Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 516/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format 497/F/1/2006)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 516
Ședința publică de la 22 Mai 2008
PREȘEDINTE: Mariana Moț
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 3: Maria Necșulescu
Grefier
Pe rol, judecarea recursurilor formulate de pârâții și G împotriva sentinței nr.1390 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL J- CF - prin lichidator TG
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul pârât personal și asistat de avocat și recurentul pârât G personal, lipsind intimata debitoare.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul asupra recursurilor.
Av. pentru recurentul pârât solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar ca fiind prescrisă.
Solicită admiterea recursului formulat de recurentul
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul formulat de. Recurenții au depus concluzii concluzii scrise.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Prin sentința nr.1390/07.12.2007 pronunțată de Tribunalul Gorj, Secția Comercială în dosarul nr- (număr în format 203/F/2001), a fost aprobat raportul întocmit și depus, cu completarea ulterioară, de lichidator judiciar Tg-J, desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei SC SRL, pentru antrenarea răspunderii administratorilor sociali G și, a fost admisă cererea de antrenarea răspunderii formulată de lichidatorul judiciar și a fost antrenată răspunderea administratorilor G și, în temeiul art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006 către debitoarea SC SRL, până la acoperirea pasivului debitoarei către creditori.
Pentru a se pronunța astfel, judecătorul sindic a reținut că încă de la deschiderea procedurii societatea a fost administrată de G dar, chiar dacă nu a făcut acte de administrare a societății, din probele administrate a rezultat că este administrator de drept al societății, iar pasivitatea sa în raport cu activitatea SC SRL, nu exclude antrenarea solidară a răspunderii către debitoare până la acoperirea pasivului acesteia către creditor.
Prin raportul nr. 2911 întocmit și depus pentru 24.05.2007, lichidatorul judiciar a completat raportul de antrenare răspundere inițial, solicitând pentru aceeași sumă de 85.700,12 lei antrenarea răspunderii și a administratorului.
S-a motivat că figurează la ORC G ca asociat și administrator social al debitoarei, acesta în raport cu societatea comercială a avut o atitudine pasivă și nu s-a implicat în activitatea acesteia pentru redresarea activității și achitarea datoriilor, mai mult, a refuzat să predea bunurile proprietatea debitoarei, respectiv autocamionul și o betonieră care, urmare a evidențelor contabile au fost vândute prin licitație publică, dar, care la data întocmirii și depunerii raportului din 24.05.2007, erau în posesia sa, chestiuni de fapt menite să atragă răspunderea solidară a acestuia, către debitoare.
În cauză, a fost încuviințată și efectuarea unei expertize, fiind desemnat expert, obiectivele expertizei fiind stabilite prin încheierea din 06.07.2007.
Potrivit expertizei, evidența contabilă a SC SRL, prezintă o serie de neajunsuri, în sensul că fie nu au fost întocmite balanțele de verificare lunară, iar pentru perioada 2001-2002 au fost întocmite ulterior după încheierea exercițiilor financiare, fără a fi respectat principiul continuității activității.
Cum la data deschiderii procedurii de insolvență nu exista inventar din care să rezulte existența faptică a mărfurilor, materialelor consumabile și produselor finite, iar în lista faptică depusă de debitoare la data deschiderii procedurii nu se regăsesc decât mijloacele fixe și obiectele de inventar, expertiza neputând concluziona dacă toate mărfurile, materialele consumabile și produsele finite mai existau în stoc sau ele au fost vândute ulterior.
Evidența contabilă nu a fost ținută conform Legii nr. 82/1991, dovadă fiind neregulile constatate.
Judecătorul sindic a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin.1 lit. e din Legea nr. 85/2006, administratorul G făcând efectiv acte de administrare a societății, iar administratorul, chiar dacă nu s-a implicat în administrarea firmei decât o scurtă perioadă de timp, are calitatea de administrator cu toate consecințele juridice ce decurg din aceasta, însușindu-și la rândul său bunuri ale debitoarei.
