Practica judiciara insolventa. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 99/
Ședința publică de la 20 Februarie 2009
PREȘEDINTE: Simona Gavrila
JUDECĂTOR 2: Gina Ignat
JUDECĂTOR 3: Alexandrina Zaharia dr. - -
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 911/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns fostul administrator, d-nul, lipsă fiind recurenta, intimata debitoare - prin lichid. jud. Lichidator G precum și intimații Administrația Finanțelor Publice G și de pe lângă Tribunalul Galați.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Verificând actele și lucrările dosarului, instanța constată că fostul administrator nu a fost parte la fondul cauzei, deci nu are calitate procesuală nici în recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința comercială nr. 911/01.10.2008, Tribunalul Galația respins ca nefondate obiecțiunile împotriva raportului final, a aprobat raportul final, a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei - G și a respins ca inadmisibilă cererea de autorizare a formulării cererii în răspundere.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin Raportul final nr. 2345 din 11 februarie 2008, lichidatorul provizoriu a solicitat - conform disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificată - închiderea procedurii falimentului debitoarei, descărcarea sa de orice îndatoriri privind procedura și radierea falitei din evidențele
În motivarea, în fapt, a cererilor formulate prin Raportul final, lichidatorul a precizat - în esență - că nu a identificat în averea debitoarei bunuri sau valori pe care să le poată valorifica pentru acoperirea pasivului și că nu deține indicii care să conducă la promovarea cererii în răspundere.
Raportul final nr. 2345 din 11 februarie 2008 fost înaintat reprezentanților creditorilor la termenul de judecată din 12 februarie 2008 și afișat la ușa instanței la 13 februarie 2008.
Creditoarea Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - Baf ormulat obiecțiunile nr. 5662 din 26 februarie 2008, prin care a solicitat refacerea Raportului final, întrucât:
Raportul final contestat nu întrunește exigențele legale necesare prevăzute de art. 129 din Legea nr. 85/2006. Astfel, raportul final nu conține și situațiile finale generale la care face referire art. 129 alin. 1, neprecizând concret nici activul nici pasivul societății.
Pe de altă parte, lichidatorul nu-și precizează poziția cu privire la incidența în speță a tuturor împrejurărilor prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 și nici nu procedează la convocarea creditorilor înscriși în vederea analizării incidenței art. 138 în speță și a măsurilor ce se impun a fi luate.
De asemenea nu poate caracteriza demersurile lichidatorului în ceea ce privește identificarea bunurilor falitei decât ca și inconsistente. O altă gravă omisiune este dată de faptul neidentificării în cadrul raportului și de altfel a întregii proceduri a administratorului și acționariatului, neprecizând de asemenea concret nici demersurile întreprinse față de aceștia sau față de instituțiile locale abilitate în ideea intrării în posesia documentelor contabile justificative ale debitoarei falite.
Pe de altă parte, se opune închiderii procedurii fără angajarea răspunderii persoanelor responsabile de insolvenței falitei și consideră că se impune atragerea răspunderii persoanelor responsabile de insolvența societății, membrii de conducere, în condițiile în care speța se înscrie perfect în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 (respectiv art. 137 alin. 1 lit. c în vechea reglementare)
Potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial, operează două reguli principale: prima, că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și respectiv că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală,în sensul că cuantumul despăgubirii depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.
Astfel, a suferit un prejudiciu "a cărui existență certă se stabilește prin constatarea de către judecătorul sindic nu numai a faptului că societatea a ajuns în încetare de plăți, ci și a împrejurării că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului." - - Răspunderea organelor de conducere ale debitorului în procedura insolvenței.
În cazul de față, indiferent de faptul că administratorul falitei a încălcat din culpă (neglijență) sau cu intenție normele de drept care îi impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acestora pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovat de încălcarea legii (art. 32 alin. 1 și 2 din Legea nr. 64/1995 și ulterior art. 27 alin. 1 și alin. 2), situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.
Mai mult, având în vedere faptul că, potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 republicată,"obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat", instanța trebuie să aibă în vedere și dispozițiile art. 1540 Cod civil: " mandatarul este răspunzător nu numai pentru doi, dar încă și de culpa comisă în executarea mandatului". De asemenea potrivit alin. 2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.
Potrivit art. 374 din Codul Comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.
Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite.
