Practica judiciara insolventa. Decizia 991/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.991
Ședința publică din data de 22 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - --
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții - SRL cu sediul în B,B-dul 1 - 1918,.5E,.1,.5, jud. B, înregistrată sub nr. J-, CUI -, prin administrator judiciar - & ASOCIAȚII, cu sediul în B, str. -,. 19,. F,. 3, Județ B și, domiciliat în B,-, Județ B, împotriva sentinței nr. 425 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata creditoare - SRL, cu sediul în B, sector 6, - --,. 4.
Recursul este timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 59 lei, potrivit chitanțelor nr.- și - și timbru judiciar de 0,65 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosarul cauzei.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns avocat reprezentând recurenții - SRL și, lipsă fiind intimata creditoare - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenții - SRL și, depune la dosar chitanța nr. - prin care face dovada achitării taxei de timbru în sumă de 39 lei și timbru judiciar de 0,5 lei, ce au fost anulate de către instanță și atașate la dosar, mai depune un set de înscrisuri precizând că nu sunt înscrisuri noi, acestea se află și în dosarul de fond, după care, alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea luând act că alte cereri nu mai sunt de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul avocat pentru recurenții - SRL și, solicită admiterea recursului, în temeiul art. 312 alin.5 să se dispună casarea sentinței, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor apărărilor recurenților și nu a dat dovadă de rol activ, nu a arătat motivele pe care se sprijină, iar cele arătate sunt străine de natura pricinii.
Mai arată că instanța de fond a apreciat greșit că societatea creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă, și nu a avut în vedere că până la data pronunțării sentinței, situația de fapt s-a schimbat.
În subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea contestației formulate, respingerea cererii de deschidere a procedurii de insolvență, invocând ca motive de recurs prevederile art. 304 pct.5,7,8 și 9.pr.civ. solicitând analizarea cauzei sub toate aspectele.
Arată că între părți a existat un litigiu, însă creditoare a primit 150 milioane în plus, plată nedatorată.
Mai arată că era singura la care societatea debitoare avea datorii, în prezent singura creanță nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, creanța fiind sub valoarea prag.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, la 24.02.2009, contestatorul -în calitate de asociat al debitoarei - SRL B - a contestat modul cum a fost reținută și înscrisă creanța creditoarei - SRL.
În motivarea contestației, sus-numitul a susținut că suma respectivă face obiectul unui litigiu, fiind contestată astfel cum s-a menționat și în nota de conciliere atașată și că această sumă, reprezentând creanța creditoarei, poate fi luată în considerare doar ca o creanță sub condiție.
Prin sentința nr. 425 din 31 martie 2009, Tribunalul Buzăua respins contestația formulată de contestatorul, asociat al debitoarei - SRL B, împotriva creanței creditoarei - SRL.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința nr.958 din 28.11.2008 a Tribunalului Buzău, Secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis cererea formulată de creditoarea - SRL, dispunându-se deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL. Împotriva acestei sentințe a declarând recurs debitoarea - SRL, care a fost soluționat prin decizia nr. 208 din 09.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în sensul respingerii recursului declarat de debitoare; instanța de control judiciar a apreciat societatea creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei și sunt întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, modificată și completată, concluzionându-se că sentința atacată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie.
S-a mai reținut că la 09.01.2009, debitoarea prin apărător a depus la dosar un înscris, prin care s-a angajat că va plăti întreaga creanță, care face obiectul cererii de deschidere a procedurii insolvenței, iar, potrivit tabelului definitiv al creanțelor, creditoarea - SRL deține o creanță chirografară în valoare de 22.370 lei, creditoarea B având o creanță bugetară în sumă de 46.817 lei.
