Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 8 IANUARIE 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Nicoleta Țăndăreanu
JUDECĂTOR 2: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
GREFIER: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de creditoarea DGFP O, împotriva sentinței nr. 493 din data de 15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SA S având J/- și CF -, prin lichidator S, având ca obiect procedura insolvenței - închidere procedură insolvență.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Asupra recursului constată următoarele:
Prin sentința nr. 493 din data de 15.10.2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, prin judecător-sindic, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul S și, în temeiul art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenței debitorului SC SA Totodată, s-a dispus radierea debitorului din registrul comerțului, descărcarea lichidatorului de îndatoriri și responsabilități în temeiul art. 136 și notificarea sentinței de închidere a procedurii către creditori, administratorul special,direcția teritorială a finanțelor publice și oficiul registrului comerțului, precum și publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență în temeiul art.135.
Judecătorul-sindic a reținut că lichidatorul a întocmit bilanțul final de lichidare și a distribuit toate sumele obținute în urma lichidării patrimoniului, că nici unul dintre creditori nu a formulat obiecțiuni la raport și că sunt îndeplinite condițiile pentru aprobarea lui, conform art.129 din legea insolvenței.
Constatând că întreaga avere a fost lichidată, a apreciat că se impune închiderea procedurii insolvenței, cu toate efectele sale.
Împotriva sentinței a formulat recurs creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice O, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în temeiul art. 8 din Legea nr. 85/2006, solicitând modificarea acesteia în sensul de a se dispune continuarea procedurii.
Recurenta invocă un prim motiv de nelegalitate a soluției, de ordine publică, și anume încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2 cod procedură civilă. Astfel, susține că judecătorul-sindic nu putea să dispună închiderea procedurii atâta timp cât în prealabil nu aprobase raportul final de lichidare și că nu putea, prin aceeași sentință, să aprobe raportul final și să dispună și închiderea procedurii. Procedând astfel, a încălcat dispozițiile de procedură prevăzute de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 85/2006. Mai arată că sentința criticată nu face mențiune în dispozitiv de aprobarea raportului final de lichidare și că nu i s-a comunicat în prealabil nici o hotărâre care să fi aprobat acest raport.
Totodată, susține că nu a fost convocată adunarea creditorilor în maxim 30 de zile de la depunerea raportului final iar creditorilor nu li s-au comunicat copii de pe raportul final de lichidare și de pe bilanțul general încât aceștia să-și poată formula obiecțiunile și că toate aceste aspecte reprezintă încălcări ale formelor legale sancționate cu nulitatea, potrivit art. 105 alin.2 cod de procedură civilă.
Invocând prevederile art. 3041cod procedură civilă, recurenta susține și netemeinicia soluției pronunțate. Astfel, arată că numai raportul lichidatorului nu este suficient pentru a dovedi că în patrimoniul debitorului nu există bunuri cară să poată fi lichidate și că lichidatorul trebuia să ceară instituțiilor care au în evidență astfel de date să-i comunice dacă debitorul are în patrimoniu bunuri sau dacă a avut anterior deschiderii procedurii deoarece este posibil să fi avut bunuri și să le fi înstrăinat în paguba creditorilor.
De asemenea, mai susține că lichidatorul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de lege în sensul că nu a întocmit raportul asupra cauzelor insolvenței și nu s-a preocupat de stabilirea premiselor unei eventuale răspunderi a administratorilor debitorului.
Recurenta nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Intimații nu au depus întâmpinare și nu au invocat excepții sau apărări.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Motivul de nelegalitate invocat, întemeiat pe art.304 pct.5 cod procedură civilă nu poate fi primit.
Potrivit art. 132 alin.2 din Legea nr.85/2006, o procedură de faliment poate fi închisă după ce judecătorul-sindic a aprobat raportul final de lichidare și după ce toate fondurile au fost distribuite. Raportul final de lichidare se aprobă în condițiile art.129. Din interpretarea celor două texte de lege nu rezultă că este obligatoriu ca cele două faze, aprobarea raportului final de lichidare și închiderea proceduri să se facă neapărat distinct. Se apreciază că atunci când în urma raportului final nu mai sunt de distribuit fonduri, cele două faze pot fi cumulate. Nu se verifică susținerea recurentei privind lipsa aprobării raportului final de lichidare prin dispozitivul hotărârii recurate. Prima dispoziție cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce face obiectului prezentului recurs vizează aprobarea raportului final de lichidare.
