Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1.883/2009

Ședința publică de la 2 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Claudia Idriceanu

JUDECĂTOR 2: Danusia Pușcașu

JUDECĂTOR 3: Axente Irinel

GREFIER:

S-a luat în examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de pârâții ȘI împotriva sentinței comerciale nr. 1333 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B N, B, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B și SC.. având ca obiect procedura insolvenței - angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 mai 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința comercială nr. 1.333 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bistrița N, în baze art. 138 alin. 1 lit. a) si e) din Legea nr. 85/2006, modif. privind procedura insolventei, a fost admisă ca fiind întemeiată actiunea formulată de administratorul judiciar Societatea civilă B, în contradictoriu cu pârâții si, si în consecință, a fost stabilită raspunderea materiala a pârâțlor si, în calitate de administratori statutari ai si obligați, în solidar, la plata sumei de 18.702 lei, parte a pasivului societății aflata în insolventa, sumă destinată acoperirii creantelor înregistrate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond, analizând actele si lucrările dosarului, precum si cele din dos. nr- privind procedura insolventei debitoarei L, a retinut următoarele:

Prin sentinta civila nr. 559 din 25 iunie 2008, pronuntată în dosarul mai sus arătat, a fost admisa cererea creditoarei DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-N, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei privind pe debitoarea, a fost desemnat administrator judiciar, au fost stabilite termenele limită pentru depunerea cererilor de admitere a creantelor, de verificare a acestora, intocmire, afisare, comunicare tabel preliminar al creantelor, pentru definitivarea tabelului creantelor si a fost stabilită prima sedință a adunării creditorilor.

Prin raportul întocmit potrivit disp. art. 54 din lege, administratorul judiciar desemnat a analizat cauzele si împrejurările ajungerii societății în stare de insolvență, concluzionând că nu există posibilitate reală de redresare a activității acesteia prin reorganizare, iar din analiza actelor contabile si de patrimoniu ale societății a reieșit fapte si actiuni ale administratorilor statutari care au contribuit sau au determinat starea de insolvență, arătând că exista temeiuri pentru formularea actiunii în stabilirea răspunderii administratorilor.

In cursul procedurii, la dosarul cauzei au depus declaratii de creanță următorii creditori: B-N, pentru suma de 18.176 lei și B, pentru suma de 526 lei, creante ce au fost înscrise în tabelul preliminar al crentelor debitoarei, devenit tabel definitiv.

Din analiza întregului material probator administrat, instanta de fond a retinut ca în activitatea de administrare a societății debitoare, pârâții din prezenta actiune, în calitate de administratori statutari au săvâsit fapte de natura cauzării stării de insolvență a societății pe care o administrau prin folosirea în interes personal a sumelor de bani din casieria societății, fiind dovedit faptul că au ridicat din casierie suma de 73.330 lei pe care nu au mai returnat-o si nici nu au justificat-o prin achizitia de bunuri sau servicii, faptă de natură a atrage răspunderea administratorilor în temeiul art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006 modif.

Din balanta de verificare întocmită la 31.12.2007, în casieria societății ar fi trebuit să existe un sold de casa de 2.601,0 lei, care nu a fost justificată în nici un fel, ceea ce presupune folosirea ei în interesul personal al administratorilor.

De asemenea, a mai reținut prima instanță din probatoriul administrat, că administratorii statutari se fac vinovati de ascunderea unei părti din activele societății de natura: 1. Hala, produse finite, materii si materiale în valoare totală de 12.164,20 lei, bunuri ce nu se mai regăsesc în patrimoniul societății, iar pârâții nu au justificat în mod credibil lipsa acestora, fapte de natura a atrage răspunderea acestora în temeiul disp. art. 138 alin. 1 lit. din Legea nr. 85/2006.

Asa fiind, în baza considerentelor de fapt mai sus expuse, a temeiurilor de drept invocate, instanta de fond a admis actiunea în stabilirea răspunderii materiale a administratorilor statutari ai societății aflată în insolvență formulată de către administratorul judiciar desemnat ca fiind întemeiată, iar pârâții au fost obligati să suporte din averea proprie parte din pasivul socității comerciale aflată în insolvență, până la concurenta sumei de 18.702 lei, sumă ce este destinată a acoperi crentele înregistrate de către cei doi creditori si înscrise în tabelul definitiv de creante.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții si, întemeiat pe dispozițiile art. 3041.pr.civ. solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței atacate ca fiind nelegală și netemeinică.

Dezvoltându-și motivele de recurs, pârâții au solicitat examinarea hotărârii recurate sub toate aspectele, arătând că nu au avut posibilitatea de a formula apărări fiind plecați din țară și neavând cunoștință de proces.

Totodată, pârâta-recurentă arată că a fost chemată în judecată în calitate de administrator statutar al., dar nu a avut și nu are această calitate, astfel că nu poate fi trasă la răspundere materială pentru nici o faptă.

În mod eronat, pretind reclamanții, că instanța de fond a apreciat că starea de insolvență se datorează culpei administratorilor, deoarece dizolvarea societății a fost dispusă prin sentința civilă nr. 383/2006 a Tribunalului Bistrița -N, iar la data pronunțării sentinței, societatea nu avea înregistrate în contabilitate active materiale sau fonduri bănești.

În final, pârâții au arătat că bilanțul contabil depus la data de 31.12.2007 este fictiv, nu este semnat de administrator, societatea fiind dizolvată la data de 21.04.2006.

În drept, au invocat dispozițiile art. 161, 274, 304 pct. 9 și art. 312.pr.civ.

