Practica judiciara insolventa. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 99/2008
Ședința publică de la 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doina Hârceagă
JUDECĂTOR 2: Eugenia Florescu
JUDECĂTOR 3: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de creditoarea împotriva sentinței nr.192/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr. nr-.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține
Prin Sentința nr. 192/4 septembrie 2007, judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Albaa respins cererea reclamantei Cipru având ca obiect deschiderea procedurii executării silite concursuale a societății Trans Internațional AIr eținând în esență, că reclamanta nu deține o creanță certă și exigibilă față de pârâtă, deoarece facturile de care se prevalează reclamanta au fost traduse în limba română de o persoană neautorizată, debitoarea nu recunoaște primirea acestor facturi iar nivelul creanței invocate diferă de cel rezultat din contractele și actele adiționale ale părților.
Reclamanta a declarat recurs susținând că cererea de deschidere a procedurii executării silite concursuale față de societatea pârâtă se fundamentează pe contractele de leasing și actele adiționale având ca obiect folosința autoturismelor marca Benz și a semiremorcilor marca, iar pârâta nu a respectat termenele de plată a ratelor pe care le-a facturat. Recurenta a susținut că sentința este nelegală deoarece, conform art. 155 pct.5 și 6 din Codul fiscal, semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii, iar conform art. 379 alin.3 din Codul d e procedură civilă, creanța este certă dacă rezultă din actul de creanță sau din alte acte chiar neautentice, emanate de l debitor sau recunoscute de dânsul, iar facturile au fost recunoscute de debitor prin acceptarea acestora.
Recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
În temeiul art. 26 alin. 1 și art. 31 din Legea nr. 85/2006 poate cere deschiderea procedurii reorganizării judiciare sau a lichidării judiciare totale a unui debitor având calitatea de comerciant, creditorul care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă localizată în patrimoniul comerciantului pârât.
Conform art. 149 din aceeași lege, dispozițiile sale se completează cu dispozițiile compatibile Codului d e procedură civilă, ale Codului civil, și ale Codului comercial român.
În baza acestui principiu, și raportat la prevederile art. 372, art. 374 și art. 379 Cod procedură civilă, Curtea constată că însușirea unei creanțe de a fi certă, lichidă și exigibilă este atestată de acel înscris căreia legea îi recunoaște calitatea de titlu executoriu în specia sa juridică.
Cu alte cuvinte, încuviințarea de către judecător a începerii executării silite în patrimoniul debitorului nu se poate dispune decât în temeiul unui titlu executoriu care poate fi o hotărâre judecătorească sau un înscris căreia legea specială
Dispozițiile Legii nr.85/2006 reflectă o aplicație specială a prevederilor Codului d e procedură civilă în materia executării silite.
În speță, judecătorul sindic a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele impuse de lege, referitoare la calitățile creanței invocate, iar judecata este conformă legii întrucât, facturile chiar acceptate, contractele sau actele adiționale nu au valoarea juridică a titlurilor executorii la care se referă art. 372 Cod procedură civilă.
Sub acest aspect, mijloacele de dovadă a obligațiilor comerciale la care se referă art.46 Cod comercial, inclusiv facturile acceptate, pot fi folosite în cadrul unui eventual proces purtat pe fondul dreptului, dar nu pentru a începe executarea silită deoarece, nici nu pot fi incluse în rândul titlurilor executorii la care se referă art. 379 Cod procedură civilă în condițiile în care, nu poartă mențiunea expresă a recunoașterii datoriei făcută de persoana care, legal, angajează comerciantul în raporturile cu terții, deținând calitatea de reprezentant dovedită prin specimenul de semnătură și sigiliul comerciantului, persoană fizică sau persoană juridică.
Cu alte cuvinte, actele sau înscrisurile operate în evidența contabilă pot fi folosite de creditori pentru a-și înscrie creanța în tabelul creanțelor, după deschiderea procedurii executării silite concursuale, dar nu și pentru a cere deschiderea acestei proceduri.
Susținerea recurentei conform căreia, semnarea și ștampilarea facturilor nu sunt obligatorii, conform art. 155 pct.5 și 6 din Codul fiscal, nu este pertinentă cauzei deoarece, dispozițiile precitate vizează alte aspecte decât cele privitoare la procedura executării silite concursuale.
Așadar, sub semnul incertitudinii generată de cererea de revizuire a hotărârii arbitrale și de măsura suspendării executării deciziei arbitrale, dispusă de tribunalul arbitral.
Cercetând pricina sub toate aspectele, în sensul art.304 Cod pr. civ. se reține că sentința se sustrage criticilor recurentei astfel că recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge recursul formulat de creditoarea SC cu sediul ales la Cabinetul de Avocatură B împotriva sentinței comerciale nr.192/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.03.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. ex.2/6.05.2008
Jud.fond:
Președinte:Doina HârceagăJudecători:Doina Hârceagă, Eugenia Florescu, Gilica Popescu
| ← Alte cereri. Decizia 1262/2009. Curtea de Apel Bacau | Practica judiciara insolventa. Decizia 311/2009. Curtea de Apel... → |
|---|
