Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1002/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizie nr. 1002/
Ședința publică din 27 octombrie 2009
Completul compus din:
- - Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu - M,--3, județul M, prin reprezentanții legali, împotriva Încheierii comerciale nr.1511/17 iunie 2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureș, Falimente.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat în termen, motivat, în temeiul disp.art.301, 303 Cod procedură civilă, fiind scutit de la plata taxei judiciare de timbru conform disp.art.17 din Legea nr.146/1997 modific.
Cauza fiind în stare de judecată, instanța, față de actele existente la dosar și cererea de a se judeca și în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 1511/17.06.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dos. nr-, au fost aprobate concluziile cuprinse în raportul depus de administratorul judiciar privind intrarea în faliment a debitoarei "" și, în baza art. 107 alin. 1 lit. D raportat la art. 1 alin. 2 lit. c pct. 2, 3, 4 lit. d din Legea nr. 85/2006 a dispus intrarea în faliment în procedura simplificată a debitoarei.
Pentru a dispune în acest sens, judecătorul sindic a reținut următoarele:
Prin raportul administratorului judiciar, depus la 26.01.2009, judecătorul sindic reține împrejurarea că debitoarea nu i-a predat administratorului judiciar actele prevăzute de art. 28 alin. 1 lit. b, c și e din Legea nr. 85/2006. De asemenea, din același raport judecătorul sindic mai reține că demersurile întreprinse de administrator pentru a lua legătura cu administratorul statutar au rămas fără rezultat.
Pentru toate acestea, s-a dispus în sensul de mai sus.
În acest sens, judecătorul sindic menționează că propunerea de intrare în faliment a fost supusă aprobării Adunării Generale a Creditorilor, convocată la data de 04.06.2009, creditorul cu cea mai mare pondere la masa credală, de 72%, respectiv M, fiind de acord cu propunerea de intrare în faliment.
Potrivit art. 107 alin. 2 lit. c din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic a confirmat în calitate de lichidator judiciar pe administratorul judiciar al debitoarei, care a fost desemnat în calitate în conformitate cu dispozițiile art. 19 alin. 1 raportat la art. 34 din Legea nr. 85/2006 prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, recurs creditoarea M solicitând ca, prin admiterea recursului, să se dispună modificarea hotărârii atacate în sensul înlocuirea lichidatorului judiciar cu lichidatorul judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I. În motivare se arată, în esență, că potrivit art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate decide, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea lichidatorului judiciar în locul administratorului judiciar. Or, în condițiile în care deține mai mult de 50% și, în plus, potrivit Ordinului președintelui ANAF 1009/2007 privind procedurile de selecție a practicienilor în insolvență agreați de ANAF a fost selectat lichidatorul judiciar propus de creditoarea recurentă. În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 Cod procedură civilă.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de recurs, cât și în virtutea rolului devolutiv prevăzut de art. 304 Cod procedură civilă, instanța de recurs reține următoarele:
Din dosarul acvirat de la Tribunalul Comercial Mureș, rezultă că a fost convocată Adunarea generală a Creditorilor pentru data de 04.06.2009, orele 12,30, de către administratorul judiciar, pe ordinea de zi figurând propunerea privind intrarea în faliment prin procedură simplificată ( 55, vol. II al Trib. Comercial Mureș ).
Consecințele hotărârii Adunării generale a creditorilor, dacă aceasta vota pentru propunerea administratorului judiciar, respectiv de declanșare a procedurii simplificate a falimentului, sunt cele legal prevăzute de art. 107 alin. 2 lit. c, și anume confirmarea administratorului judiciar ca și lichidator judiciar în condițiile art. 19 alin. 2 și art. 34 din Legea nr. 85/2006.
În cazul de față, așa cum motivează în drept judecătorul sindic, confirmarea s-a făcut în temeiul art. 19 alin. 1 și 34 din Legea nr. 85/2006.
De asemenea, rezultă că creditoarea recurentă a fost notificată cu privire la propunerea făcută de administratorul judiciar, de intrare a debitoarei în procedura simplificată, încă de la data de 29.04.2009, fiind înaintat și o copie a raportului ce conține această propunere, (data de înregistrare la registratura recurentei - 49, vol. II al Trib. Comercial Mureș ), astfel că este evident că creditoarea a cunoscut din timp convocatorul cu ordinea de zi, ca și consecințele legale ce ar deriva din confirmarea de către judecătorul sindic a raportului și, ca atare, dispozițiile ce urmau a fi date de judecătorul sindic în funcție de deciziile luate de adunarea generală a creditorilor.
Cu ocazia dezbaterilor din ședința de judecată din 04.06.2009 creditoarea recurentă, ce deține 72% din valoarea creanțelor pe care le datorează debitoarea, prin reprezentantul mandat precizează ( 57, vol. II al dos. Trib. Comercial Mureș ) că este de acord cu propunerea administratorului judiciar ca debitoarea să intre în procedura simplificată a falimentului și că, de asemenea, comisia specializată de la nivelul recurentei creditoare a desemnat în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvență MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE I și că nu este agreat pentru a fi confirmat ca și lichidator judiciar, administratorul judiciar ce a fost desemnat în procedura generală.
De abia la data de 17.06.2009, ulterior dispozițiilor date de judecătorul sindic prin hotărârea atacată, creditoarea recurentă a depus decizia comisiei specializate de a fi desemnat ca lichidator judiciar în prezenta procedură cel arătat mai sus ( 65 - 66, vol. II, dos. Trib. Comercial Mureș ). De altfel, se observă că decizia (mai degrabă, adresa) acestei comisii specializate ( 66) are caracter intern, fiind adresată unei alte structuri interne ale recurentei.
Art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 prevede într-adevăr că acel creditor care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar ori să confirme administratorul judiciar provizoriu.
Așadar, dacă prima condiție, a cuantumului creanțelor majoritar, este îndeplinită în cazul recurentei, nu este îndeplinită, însă, cea de a doua condiție, a deciziei pe care să o fi luat creditoarea recurentă, ea, așa cum se observă din cele de mai sus, nu există.
În acest sens, nu pot fi luate în considerare afirmațiile reprezentantei M, la termenul din 04.06.2009, nici adresa din 17.06.2009 pentru că prin aceste poziții se afirmă doar că o comisie specială a "decis" pe plan intern să fie desemnat alt lichidator judiciar și nu administratorul judiciar inițial. Cu alte cuvinte, deciziile interne ale recurentei nu pot avea relevanță în prezenta procedură atât timp cât nu se comunică decizia creditoarei recurente, ceea ce nu s-a întâmplat în cazul de față.
În altă ordine de ide, se observă că numirea lichidatorului judiciar a fost făcută în raport cu dispozițiile art. 34 din Legea nr. 85/2006, acest text de lege făcând trimitere la dispozițiile art. 19 alin. 1 și art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, nefiind indicat textul art. 19 alin. 2. Așadar, revine judecătorului sindic, într-o astfel de interpretarestricto sensu, potrivit art. 34 din Legea nr. 85/2006, de a desemna motivat lichidatorul judiciar. Aceasta cu atât mai mult cu cât la adunarea generală a creditorilor, din 04.06.2009, recurenta nu a comunicat opțiunea decizională, făcută prin reprezentant legal și nu de structurile interne ale recurentei, de a numi un lichidator judiciar, indiferent care ar fi acesta.
Mai mult, pentru a ilustra, logic, cele de mai sus, aliniatul 3 al art. 19 din Legea nr. 85/2006 prevede imperativ ca decizia în cauză să fie publicată în Buletinul procedurilor de insolvență. Recurenta nu a făcut dovada că ar fi publicat această decizie în Buletin, așa încât opțiunile structurilor interne ale acesteia nu au nicio valoare din punct de vedere al aplicării procedurilor judiciare în cazul de față. Cu alte cuvinte, nu doar că lipsește publicitatea deciziei recurentei de a numi un anumit lichidator, ca și creditor cu peste 50% din valoarea totală a creanțelor, dar lipsește însăși decizia acesteia.
Sigur, în măsura în care recurenta va lua concret și efectiv decizia și nu decizia luată în interiorul structurii administrative, ci decizia pe care să o ia prin reprezentant legal recurenta, ca și creditor cu peste 50% din totalul creanțelor, evident că vor fi incidente dispozițiile art. 11 alin. 1 lit. c, coroborat cu art. 19 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 care prevăd că acest creditor, prin decizie, poate să decidă înlocuirea lichidatorului judiciar desemnat de judecătorul sindic, lucru ce va fi consemnat ca atare de judecătorul sindic, dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale.
Or, în cazul de față, judecătorul sindic, în lipsa unor astfel de opțiuni, a dispus corect conform art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art.34 și art.19 alin.1 din același act normativ.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca nefondat recursul formulat pentru argumentele prezentate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul Direcției Generale a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu M,--3, județul M, formulat împotriva încheierii comerciale nr. 1511/17.06.2009, pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat - | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored..