Analizand actele si lucrarile dosarului prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1. instanta de recurs retine urmatoarele:

Conform listei de control aflata la dosarul instantei de fond, administratorii statutari ai debitoarei sunt paratii si ( 4 verso) situatie in care ambii sunt raspunzatori in solidar de actele de administrare defectuoase sau de omisiunile savarsite in calitatea acestora de administratori. Contrar afirmatiilor facute prin cererea de recurs si prin inscrisul intitulat,note, (24) conform carora calitatea de administrator a fost exercitata in fapt doar de catre paratul recurent, nu a fost depusa la dosar vreo procura cu data certa in baza careia aceste atributii sa fie delegate exclusiv paratului recurent anterior emntionat, situatie in care afirmatia este apreciata ca una,pro causa, menita doar sa exonereze de raspundere unul dintre administratori. In conditiile in care a acceptat aceasta calitate, parata recurenta este responsabila de modul de indeplinire a obligatiilor legale si trebuie sa-si asume toate consecintele care decurs din aceasta calitate, inclusiv posibilitatea de a-i fi angajata raspunderea in conditiile art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.

Cu privire la procedura de citare, aceasta a fost legal indeplinita in fata judecatorului sindic la domiciliul indicat in actul constatator eliberat de catre Registrul Comertului. Astfel, ambii parati au fost citati in calitatea acestora de administratori statutari la domiciliul indicat in Registrul Comertului, inregistrare care are tocmai menirea de a face cunoscute tertilor cu care societatea comerciala intra in relatii contractuale a datelor personale ale acestor administratori. Este culpa acestora ca nu si-au actualizat datele inscrise, iar conform unui principiu unanim admis nimeni nu-si poate invoca propria culpa. Mai mult, procedura a fost legal indeplinita la acea adresa, unde citatiile au fost primite sub semnatura de catre rude ale paratilor recurenti. Dealtfel, si hotararea judecatoreasca a fost comunicata la aceeasi adresa si paratii recurenti au cunoscut continutul acesteia, din moment ce au recurat-o in termenul legal de 10 zile.

Cu privire la fondul cererii de angajare a raspunderii, solutia judecatorului sindic este pe deplin legala si temeinica si urmeaza a fi mentinuta. Astfel, analiza sentintei recurate releva faptul ca in mod corect a fost retinuta savarsirea faptei reglementate de dispozitiile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.

Recurentii afirma faptul ca actul depus in fata judecatorului sindic nu reflecta situatia economica reala a societatii comerciale, nefiind semnat de catre administratorii statutari. In opinia acestora, situatia economica reala este evidentiata de catre ultimul Bilant contabil inregistrat la. B N la 9.08.2004 (27-30), Acest inscris, departe de a proba netemeinicia cererii de chemare in judecata este o dovada in plus in sensul necesitatii angajarii raspunderii fostilor administratori statutari in baza art. 138 alin. 1 lit.

Astfel, in aceasta balanta contabila au fost inscrise la data de 30.06.2004 active circulante totale in cuantum de 750.088 Ron (27), constand in stocuri de marfa (94.478 Ron), casa si conturi la (534.639 Ron!), creante nerecuperate (130.972 Ron).

Administratorii nu au procedat la predarea stocurilor de marfa, a sumelor din caserie si a sumelor aflate in conturile bancare catre administratorul judiciar sau lichidator. In consecinta, in conditiile in care paratii nu au facut dovada destinatiei legale a acestor bunuri prin prezentarea unor acte contabile in acest sens, instanta prezuma faptul ca aceste bunuri au fost folosite in interes personal. Trebuie precizat in acest context faptul ca destinatia bunurilor inscrise in contabilitate poate fi probata si urmarita exclusiv prin acte specifice activitatii comerciale, iar in lipsa oricarei probe utile in acest sens, singura concluzie plauzibila este aceea ca bunurile au fost deturnate de la destinatia societara si utilizate de catre persoana responsabila cu administrarea lor in interes personal.

Mai mult, in evidentele contabile ale debitoarei supuse procedurii de insolventa au fost inscrise si creante de recuperat de la terti in cuantum de 130.972 Ron. Paratul nu a facut dovada faptului ca macar a incercat recuperarea acestor creante, foarte utile indestularii propriilor creditori. In consecinta, sumele datorate au ramas la dispozitia tertilor, in detrimentul debitoarei supuse procedurii de insolventa si propriilor creditori ai acesteia. In aceasta situatie, instanta apreciaza deasemenea oportun a mentiona faptul ca in lipsa oricarei intentii de promovare a demersurilor necesare recuperarii creantelor, aceste bunuri (largo sensu) au fost folosite in interesul altor persoane in acceptiunea art. 138 alin. 1 lit. a din legea 85/2006, debitorii care au beneficiat pe deplin de sumele aferente.

casei si depozitele la sunt sume care trebuiau predate lichidatorului juidiciar, iar in caz contrar, instanta prezuma ca au fost folosite in interes personal de catre administratorul statutar, deoarece nu exista vreo proba care sa justifice destinatia acestor sume in conditii de deplina legalitate (transfer, chitante de plata, etc.)

Pentru aceste considerente, in baza art. 312 alin. 1. recursul va fi respins, sentinta recurata va fi mentinuta in intregime ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâții-recurenți si împotriva sentinței nr. 1.333 din 15 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 02 iunie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

- - - - - -

Red.

Dact./2 ex.

Jud.fond:.

Președinte:Claudia Idriceanu
Judecători:Claudia Idriceanu, Danusia Pușcașu, Axente Irinel

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj