Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 796/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSARUL NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 796
ȘEDINȚA DIN CAMERA DE CONSILIU DE - 2009
PREȘEDINTE: Radu Mateucă
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
JUDECĂTOR 3: Angela Rădulescu
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 19 mai 2009, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, privind soluționarea recursului formulat de reclamanta C, lichidator al debitoarei SC SA împotriva sentinței nr.797 din 13 noiembrie 2008 pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu creditoarea SC I SA punct de lucru P și cu intimații pârâți, și.
La apelul nominal nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Prin sentința nr.797 din 13.11. 2008 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj - Secția Comercială, s-a respins cererea formulată de creditoarea SC SA I și însușită de lichidatorul C împotriva pârâților, și.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că prevederile art. 137 alin. 1 din Legea 64/1995 nu instituie o prezumție de culpă a persoanelor, această culpă trebuind dovedită.
În cauză, s-a întocmit un raport de expertiză contabilă de către expertul. Din această lucrare reiese că o parte dintre faptele invocate de lichidator s-au săvârșit, respectiv: s-au plătit sume cu titlu de avans, plăți anulate ulterior de judecătorul sindic, au existat neconcordanțe în evidența contabilă, fiind efectuate plăți și acordate avansuri peste plafonul admis, s-au achiziționat bunuri la prețuri supraevaluate, aceste operațiuni făcând obiectul unor dosare penale. În cauză, însă, nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență. Ca urmare, cererea este nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs lichidatorul C, care a invocat nelegalitatea și netemeinicia și a susținut că la debitoarea SC SA (cu denumirile anterioare: SC Oltenia SA și SC SRL), a deținut funcția de administrator în perioada 30 ianuarie 2002-20 decembrie 2004, precum și începând cu data de 10 iunie 2005, fiind și asociat, în permanență.
a fost cenzor în perioada 13.12.2004-20.12.2004 și membru în consiliul de administrație începând cu 20.12.2004, iar cenzor în perioada 20-12.2004-10.04.2005.
a fost asociat și administrator la SC COM SRL în perioada 12-12.2003-5.02.2004, iar asociat în perioada 22.12.2003 - 5.04.2006.
În aceste condiții, fapta de la art. 138 lit. a din Legea 85/2006 s-a săvârșit prin plățile în avans către SC - SRL și SC COM SRL în dauna celorlalți creditori cu creanțe scadente. Aceste plăți au fost anulate prin sentințele nr. 740 și 741 din 14 decembrie 2006 ale Tribunalului Dolj, rămase irevocabile prin respingerea recursurilor.
Recurentul a reprodus, în rezumat, considerentele celor două sentințe pentru a dovedi atât vinovăția, cât și raportul de cauzalitate necesare antrenării răspunderii pentru suma de 129.500 lei ce a făcut obiectul acestor plăți.
Totodată, recurenta a susținut că, potrivit notei de constatare nr. 10551/5 septembrie 2006, întocmite de Garda Financiară C, în perioada ianuarie - iunie 2005, contul nr. 542, reprezentând avansuri de trezorerie, prezintă rulaj atât pe debit, cât și pe credit, fără a exista documente justificative.
În același cont s-a preluat un sold de 1.240.081.227 lei, stins la sfârșitul lunii iunie 2005, fără a exista documente justificative nici de această dată.
De asemenea, recurenta a arătat că a depus la dosar copii de pe registrul de casă aferent lunii decembrie 2003 și balanța de debitori 542, potrivit cărora intimata a ridicat în acea lună avansuri de trezorerie de 5.254.350.000 lei, parte din sume provenind din rambursarea de TVA. Acest lucru reiese și din rechizitoriul întocmit de DIICOT Biroul Teritorial Dolj.
. contabile prin care se justifică avansurile de trezorerie sunt fictive, acestea neavând la bază documente justificative, lucru ce reiese din raportul întocmit de expertul. Acest expert a constatat și faptul că în perioada 20.11.2004 - 20.02.2005 au apărut plăți fără documente justificative, pentru suma de 1.000.000 RON, adică 10 miliarde lei vechi. Nu se poate susține că asemenea sumă a dispărut fără știința administratorilor.
Fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea 85/2006 este, de asemenea, dovedită cu nota de constatare din 5 septembrie 2006 Gărzii Financiare, potrivit căreia balanțele de verificate prezentate nu corespund sumelor înscrise și raportate de debitoare în deconturile de TVA și declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat.