Culpa administratorului falitei este prezumata, potrivit art.1082 Cod civ. raportat la art. 138 din Legea 85/2006 republicată.
În cauză, răspunderea trebuie apreciată in abstractio, cu mai multă rigurozitate, având în vedere că administratorul a acționat în temeiul unui mandat comercial.
În conformitate cu dispozițiile art. 1080 alin.1.civ. coroborate cu art. 1600.civ. devine operativ criteriul obiectiv, care presupune compararea activității mandatarilor respectivi cu activitatea unei persoane diligente, care își subordonează măsurile luate exigențelor impuse de regulile de conviețuire socială.
Prejudiciul produs există, constând din însăși creanța AVAS, aceasta având un caracter cert și nefiind recuperată.
Art. 138 din Legea 85/2006 stabilește că, prin săvârșirea de către administrator a uneia din faptele prevăzute la acest articol, se va angaja răspunderea civilă a acestuia, raportul de cauzalitate dintre fapte și prejudiciul creat creditorilor fiind prezumat.
De asemenea, aceeași creditoare a formulat cerere pentru autorizarea formulării cererii în răspundere, față de care - din oficiu - judecătorul-sindic a invocat excepția inadmisibilității.
Lichidatorul a mai depus la dosar punct de vedere, prin care a precizat că nu înțelege să promoveze cerere în răspundere și o serie de acte.
Excepția inadmisibilității, invocată din oficiu și cererile au fost soluționate, cu citarea părților și a lichidatorului provizoriu, la termenul de judecată din 16 septembrie 2008.
Excepția inadmisibilității cererii creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B pentru autorizarea formulării cererii în răspundere, invocată din oficiu, este fondată și urmează a fi admisă deoarece:
Potrivit disp. art. 138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, comitetul creditorilor poate cere judecătorului-sindic să fie autorizat să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, dacă lichidatorul a omis să indice în raportul său asupra cauzelor insolvenței, persoanele culpabile de starea de insolvență a patrimoniului debitorului persoană juridică ori dacă acesta a omis să formuleze acțiunea prevăzută la alin. 1 și răspunderea la care se referă alin. 1 amenință să se prescrie.
Conform disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, modificată, în principal, numai administratorul și lichidatorul judiciar pot formula cererea în răspunderea membrilor organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitoarei și în cazurile limitativ prevăzute la alin. 3, pe cale de excepție o astfel de cerere poate fi formulată de comitetul creditorilor acesteia. Acțiunea în răspundere nu poate fi formulată de orice creditor care are o creanță înregistrată în tabelul de creanțe ci numai de administrator ori lichidator sau în cazurile limitativ prevăzute de disp. art. 138 alin. 3 din lege și de comitetul creditorilor.
În cauză, lichidatorul a precizat că nu înțelege să formuleze cererea în răspundere, nu s-a constituit Comitetul creditorilor, iar din procesul - verbal nr. 3191 din 8 septembrie 2008 - necontestat de creditori - reiese că la adunarea creditorilor din 8 septembrie 2008, convocată pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, nu au participat reprezentanții creditorilor Administrația Finanțelor Publice G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
Ca atare, judecătorul-sindic a reținut că excepția invocată din oficiu este fondată.
Obiecțiunile nr. 5662 din 26 februarie 2008 formulate de aceeași creditoare împotriva Raportului final nr. 2345 din 11 februarie 2008 sunt nefondate.
Conform disp. art. 129 alin. 1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, creditorii pot formula obiecții la raportul final cu cel puțin cinci zile înainte de data convocării de către judecătorul-sindic a adunării creditorilor pentru aprobarea acesteia.
În speță, susținerile creditoarei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului - B urmează a fi înlăturate, prin Raportul final nr. 2345 din 11 februarie 2008, precizările nr. 2690 din 20 mai 2008 și concluziile orale din 16 septembrie 2008, lichidatorul precizând că nu înțelege să formuleze cerere în răspundere în temeiul disp. art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, modificată.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul disp. art. 11 alin.1 lit. i din Legea nr. 85/2006, modificată, Judecătorul-sindic apreciază că obiecțiunile nr. 5662 din 26 februarie 2008 sunt nefondate, cu consecința respingerii lor.
Cererile lichidatorului sunt fondate, pentru următoarele considerente:
În baza disp. art. 131 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, modificată, în orice stadiu al procedurii prevăzute de prezenta lege, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, prin care se dispune și radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.
