Practica judiciara insolventa. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 24
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vasilică Pintea
JUDECĂTOR 2: Cătălin Șerban
JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu
Grefier - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurenta fost administrator al SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 530/F din 13 mai 2009,pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații, -, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N, - prin lichidatori judiciari MANAGEMENT și, având ca obiect procedura insolvenței.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat recurenta, lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nemaifiind chestiuni prealabile și față de împrejurarea că recurenta nu are de formulat cereri noi, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurenta având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Apreciază că s-au greșit calculele asupra cărora opinează că trebuia să se revină. Solicită modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea cererii de angajare a răspunderii.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de declarat de, fost administrator al SC SRL împotriva sentinței civile nr. 530 din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 530 din 13 mai 2009, Tribunalul Neamța respins excepția lipsei calității procesuale a fostului administrator.
A admis cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoareaDirecția Generală a Finanțelor Publice N, cu sediul în P N, B-dul -. nr.19 bis, județul
A admis în parte cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoarea-,prin lichidatorii judiciari, împotriva foștilor administratoriși, ambii cu domiciliul în comuna, județul.
A respins cererea de atragere a răspunderii personale formulată de creditoarea SA P N,-, județul N - prin lichidatorii judiciari SC MANAGEMENT SRL și SC SA, împotriva fostului administrator, ca nefondată.
A dispus ca pasivul societății debitoare să fie suportat de fostul administrator al acesteia,.
A obligat fostul administrator să plătească N suma de 35.337,20 lei și -, prin lichidatorii judiciari, suma de 1.709,23 lei, reprezentând creanță neacoperită.
A dispus plata sumei de 3.670 lei din fondul de lichidare, în contul lichidatorului judiciar -, din care 170 lei reprezintă cheltuieli de administrare.
În temeiul art. 131 din Legea privind procedura insolvenței a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei ., județul N - J - Cod fiscal R-, a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului
În temeiul art. 136 din Legea privind procedura insolvenței a descărcat pe lichidator de orice îndatoriri și responsabilități.
În temeiul art. 135 din Legea privind procedura insolvenței a dispus notificarea sentinței debitoarei, creditorilor, foștilor administratori, Direcției Teritoriale a Finanțelor Publice și Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Neamț pentru efectuarea mențiunilor de închidere a procedurii și de radiere, precum și publicarea prin Buletinul procedurilor de insolvență.
S-a reținut de instanța de fond că prin sentința civilă nr. 1325/F/29.09.2004 și încheierea de ședință din data de 02.03.2005 s-a deschis procedura reorganizării judiciare și a falimentului împotriva debitoarei Creditoarele - și Direcția Generală a Finanțelor Publice N și lichidatorul judiciar, au formulat cerere de atragere a răspunderii personale împotriva foștilor administratori și, solicitând obligarea acestora la plata pasivului pentru următoarele motive: foștii administratori au beneficiat de un credit de la - în vederea aprovizionării cu materii prime, credit pe care nu l-au restituit, motiv pentru care banca a obținut hotărâre judecătorească prin care cei doi au fost obligați în solidar cu societatea debitoare la plata datoriei; au dispus continuarea unei activități care a dus în mod vădit societatea la încetare de plăți; nu au respectat destinația creditului acordat, folosindu-l în alte scopuri; fostul administrator a folosit disponibilitățile societății în interes personal și a făcut să dispară unele documente contabile, respectiv cele aferente decontărilor cu banca.
Fostul administrator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererilor de atragere a răspunderii.
În motivare a arătat că valoarea creanței Direcției Generale a Finanțelor Publice N nu este corect calculată; că expertul contabil a concluzionat că nu este vinovată de starea de insolvență a societății; că în mod nejustificat funcționarii creditoarei nu i-au reținut ca obiect principal de activitate producția, caz în care ar fi beneficiat de scutirea la plata impozitului pe profit pentru o perioadă de 5 (cinci ani); că nu a beneficiat niciodată de creditul precizat de - în cererea de deschidere a procedurii.
Fostul administrator de fapt (asociat al societății înainte de schimbarea formei juridice) a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că raporturile sale juridice și patrimoniale cu debitoarea au încetat în anul 2000 când societatea s-a schimbat din în, cu asociat unic ( ); că aceasta a continuat activitatea și răspunde material pentru pasivul societății.
Excepția lipsei calității procesuale a pârâtului a fost respinsă având în vedere faptul că potrivit art. 138 alin.1 poate fi atrasă răspunderea patrimonială nu numai membrilor organelor de conducere sau de supraveghere, dar și oricărei persoane care a cauzat starea de insolvență. Pârâtul a avut calitatea de asociat al debitoarei până în anul 2000 când s-a retras ca urmare a schimbării formei juridice a societății, din societate în nume colectiv, în societate cu asociat unic.