În septembrie și decembrie 2003, prin cererile nr. 52318/23 septembrie 2003 și 66773/4 decembrie 2003, debitoarea a solicitat rambursarea de TVA de la bugetul statului în sumă de 6.660.599.805 lei.
În raportul de inspecție fiscală parțială din 26 iulie 2006, întocmit de DGFP D, s-a consemnat că societatea a încălcat prevederile Legii nr. 345/2002 privind taxa pe valoare adăugată și că vinovat este administratorul. În urma acestui raport, societatea a acumulat o datorie de 1.000.000 RON reprezentând debite, dobânzi și penalități.
S-a început urmărirea penală de către DIICOT Biroul Teritorial Dolj pentru această rambursare de TVA împotriva intimatelor și .
Expertul a constatat, de asemenea, că debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Cu privire la faptele prevăzute de art. 138 lit. b și e din Legea 85/2006, recurenta a reluat argumentele anterioare, concluzionând că intimații-pârâți au deturnat o parte din activul debitoarei și au mărit în mod fictiv pasivul iar, pe de altă parte, au făcut acte de comerț în interes personal.
În concluzie, în speță, se impune antrenarea răspunderii pentru pasivul rămas neacoperit de 1.977.920,80 lei.
La dosar nu s-au formulat întâmpinări.
Examinând actele și lucrările cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea găsește criticile fondate în parte, pentru următoarele considerente:
Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Dolj la data de 15 noiembrie 2005, aflat la fila 23 din dosarul de fond, că intimatul-pârât a devenit administrator la debitoarea SC SA la 15 decembrie 2004, iar intimata la data de 17 martie 2005.
Din considerentele deciziei nr. 474 din 5 aprilie 2005 pronunțate de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr. 55/F/1/2005 reiese că cererea de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei SC SA s-a formulat de către creditoarea SC SA S la data de 24 septembrie 2004.
Ca urmare, insolvența, respectiv insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile ale debitoarei după 30 de zile de la scadență se analizează la data de 24 septembrie 2004 și prin, urmare, cauzele insolvenței nu pot fi decât anterioare acestei date.
În consecință, pentru orice fapte săvârșite ulterior datei de 24 septembrie 2004, răspunderea membrilor organelor de conducere ale debitoarei nu își găsește temeiul în dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 ci, eventual, în dispozițiile de drept comun ale art. 998-999 Cod civil; totodată, operațiunile pretins frauduloase pot fi sancționate în conformitate cu prevederile art. 79-80 din Legea nr. 85/2006, după cum se poate angaja răspunderea penală dacă se constată că s-au săvârșit infracțiuni.
Ca urmare, cu motivarea că pârâții și nu au avut calitatea de membri în organele de conducere ale debitoarei înainte de formularea cererii introductive, astfel încât nu au contribuit la producerea stării de insolvență ce a determinat promovarea de către creditoarea SC SA Sac ererii de deschidere a procedurii insolvenței, Curtea constată că soluția judecătorului sindic de respingere a acțiunii de antrenare a răspunderii acestor pârâți este corectă.
În aceste condiții, argumentele dezvoltate de către lichidator în recurs, referitoare la plățile efectuate în avans, la restituirea ilegală de TVA, precum și la înregistrările fictive în contabilitatea SC SA după data de 24 septembrie 2004, sunt lipsite de orice relevanță.
În schimb, intimata-pârâtă a deținut funcția de administrator al societății debitoare și în perioada anterioară deschiderii procedurii, respectiv în intervalul 30 ianuarie 2002-20.12.2004.
Ca urmare, faptele anterioare înregistrării cererii de deschidere a insolvenței imputate acesteia se analizează în raport de dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 și se constată că în perioada în care societatea a fost administrată de intimata evidența contabilă nu a fost ținută conform legii.
Astfel, se reține că în luna decembrie 2003, intimata-pârâtă a ridicat drept avansuri de trezorerie sume totalizând 5.254.350.000 lei, parte din sume provenind din restituiri de TVA.