Curtea apreciază că raportul final de lichidare a fost aprobat în condițiile art.129 din legea insolvenței. Astfel, raportul final de lichidare a fost depus la 17.09.2007 iar prin încheierea de ședință din aceeași dată, judecătorul-sindic a dispus convocarea adunării creditorilor pentru data de 15.10.2007. În convocatorul depus la fila 131 din dosar se menționează data, ora și locul adunării precum și posibilitatea formulării de obiecțiuni la raportul afișat la ușa instanței. Convocatorul împreună cu raportul au fost publicate în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.2310 din data 28.09.2007, încât toți creditorii cuprinși în convocator, printre care și recurenta au fost înștiințați. Astfel, susținerea recurentei privitoare la faptul că nu a primit convocarea pentru adunarea creditorilor și copie de pe raport nu poate fi primită, deoarece, de la data funcționării Buletinului Procedurilor de Insolvență toate comunicările și notificările în cadrul procedurii, ce excepțiile strict enumerate de lege, se fac numai prin acest buletin, potrivit art. 7 din Legea nr.85/2006. Astfel, creditoarea trebuia să cunoască data adunării și conținutul raportului putând să facă obiecțiuni, însă, din propria neglijență nu a uzat de drepturile procedurale prevăzute de lege.
Curtea reține că nu s-a produs nici o încălcare a formelor procedurale prevăzute de lege și că nu sunt îndeplinite condițiile aplicării prevederilor art.105 alin.2 cod procedură civilă.
Curtea consideră nefondat și motivul de recurs ce vizează netemeinicia hotărârii, analizat prin prisma prevederilor art.3041cod procedură civilă.
Ca motiv de închidere a procedurii falimentului, lichidatorul a menționat că în patrimoniul debitorului nu mai sunt bunuri care să poată fi urmărite și că toate bunurile găsite au fost vândute sumele fiind distribuite. Observând întregul dosar de insolvență se reține că la data de 1.08.2006, lichidatorul a inventariat toate bunurile găsite scriptic, în evidențele debitorului, și faptic, toate aceste bunuri fiind vândute. Mențiunea din raport are ca bază tocmai aceste constatări, reținându-se într-un raport făcut în cursul procedurii că unele bunuri au fost vândute în perioada de reorganizare pentru procurarea unui nou sediu deoarece sediul societății a fost revendicat de vechiul proprietar. Nu era obligatoriu pentru lichidator să facă adrese la instituții care au în evidență bunuri ale persoanelor fizice sau juridice câtă vreme acesta nu a găsit inadvertențe în contabilitate care să îl conducă la concluzia că unele bunuri au fost înstrăinate fraudulos sau dosite.
În privința unei eventuale antrenări a răspunderii administratorilor, este de menționat că procedura a fost deschisă în anul 2000, că debitorul a fost în reorganizare până în anul 2003 după care s-a făcut conversia la faliment și că raportul supra cauzelor de insolvență s-a depus imediat după deschiderea procedurii potrivit Legii nr. 64/1995 în vigoare la acea dată. Lichidatorul nu este obligat, prin nici o dispoziție a legii, să analizeze pe tot parcursul procedurii, în toate rapoartele, inclusiv cel final, aspectele privitoare la o eventuală răspundere în măsura nu în care nu are indicii concrete cu privire la acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DGFP O cu sediul în S, județul O, împotriva sentinței nr. 493 din data de 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - debitoare SC SA S având J/- și CF -, prin lichidator S, cu sediul în S, str. -, 1, A, 1, județul
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 8 Ianuarie 2008
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red - NT/24.01.2008
Jud sindic / Tribunalul O l
09 Ianuarie 2008
Președinte:Nicoleta ȚăndăreanuJudecători:Nicoleta Țăndăreanu, Sanda Lungu, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