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții și G, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În recursul său, Gas usținut că sumele nejustificate se datorează unor erori de înregistrare contabilă, că suma pentru care s-a solicitat antrenarea răspunderii este eronată, cum s-a concluzionat și în expertiză, însă cu toate acestea, judecătorul sindic a dispus antrenarea răspunderii.
S-a arătat că premisele acțiunii în răspundere se află în raportul amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor ce au determinat starea de insolvență, iar în rapoartele întocmite în cauză, nu s-a menționat că recurentul administrator ar fi contribuit ori cauzat starea de insolvență.
Nu s-a explicat raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii prevăzute de art.138 din lege, iar cererea de antrenare s-a întemeiat pe dispozițiile art.138 alin.1 lit.e din lege, judecătorul sindic motivând sentința pe dispozițiileart.138 alin.1 lit.d din Legea 85/2006.
S-a precizat că procedura s-a deschis la cererea debitoarei, fiind aprobat și un plan de reorganizare anterior intrării în faliment.
Un alt argument al nelegalității hotărârii vizează prescrierea dreptului la acțiunea în răspundere, termenul, potrivit art.139 din lege, fiind de 3 ani și se calculează de la data când s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască fapta și autorul ei. În speță, procedura s-a deschis la 02.07.2001, iar cererea de răspundere s-a înregistrat în martie 2007.
Recurentul a precizat că procedura insolvenței s-a deschis la cererea debitoarei prin reprezentanții săi, că planul confirmat nu s-a realizat, societatea intrând în faliment.
Recurentul a mai arătat că nu i s-a permis să reprezinte debitoarea, rămânând administrator social doar
Acesta împreună cu lichidatorul au hotărât să dea în exploatare firma cu utilaje unei societăți ce aparținea fiului administratorului societar, perioadă în care debitoarea a fost devalizată.
O parte din bunurile societății debitoare -autocamionul și betoniera-au fost oprite de SC SRL în contul unei datorii, pe baza unei înțelegeri cu administratorul
Recursurile sunt fondate.
Recurentul Gai nvocat nelegalitatea hotărârii constând în aceea că acțiunea s-a soluționat pe fond, deși dreptul la acțiune era prescris.
Critica invocată de acest recurent constituie motiv de ordine publică și pentru cel de-al doilea recurs, ce se invocă din oficiu de instanță.
Potrivit art.139 din Legea 85/2006, acțiunea prevăzută de art.138 din lege, se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția insolvenței.
Persoanele cărora le-ar fi imputabilă ajungerea societății în insolvență, sunt menționate în raportul amănunțit care se întocmește de administratorul judiciar, deci acesta este momentul când se cunoaște sau ar trebui cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvență.
Procedura reorganizării judiciare și falimentului s-a deschis prin încheierea din 2 iulie 2001, administratorul judiciar fiind desemnat prin încheierea din 26 noiembrie 2002, iar potrivit reglementării în vigoare de la acea data (art.18 din Legea 64/1995R), raportul amănunțit se întocmea în termen de 30 de zile de la desemnarea administratotrului.
Prin urmare, termenul de 3 ani a început să curgă cel mai târziu după 30 de zile de la data desemnării administratorului (26 noiembrie-26 decembrie 2002), așa încât cererea înregistrată de lichidator, care anterior a fost administrator judiciar, la data de 13.03.2007, (fila 126-dosar fond) completată la 24.05 2007 (fila 151- dosar fond), este prescrisă.
În aceste condiții, nu se mai impune analizarea celorlalte critici, urmând ca în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. să se admită recursul și să se modifice sentința în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de pârâții domiciliat în comuna, sat, jud. și G cu domiciliul în comuna, sat, jud. împotriva sentinței nr.1390 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr- în contradictoriu cu debitoarea SC SRL J- CF - prin lichidator TG
Modifică sentința nr.1390 din 7 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în sensul că respinge ca prescrisă, acțiunea formulată de lichidatorul judiciar TG J cu sediul în Tg. J, str. - nr. 15, G împotriva pârâților și G.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Mai 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
22 Mai 2008
Jud. red. TD/18.06.2008
Tehnored. MP/4 ex
Președinte:Mariana MoțJudecători:Mariana Moț, Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
