administratorilor nu devine automat operantă în toate cazurile când pasivul social sau o parte a acestuia nu poate fi acoperit, ci numai atunci când se face dovada că administratorii au cauzat starea de insolvență a societății prin săvârșirea culpabilă a vreuneia dintre faptele expres și limitativ enumerate la lit. a - g ale alin. 1 al articolului menționat, iar prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabilă săvârșită, cu condiția ca acest prejudiciu să se regăsească în pasivul rămas neacoperit sau ce va rămâne neacoperit la închiderea procedurii.
Răspunderea instituită de dispozițiile art. 138 este o formă specială de răspundere delictuală, derogatorie de la dreptul comun (art. 998-999 din Codul civil), instituită în favoarea debitorului aflat în stare de insolvență, în vederea acoperirii pasivului rămas neacoperit prin lichidare.
Rezultă așadar că pentru instituirea răspunderii personale a administratorilor este necesar ca aceștia să aibă calitatea de autori ai faptelor limitativ enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 și săvârșirea acestor fapte să se fi produs în mandatul lor, elemente care nu au fost probate în persoana administratorilor - pârâți și.
Administratorul judiciar s-a limitat la a susține prin cererea sa că din studiul documentelor obținute rezultă că în perioada de activitate a debitorului acesta a acumulat datorii, iar pârâții sunt cei care au administrat activitatea debitoarei, întemeindu-și cererea în drept pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d, fără a indica măcar ce anume dispoziții legale referitoare la ținerea contabilității ar fi fost încălcate.
Deși a contactat-o pe pârâta, care i-a prezentat date relevante referitoare la activitatea societății, iar debitorul figura la data verificărilor cu toată documentația depusă la zi la Administrația Finanțelor Publice a municipiului I, potrivit mențiunilor cuprinse în raportul final, administratorul judiciar nu a făcut o analiză a bilanțurilor contabile depuse și a situației încasărilor și plăților efectuate în perioada de desfășurare efectivă a activității, din care să rețină fapte imputabile celor doi administratori. Faptul că debitoarea a acumulat datorii se poate datora unui management defectuos, unor condiții economice sau de piață defavorabile, aspecte care țin de riscul activității comerciale.
Mai mult, răspunderea persoanelor enumerate în alin. 1 al art. 138 este condiționată, printre altele, de existența legăturii de cauzalitate între faptele expuse și starea de insolvență, astfel încât, fiind vorba despre răspundere, dispozițiile sunt de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse și asupra altor acțiuni sau omisiuni ulterioare ivirii stării de insolvență. Această formă specială de răspundere este instituită exclusiv în favoarea debitorului falit, care se vede nevoit în această etapă, fie prin reprezentantul său care în procedura insolvenței este administratorul judiciar (cum este situația de față), fie prin subrogarea în drepturile sale a unui reprezentant al creditorilor, să readucă în patrimoniul său contravaloarea prejudiciilor care i-au determinat starea de insolvență.
Răspunderea administratorului fiind o răspundere mixtă, reclamantul trebuia să dovedească săvârșirea de către pârâții și a uneia din faptele incriminate limitativ, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor sale contractuale, astfel cum rezultau din actul constitutiv și/sau statut, sau a celor legale, situație în care culpa sa era prezumată, sau printr-o acțiune, situație în care culpa trebuia dovedită, fiind vorba despre o răspundere delictuală specială. Însă, chiar și în situația în care s-ar reține neîndeplinirea uneia din obligațiile statutare sau legale, atitudine culpabilă, dacă această atitudine nu se încadrează în una din situațiile enumerate limitativ în art. 138 alin. 1, răspunderea specială nu poate fi antrenată.
În condițiile expuse, se impune soluția de respingere a cererii promovată de către reclamant, nefiind probată în sarcina pârâtului vreo activitatea delictuală de natura faptelor enumerate de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește propunerea administratorului judiciar Cabinet individual de insolvență de închidere a procedurii, judecătorul-sindic apreciază că în lipsa oricăror elemente de activ în patrimoniul debitoarei sau a unor creanțe de recuperat, în cauză sunt incidente în această situație direct dispozițiile art. 131 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a dispus închiderea procedurii și s-a aprobat decontul administratorului judiciar.
Împotriva sentinței comerciale nr.417/S/16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Iașia declarat recurs creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice I () invocând, în drept, dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a criticat sentința instanței de fond în ceea ce privește respingerea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a foștilor administratori susținând că instanța nu a interpretat corect documentele depuse la dosarul cauzei.
Astfel, nu s-a avut în vedere faptul că documentele contabile ale firmei nu au fost predate administratorului judiciar, ceea ce denotă neținerea contabilității în conformitate cu legea, aspect ce se încadrează în dispozițiile art.138 lit. d Legea 85/2006. Pe de altă parte, debitoarea nu și-a achitat creanțele la bugetul de stat încă din anul 2003, ceea ce justifică incidența dispozițiilor art.138 lit.
O altă critică vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra obiecțiunilor formulate de către recurentă.
Față de aceste critici, recurenta Ias olicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii patrimoniale în sensul obligării foștilor administratori statutari și la suportarea pasivului debitoarei SC "" SRL
Intimații nu au formulat întâmpinare și nu și-au propus probe în contradovadă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale în materie, instanța de control judiciar constată următoarele:
Administratorul judiciar Cabinet individual de insolvență a solicitat antrenarea răspunderii personale a foștilor administratori statutari ai debitoarei SC "" SRL în temeiul art.138 lit. d din Legea nr.85/2006.
În conformitate cu art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, răspunderea membrilor organelor de supraveghere/conducere sau a oricărei persoane vinovate de producerea stării de insolvență a debitorului persoană juridică poate fi antrenată și dacă aceste persoane au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și prin aceste fapte au cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Curtea constată că în cauză nu există o dovadă certă a raportului de cauzalitate dintre managementul defectuos (manifestat în opinia administratorului judiciar sub forma faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit. d) al debitoarei și prejudiciu, ci doar simple împrejurări care au favorizat apariția insolvenței.
Pe de altă parte, chiar dacă statul român, reprezentat prin I, a suferit un prejudiciu a cărui existență certă este stabilită prin constatarea faptului că societatea debitoare a ajuns în încetare de plăți și că împotriva acesteia a fost declanșată procedura falimentului, imposibilitatea recurentei de a recupera aceste creanțe nu constituie o premisă suficientă care să determine instanța să oblige în mod automat foștii administratori sociali la plata creanțelor, această formă de răspundere neputând fi dispusă decât în condițiile statuate de art.138 din Legea nr.85/2006.
Nefondată este și critica referitoare la nepronunțarea instanței de fond asupra obiecțiunilor formulate la raportul final întocmit de administratorul judiciar.
Recurenta Iaf ormulat obiecțiuni cu privire la propunerea de închidere a procedurii împotriva debitoarei SC "" SRL I, la data de 29.01.2007 (filele 161, 162 din vol. I dosar fond).
Administratorul judiciar a formulat întâmpinare (167 dosar fond vol. I) prin care solicită respingerea acestor obiecțiuni, iar la termenul de judecată din 13.03.2007 (173 vol. I) instanța de judecată a respins obiecțiunile creditoarei la raportul final al administratorului judiciar.
Raportat acestor considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul și va menține sentința instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului I împotriva sentinței nr.417/S din 16.09.2008 a Tribunalului Iași - judecător sindic, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
- -
26.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Camelia GheorghiuJudecători:Camelia Gheorghiu, Cipriana Poiană, Liliana Palihovici
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 763/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 979/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