Conform disp. art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, modificată, o procedură de faliment va fi închisă atunci când judecătorul-sindic a aprobat raportul final. În urma unei cereri a lichidatorului, judecătorul-sindic va pronunța o sentință, închizând procedura, iar în cazul persoanelor juridice, dispunând și radierea acestora.
În fapt, la cererea Administrației Finanțelor Publice G, prin încheierea nr. 13054 din 16 decembrie 2005, în dosarul nr. 64411 din 15 decembrie 2005, judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Galația dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunii privind numirea în calitate de lichidator la - Gad -nului.
Apreciind că debitoarea se află în stare de insolvență, lichidatorul a formulat prezenta cerere, pentru deschiderea procedurii simplificate a falimentului, cerere încuviințată de Judecătorul-sindic prin Sentința comercială nr. 1397 din 11 decembrie 2007.
În cauză, au formulat declarații de creanță creditorii Administrația Finanțelor Publice a Municipiului G și Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului -
activitatea debitoarei, lichidatorul nu a identificat în patrimoniul acesteia bunuri mobile sau imobile sau disponibilități bănești pe care să le poată valorifica pentru acoperirea pasivului în valoare totală de 18440,35 lei, motiv pentru care a formulat Raportul final nr. 2345 din 11 februarie 2008.
Concluziile lichidatorului din Raportul final se coroborează cu susținerile acestuia din Raportul nr. 2090 din 12 decembrie 2007, necontestat de nici una din părțile în litigiu.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a formulat recurs creditoarea B, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea cererii, a arătat aceasta că în mod greșit s-a respins cererea ei de autorizare având în vedere că în cauză nu s-a putut constitui comitetul creditorilor și că sunt îndeplinite celelalte condiții ale art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006.
A mai arătat recurenta că deține împotriva debitoarei o creanță de 2.232,35 RON, că ea a formulat obiecțiuni la raportul final întrucât nu fuseseră identificate persoanele răspunzătoare pentru generarea stării de incapacitate de plată și cauzele insolvenței și că prin închiderea procedurii a suferit un prejudiciu.
În cauză nu s-au formulat întâmpinări.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurent, dar și a celor ce pot fi avute în vedere din oficiu, Curtea apreciază că prezentul recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente:
În mod corect, chiar dacă pentru alte motive, judecătorul sindic a respins cererea de autorizare.
Conform disp. art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006, în cazul în care lichidatorul judiciar nu formulează o asemenea cerere, în anumite condiții, Comitetul Creditorilor poate solicita autorizarea de a formula el o asemenea cerere.
În speță, existând doar doi creditori nu s-a putut forma Comitetul Creditorilor.
În această situație, Curtea apreciază că Adunarea Creditorilor poate exercita atribuțiile Comitetului, dar pentru aceasta trebuie să existe o hotărâre a Adunării.
Din tabelul definitiv consolidat rezultă că cei doi creditori: și au o pondere de 12,10 % și respectiv 87,90 % din creanțe.
În cauză, lichidatorul judiciar a convocat Adunarea Creditorilor pentru punerea în discuție a formulării unei cereri de antrenare a răspunderii, dar nici un creditor nu s-a prezentat (conform procesului verbal, fila 98 dosar).
Rezultă deci că nu există o hotărâre a Adunării Creditorilor astfel că, nu este admisibilă cererea de autorizare.
În ceea ce privește obiecțiunile la raportul final formulate de B se reține că, elementele pe care aceasta apreciază că ar fi trebuit să fie cuprinse în raportul final, în fapt trebuie să se regăsească în primul raport întocmit imediat după deschiderea procedurii.
Față de acestea, în mod corect au fost respinse obiecțiunile creditoarei.
Față de aceste considerente, văzând și disp. art. 312. pr. civ. urmează să se respingă, ca nefondat, recursul creditoarei
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de creditoarea cu sediul în B,--11, sector 1 împotriva sentinței comerciale nr. 911/01.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 Februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, dr. - - |
Grefier, - - |
Red. SG/03.03.2009
Tehno MC/ 06.03./ 2 ex.
Fond:
Președinte:Simona GavrilaJudecători:Simona Gavrila, Gina Ignat, Alexandrina Zaharia
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 736/2008. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 24/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
