Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 10/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 10/2008
Ședința publică de la 23 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 3: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de creditoarea AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI B împotriva Încheierii nr. 258/F din 23 octombrie 2007 pronunțată de judecătorul sindic din cadrul Tribunalului Alba în Dosar nr- (nr. în format vechi 2256/2005).
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este îndeplinită.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, văzând și cererea recurentei de judecare în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o lasă în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față reține;
Prin Încheierea nr. 258/F/2007 pronunțată de Tribunalul Alba - Secția comercială și de contencios administrativ, au fost respinse obiecțiunile formulate de creditorul AVAS B, cu privire la completarea raportului final întocmit de lichidatorul judiciar.
- a fost aprobat raportul final al lichidatorului judiciar, în forma depusă la 25.06.2007, cu modificările aduse prin completarea din 25.09.2007 și raportul din 22.10.2007.
În baza art. 130 din Legea 85/2006, s-a dispus lichidatorului judiciar să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din averea debitorului, conform planului de distribuire finală.
Lichidatorul judiciar, să convoace până la data de 19.11.2007, Comitetul creditorilor, care va preciza dacă înțelege să procedeze conform art. 138 alin. 3 din Legea 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție s-a reținut că creditoarea AVAS, prin obiecțiunile depuse la 16.10.2007 a solicitat completarea raportului pentru următoarele considerente:
1)În cuprinsul raportului nu se precizează dacă evidența financiar contabilă a fost ținută până la data deschiderii procedurii și dacă aceasta a fost corect ținută.
2) litigiilor în care era implicat debitorul, a posibilelor revendicări conform Legii 10/2001.
3)Nu au fost analizate decât sumar contractele încheiate cu diferiți furnizori, fără a se compara ofertele acestora cu cele ale unor terți și fără a se analiza modul în care creanțele au fost securizate și dacă documentele emise au fost întocmite conform Legii 82/1991.
Analizând obiecțiunile formulate, judecătorul sindic a constatat că acestea sunt nefondate.
Lichidatorul a arătat în mod expres în raportul din 22.10.2007 că " din documentarea efectuată nu s-a reținut că debitoarea nu a ținut corect contabilitatea", astfel că obiecțiunile creditoarei AVAS cu privire la acest aspect s-a constatat a fi neîntemeiate.
Prin același act s-a arătat că nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că debitoarea ar fi încheiat contracte cu furnizori care să fi determinat intrarea sa în insolvență și nici nu este în situația unor posibile revendicări imobiliare, potrivit dreptului comun sau Legii 10/2001.
Totodată prin Completarea la raportul final s-a evidențiat situația fiecărei creanțe deținute de debitoare, reliefându-se izvorul acesteia, scadența și cuantumul său iar prin raportul din 22.10.2007 s-a indicat faptul că 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
Reținând că raportul final în forma modificată cuprinde mențiunile specifice acestei faze procesuale instanța l-a aprobat, respingând în același timp obiecțiunile creditoarei ca neîntemeiate.
În baza art. 130 din Legea 85/2006 a dispus lichidatorului judiciar să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor, conform planului de distribuire finală.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs AVAS B criticând soluția pronunțată pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată că "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii" - art. 304 pct. 9 Cpc.
Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacată cu apel, recursul AVAS nu este limitat la motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 Cpc, instanța de recurs având posibilitatea să examineze cauza sub toate aspectele, potrivit art. 3041Cpc.
Arată că lichidatorul desemnat a solicitat închiderea procedurii fără să țină cont de prevederile OUG 95/2003 și fără a întocmi, conform prevederilor art. 25 și 59 alin. 1 din Legea 85/2006 un "raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă".
Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce privește creanța bugetară înscrisă de CAS și preluată de AVAS, cauzele concrete care au determinat nevirarea de către debitoare a contribuțiilor la Fondul unic de asigurări sociale și de sănătate, raportat la obligațiile angajatorilor prevăzute de art. 8, 51, 53 din Legea 145/1997 privind asigurările sociale.
Judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de dispozițiile art. 138 și urm. din Legea 85/2006, aceste fapte trebuind privite în contextul stării de insolvență a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societății în încetare de plăți. Prin aceste fapte debitoarea a fost lipsită de lichidități tocmai pentru a fost administrată cu rea-credință sau cu neglijență, creditorii nemaiputându-și recupera creanțele, scopul acestei dispoziții legale fiind tocmai punerea la îndemâna creditorilor a unor proceduri speciale, prin care să poată să-și acopere creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societății în incapacitate de plată, atât în ceea ce privește judecarea acestora, cât și în ceea ce privește probațiunea, legea instituind prezumții de culpă și de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Lichidatorul trebuia să menționeze persoanele din conducerea societății debitoare din vina cărora nu au fost plătite contribuțiile la acest fond.Lichidatorul nu este un executor judecătoresc care ar avea doar obligația de a vinde bunuri aflate în averea debitoarei ci atribuțiile sale sunt mult mai complexe iar în cadrul art. 25 din Legea 85/2006, prima dintre atribuțiile lichidatorului constă în"examinarea activității debitorului în raport cu situația de fapt și întocmirea unui raport amănunțit asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă", această analiză realizată de către un specialist, respectiv lichidatorul - conform OUG 86/2006 constituind premisa declanșării unor potențiale acțiuni în baza art. 138 din Legea 85/2006.
Susține că nu s-au depus toate diligențele în vederea formulării unui raport detaliat privitor la eventualele bunuri ale societății, la identificarea persoanelor vinovate de aducerea societății în stare de insolvență, la cauzele și condițiile care au adus societatea în faliment.
Arată că în conformitate cu dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie să solicite angajarea răspunderii patrimoniale, urmând ca asupra cererii să se pronunțe judecătorul sindic. În cazul în care s-a omis formularea acestei cereri, creditorii pot fi autorizați să formuleze direct cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale, fără intermedierea administratorului sau lichidatorului judiciar. Faptul că legiuitorul specifică în mod expres "omisiunea" ca singura condiție de admisibilitate a cererii de autorizare a creditorilor pentru formularea cererii întemeiată pe dispozițiile art. 138, conduc la concluzia unei obligații în formularea acestei cereri, ca și parte componentă a întregii proceduri de lichidare judiciară.
Prin dispunerea închiderii procedurii, fără a se stabili de către judecătorul sindic pe cale unei hotărâri judecătorești, dacă sunt incidente prevederile art. 138 din Legea 85/2006, creditorii au fost lipsiți de posibilitatea reală de a formula cererea de angajare a răspunderii patrimoniale, chiar cum este situația de față în care lichidatorul nu a înțeles să promoveze respectiva acțiune.
Analizând recursul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Lichidatorul în raportul din 22.10.2007, a arătat în mod expres că din documentarea efectuată nu s-a reținut că debitoarea nu a ținut corect contabilitatea.
Prin același act s-a arătat că nu au rezultat elemente care să conducă la concluzia că debitoarea ar fi încheiat contracte cu furnizori care să fi determinat intrarea sa în insolvență, și nici că este în situația unor posibile revendicări imobiliare, potrivit dreptului comun sau Legii 10/2001.
Prin completarea la raportul final s-a evidențiat situația fiecărei creanțe deținute de debitoare, reliefându-se izvorul acesteia, scadența și cuantumul său iar prin raportul din 22.10.2007 s-a indicat faptul că 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
În interpretarea recursului față de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006, nimic nu pe creditorul AVAS să promoveze sau să formuleze cerere pentru atragerea răspunderii organelor de conducere, deși din raportul final s-a reținut că debitoarea a ținut corect contabilitatea și 4 dintre debitori au intrat în procedura falimentului, fără ca datoriile acestora să fi fost plătite.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de către creditorul AVAS B împotriva încheierii nr. 258/23.10.2007 pronunțată de către judecătorul sindic al Tribunalului Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23.01.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.03.2008
Jud fond
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Ioan Cibu, Doina Hârceagă
| ← Contestatie faliment - procedura insolventei. Decizia 520/2009.... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