De asemenea, conform ordinelor de plată, chitanțelor aflate la dosar, dar și precizarea creditoarei B, tribunalul a constatat că debitoarea a achitat integral creanța creditoarei B, rămânând certă, lichidă și exigibilă creanța creditoarei - SRL, în acest sens pronunțându-se și Curtea de APEL PLOIEȘTI, neavând relevanță faptul că, la data de 30.03.2009, debitoarea a inițiat o acțiune în rezoluțiunea contractului nr. 41 din 07.09.2006 și a actelor ulterioare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea - SRL B, solicitând, în principal, admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art. 312 alin.5 pr.civilă și, în subsidiar, modificarea sentinței și pe fond, admiterea contestației formulată, în sensul respingerii cererii de deschidere a procedurii de insolvență, potrivit art. 304 pct.5,7,8 și 9.pr.civilă.
În motivarea recursului, debitoarea - SRL a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra fondului, respectiv asupra tuturor apărărilor formulate de aceasta, nu a dat dovadă de rol activ, invocând și art. 6 din CEDO.
Un alt motiv de recurs este cel potrivit căruia, în cuprinsul sentinței nu sunt arătate motivele pe care se sprijină, iar cele menționate sunt străine de natura pricinii, singura motivare a instanței de fond fiind faptul că prin decizia nr.208/09.02.2008, Curtea de APEL PLOIEȘTIa apreciat că societatea creditoare deține o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, neavându-se în vedere împrejurarea că, de la pronunțarea deciziei menționate și până la momentul formulării contestației, situația de fapt s-a schimbat, în sensul că a fost demarat un litigiu cu privire la creanța înscrisă.
Instanța de fond nu arată în mod clar care au fost premisele respingerii contestației, fiind omise prevederile art. 75 alin.3 pr.civilă, potrivit cărora, până la judecarea irevocabilă a contestației, judecătorul sindic trebuie să declare creanța contestată ca fiind admisă numai provizoriu, astfel că, deși a existat și acest capăt de cerere, instanța a omis să se pronunțe asupra acestuia.
Pe de o parte, arată recurenta, creanța nu este certă și nici exigibilă, așa cum rezultă din actele depuse la dosar, neplata ei fiind doar rezultatul unui refuz justificat, iar, pe de altă parte, creanța arătată de creditoare în cererea de chemare în judecată nu este certă, având în vedere faptul că, din suma de 27.370 lei, fusese achitată suma de 5000 lei, încă înainte de formularea cererii.
Împotriva sentinței a declarat recurs și contestatorul, în calitate de asociat al societății debitoare, reiterând, întocmai, motivele de recurs formulate de debitoarea - SRL.
La data de 22 iunie 2009, creditoarea - SRL a formulat întâmpinare, pe calea căreia a solicitat respingerea recursului, întrucât nu are relevanță faptul că debitoarea a inițiat o acțiune în rezoluțiunea contractului nr. 41 din 7.09.2006, fapt reținut și de instanța de fond.
Examinând recursurile de față, prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința nr. 958/28.11.2008 Tribunalul Buzăua admis cererea formulată de creditoarea - SRL, formulată în temeiul art. 33 alin.6 din Legea privind procedura insolvenței și, în consecință, a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei - SRL, această hotărâre judecătorească devenind irevocabilă prin respingerea recursului promovat de către debitoare (decizia nr. 208/9.02.2008 a Curții de APEL PLOIEȘTI ).
Ca atare, s-a statuat cu titlu irevocabil asupra faptului că societatea creditoare deține o creanță certă lichidă și exigibilă împotriva debitoarei, fiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006, întrucât - SRL se află în imposibilitate de plată. De altfel, la data de 9.01.2009, debitoarea a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a recunoscut creanța, angajându-se să o plătească.
După întoarcerea dosarului pe rolul judecătorului-sindic, debitoarea a formulat la data de 24.02.2009 o contestație împotriva tabelului definitiv al creanțelor, criticând modul în care a fost reținută și înscrisă creanța creditoarea - SRL, pe motiv că suma respectivă face obiectul unui litigiu, fiind contestată pe calea unei acțiuni judecătorești separate.