Analizând actele dosarului, instanța constatat că sunt întemeiate numai cererile de atragere a răspunderii patrimoniale formulate împotriva pârâtei, pentru următoarele considerente:
Din Raportul de expertiză contabilă și Raportul lichidatorului judiciar întocmit în temeiul art. 59 rezultă că fostul administrator, este vinovat de ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Faptele săvârșite de aceasta sunt prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006 și constau în aceea că a folosit bunurile și creditele societății în interes personal și nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Fostul administrator nu a depus la organele fiscale bilanțul anual pentru anii 2001, 2002 și 2003; nu a prezentat o balanță analitică pentru stocuri, pentru sumele de încasat de la clienți și pentru sumele din contul 542 - avansuri de trezorerie; nu există nici o inventariere anuală a bunurilor societății; nu a prezentat documente justificative privind utilizarea creditului. Răspunderea pentru nerespectarea principiilor contabilității revine administratorului conform legii contabilității.
După deschiderea procedurii insolvenței administratorul societății a declarat că din averea debitoarei fac parte mai multe bunuri (clădire atelier, presă de vulcanizare, matrițe de vulcanizare și un autoturism), bunuri care au fost inventariate de lichidator, evaluate și lăsate în custodia fostului administrator conform procesului verbal nr. 189/12.03.2005. Deși fostul administrator a declarat că în patrimoniul societății se află construcții, din verificările ulterioare ale lichidatorului și din adresa nr. 1894/18.11.2004 emisă de Primăria Comunei rezultă că atelierul respectiv este proprietatea soților. Celelalte bunuri nu au mai fost identificate de lichidator pentru a fi valorificate, fostul administrator declarând că le-a vândut. Faptul că nu au fost predate lichidatorului judiciar și că nu s-au găsit documente din care să rezulte că au fost valorificate în interesul societății, conduce la concluzia că fostul administrator a folosit bunurile în interes personal. Tot în interes personal a fost folosit și creditul societății, fostul administrator nefiind în măsură să prezinte nici un document prin care să dovedească contrariul.
Faptele menționate au fost constatate ca fiind săvârșite după retragerea pârâtului din societate, pentru acest motiv instanța urmând să respingă cererea de atragere formulată împotriva acestuia.
Între prejudiciul creat și faptele săvârșite de pârâtă există un evident raport de cauzalitate.
Prin urmare, instanța a admis cererile de atragere a răspunderii personale formulate împotriva acesteia și a obligat fostul administrator la plata creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat.
Așa cum s-a precizat anterior, debitoarea nu mai deține bunuri în patrimoniu și nici disponibil în cont.
Potrivit art. 131 din nr. 85/2006, în orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic va putea da o sentință de închidere a procedurii, dacă se constată că nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile administrative și nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamț a promovat recurs fostul administrator statutar -, considerând-o nelegală,motivat de faptul că trebuia să se aibă în vedere că din anul 2000, societatea și-a schimbat obiectul de activitate de producție deci trebuia să fie scutită de impozitul pe profit, iar creanța a fost calculată de DGFP N, în mod abuziv.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut o corectă situație de fapt și de asemenea, a făcut o corectă aplicare prevederilor legale astfel, așa cum rezultă din probatoriul cauzei, recurenta nu a prezentat o balanță analitică pentru stocuri, nu există nici o inventariere anuală, nu există documente justificative pentru folosirea creditului de 24.092 lei.
Referitor la bunurile ce le-ar fi avut societatea, recurenta a declarat doar că le-a vândut, fără a exista un act justificativ în acest sens sau cum a folosit banii rezultați din vânzare.
Ca urmare a cererii recurentei de a se suplimenta cu obiectivul la expertiza contabilă ( fila 325 vol. 1) - " dacă sumele prevăzute ca impozit pe profit, în perioada 1992 - 1997 sunt sau nu prescrise", prin încheierea din 7 iunie 2006 s-a dispus să se răspundă la această întrebare, de către expert iar creditoarea SA să prezinte o situație clară a sumei - creanță; instanța ținând cont la stabilirea diferenței a sumei datorate de recurentă.
Pe cale de consecință, față de cele menționate, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, instanța va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta domiciliată în comuna, sat, județul N, fost administrator al SC SRL, împotriva sentinței civile nr. 530/F din 13 mai 2009,pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu sediul în comuna, județul N, - cu sediul în P N,-, - 33,. 67. județul N, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE N cu sediul în P N, Bulevardul - nr. 19 bis, județul N, - prin lichidatori judiciari MANAGEMENT și cu sediul în P N,-, județul N, având ca obiect procedura insolvenței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Red./26.01.2010
Tehnored./26.01.2010
Ex.7
Comunicat părților la data de 27.01.2010
Președinte:Vasilică PinteaJudecători:Vasilică Pintea, Cătălin Șerban, Claudia Popescu
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 99/2009. Curtea de Apel... | Insolventa societati comerciale pe actiuni. Decizia 137/2008.... → |
|---|