În evidențe s-au efectuat înregistrări care au consemnat ca fiind justificate avansurile din lunile precedente, cât și cele din luna decembrie 2003. Aceste înregistrări sunt fictive, deoarece nu au la bază documente justificative, așa cum rezultă atât din raportul întocmit de expertul, cât și din registrul de casă aferent lunii decembrie 2003 și din balanța debitori 542 "avansuri de trezorerie".
Recurentul lichidator a invocat și consemnările făcute în rechizitoriul DIICOT Biroul Teritorial Dolj, potrivit cărora intimata a ridicat suma de 1.620.000.000 lei la un interval de doar 9 minute de la încasarea TVA rambursat de la bugetul de stat și a arătat, de asemenea, că împotriva acesteia s-a început urmărirea penală pentru restituiri ilegale de TVA.
Concluziile celuilalt expert care a întocmit o lucrare de specialitate la fond, nu pot fi reținute, deoarece exced atribuțiilor acestuia, de verificare a situației de fapt, bazându-se pe aprecieri de drept cu privire la legalitatea unor acte sau fapte juridice, fiind chiar contrare unor hotărâri judecătorești irevocabile prin care s-au anulat plățile în avans efectuate de debitoare către SC - SRL și SC COM SRL (sentințele nr. 740 și nr. 741 pronunțate de Tribunalul Dolj la data de 14 decembrie 2006).
Neținerea contabilității în conformitate cu legea este imputabilă, potrivit dispozițiilor art.73 din Legea nr.31/1990 și art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991, administratorului societății, în speță intimatei.
unei contabilități fictive este prejudiciabilă pentru creditori, producând starea de insolvență a debitorului, în condițiile în care administratorul social nu cunoaște situația reală a patrimoniului, adică nu știe care este activul real al societății, ce întindere are pasivul acesteia, dacă și în ce măsură fondurile bănești disponibile pot acoperi plata datoriilor exigibile. Numai ținerea unei evidențe contabile corecte poate asigura funcționarea normală a afacerii.
Ca urmare, în privința intimatei se impune aplicarea măsurilor prevăzute de art. 138 alin. 1 pentru fapta reglementată de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Celelalte fapte pretinse de către recurentul lichidator, săvârșite după formularea cererii de deschidere a procedurii, prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, b și e din Legea nr. 85/2006, nu pot fi reținute în sarcina intimatei pentru aceleași argumente pentru care au fost înlăturate și cu privire la intimații și.
Curtea reține, totodată, și faptul că răspunderea prevăzută de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006 se analizează și antrenează independent de răspunderea penală a acelorași persoane, cele două tipuri de răspundere nefiind limitate ori condiționate reciproc de lege. Astfel, este posibilă aplicarea legii penale pentru aceleași fapte, dacă reprezintă și infracțiuni, conform prevederilor art.138 alin.2 din Legea nr.85/2006, după cum este permisă de lege antrenarea răspunderii, în conformitate cu normele speciale prevăzute de procedura insolvenței, indiferent dacă s-a constatat și existența vreunei infracțiuni în sarcina aceleiași persoane.
Față de considerentele expuse, Curtea va admite recursul și, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite în parte cererile și va dispune antrenarea răspunderii pârâtei pentru pasivul rămas neacoperit al debitoarei SC SA, în valoare de 1.977.920,80 lei.
Se vor respinge cererile de antrenare a răspunderii față de intimații pârâți și ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul C, cu sediul în C, strada -, -.1,.6, județul D, lichidator al debitoarei SC SA împotriva sentinței nr.797 din 13 noiembrie 2008 pronunțate de judecătorul sindic de la Tribunalul Dolj în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta creditoare SC I SA punct de lucru P, cu sediul în P,-, județul P, intimații pârâți, domiciliată în C, strada - -, -.2,.10, județul D, domiciliată în C, strada -, -.1,.3, județul D și, domiciliat în C, strada -, -.1,.8, județul
Modifică sentința, în sensul că admite în parte cererile formulate de reclamanta creditoare SC SA și reclamantul lichidator C.
răspunderea pârâtei pentru pasivul neacoperit al debitoarei, în cuantum de 1.977.920,80 lei.
Respinge cererile față de pârâții și, ca nefondate.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
red.jud. / 3 ex/18.06.2009
jud.sindic
27 Mai 2009
tehnored.
Președinte:Radu MateucăJudecători:Radu Mateucă, Carmen Popescu, Angela Rădulescu
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