Instanța de fond a respins această contestație, pe considerentul că debitoarea nu a făcut dovada schimbării în vreun fel a condițiilor avute în vedere la momentul deschiderii proceduri insolvenței, creanța creditoarei fiind în continuare certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere faptul că ambele recursuri cu care a fost sesizată instanța de control judiciar se întemeiază pe invocarea acelorași critici, urmează ca motivele de recurs ce fac conținutul celor 2 cereri să fie analizate împreună.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, ce motivează cererea de casare cu trimitere a sentinței de fond, respectiv insuficienta motivarea a hotărârii de către JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica Tudose Ana l-sindic, Curtea constată că Tribunalul Buzăua făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, concluzionând că societatea creditoare deține în continuare o creanță certă, lichidă și exigibilă. Afirmația recurentelor în sensul că de la pronunțarea deciziei ce a menținut ca irevocabilă sentința de deschidere a procedurii și până în prezent situația de fapt s-ar fi schimbat, împrejurare neavută în vedere de prima instanță, este nefondată, întrucât judecătorul-sindic a reținut în mod clar în sentința privind respingerea contestației că promovarea unei acțiuni separate prin care se contestă creanța nu are nicio relevanță juridică asupra pretinsei modificări a caracterului cert, lichid și exigibil al acestei creanțe.
A doua critică vizează faptul că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, iar hotărârea pronunțată ar fi fost dată cu aplicarea greșită a legii. Astfel, se susține că instanța de fond nu ar fi arătat în mod clar care ar fi fost premisele respingerii contestației și nu a luat în considerare prevederile art. 75 alin.3 Cod pr.civilă, care arată că până la judecarea irevocabilă a contestației, judecătorul-sindic trebuie să declare creanța contestată ca fiind admisă numai provizoriu.
Curtea reține, de asemenea, caracterul nefondat al acestor susțineri, în primul rând datorită faptului că temeiul de drept invocat în motivare, respectiv art. 75 alin.3 Cod pr.civilă este greșit, acest text de lege neavând nicio legătură cu materia procedurii insolvenței, referindu-se exclusiv la instituția asistenței judiciare.
Din punct de vedere al motivării de fapt, prima instanță a arătat în conținutul sentinței recurate faptul că argumentul principal pe care se întemeiază soluția de respingere a contestației este acela că în continuare creditoarea - SRL deține o creanță chirografară în valoare de 22.270 lei, ce a fost înscrisă în mod corect în credal, păstrându-și caracterul cert, lichid și exigibil, atâta vreme cât debitoarea nu a făcut în nici un fel dovada achitării integrale sau parțiale a acestei creanțe.
Pe de altă parte, susținerile recurentelor referitoare la inițierea unei acțiuni în rezoluțiunea contractului nr. 41/2006 din care ar rezulta această creanță, precum și cele referitoare la nerespectarea de către creditoare a termenelor de execuție a proiectelor decurgând din acest contract, nu au nicio relevanță juridică și nu pot conduce la o altă apreciere a instanței de control judiciar asupra caracterelor creanței, întrucât, așa cum arătam anterior, recurentele nu au făcut nici dovada achitării creanței, dar nici a desființării cu titlu irevocabil a convenției părților ce a stat la baza acestei creanțe.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenții - SRL cu sediul în B,B-dul 1 - 1918,.5E,.1,.5, jud. B, înregistrată sub nr. J-, CUI -, prin administrator judiciar - & ASOCIAȚII, cu sediul în B, str. -,. 19,. F,. 3, Județ B și, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 425 din data de 31.03.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu intimata creditoare - SRL, cu sediul în B, sector 6, - --,. 4.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 iunie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Fiind în concediu de odihnă, Fiind în concediu de odihnă,
se semnează de către se semnează de către
Președintele instanței Președintele instanței
Grefier,
Fiind în concediu de odihnă,
se semnează de către
grefierul șef de secție.
Red.
Tehnored.
2 ex./1.07.2009
f- Tribunal
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
| ← Practica judiciara insolventa. Decizia 207/2009. Curtea de Apel... | Practica judiciara insolventa. Decizia 248/2010. Curtea de Apel... → |
|---|