11 exp./25.11.2009
Jud.fond.
Cu opinie separată,
Prin sentința nr.1510 din 17 iunie 2009 pronunțată de judecătorul sindic în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Mureșs -a dispus intrarea în faliment a debitoarei SC SRL.
Printre măsurile dispuse de judecătorul sindic a fost și aceea a stabilirii lichidatorului judiciar,respectiv S& B.
Pentru a pronunța aceasta sentință prima instanță a reținut că la desemnarea lichidatorului judiciar s-a avut în vedere faptul că acesta a avut și calitatea de administrator judiciar.
S-a mai reținut că propunerea de intrare în faliment a fost supusă aprobării Adunării Generale a creditorilor, adunare convocată pentru data de 04.06.2009. Se reține că DGFP M în calitate de creditor al debitoarei cu o pondere de 72 la sută din totalul creanțelor admise și înscrise în tabelul definitiv de obligații (fila 45, 46 vol.2) și-a exprimat punctul de vedere cu privire la propunerea de intrare în faliment a debitoarei, în sensul admiterii acesteia.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs DGFP M și a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței și desemnarea lichidatorului judiciar propus de creditorul majoritar.
În motivarea recursului s-a arătat că în ceea ce privește numirea lichidatorului judiciar judecătorul sindic trebuia să țină seama de art.19 alin.2 ind.1 din Legea nr.85/2006 precum și de faptul că DGFP M deține 72% din totalul creanțelor împotriva averii debitoarei.
S-a arătat că trebuia să se țină seama de dispozițiile art.19 din Legea 85/2006, care prevăd că numirea lichidatorului judiciar se face de judecătorul sindic provizoriu iar ulterior adunarea creditorilor confirmă/infirmă lichidatorul și remunerația acestuia.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor de recurs și a disp.art.3041pr.civ. instanța reține următoarele:
Prin sentința atacată s-a deschis procedura falimentului debitoarei SC. SRL și s-a numit lichidator judiciar Consult de către judecătorul sindic.
Judecătorul sindic trebuia să țină seama de poziția creditoarei DGFP M care deține un procent de 72% din totalul creanțelor împotriva averii debitoarei.
Fiind creditor majoritar, era evident faptul că avea putere de decizie în adunarea creditorilor și implicit putea să confirme sau să infirme lichidatorul judiciar.
Nu judecătorului sindic îi revine puterea de a decide cu privire la numirea lichidatorului judiciar, ci adunării creditorilor.
Dacă avea poziția creditorului majoritar trebuia să țină cont de aceasta, desfășurarea adunării creditorilor fiind doar o simplă formalitate în raport de procentul ridicat de 72% a valorii creanței DGFP M în raport de totalul creanțelor.
Puterea de decizie a adunării creditorilor în acest sens este reglementată de art.19 alin.2 și art.24 din Legea nr.85/2006.
Chiar dacă inițial creditorul majoritar a fost de acord cu numirea acestui lichidator este evident că ulterior acesta și-a modificat opțiunile și și-a manifestat expres voința în acest mod, prin reprezentantul legal conform încheierii din 4 iunie 2009 (-f57 dos fond) și inclusiv prin promovarea recursului.
Voința reală a creditorului era aceea de a propune un alt lichidator, în condițiile art.19 alin 2 ind. 1 din L nr.85/2006, chiar dacă nu există un act scris.
Art.19 alin.2^1 prevede următoarele:" Creditorul care deține cel puțin 50% din valoarea totală a creanțelor poate să decidă, fără consultarea adunării creditorilor, desemnarea unui administrator judiciar sau lichidator în locul administratorului judiciar sau lichidatorului provizoriu ori să confirme administratorul judiciar provizoriu sau, după caz, lichidatorul provizoriu și să îi stabilească remunerația".
Legiuitorul a prevăzut în mod expres că această desemnare a lichidatorului judiciar se poate facefără consultarea adunării creditorilor, astfel că nici nu se pune problema încheierii unui proces-verbal al adunării creditorilor, câtă vreme însuși legiuitorul îi ignoră pe ceilalți creditori.
În consecință,considerăm că numirea lichidatorului judiciar trebuia efectuată conform celor solicitate de creditorul majoritar, situație în care, în baza art.312 pr.civ. recursul trebuia admis, iar sentința atacată modificată în parte, în sensul numirii lichidatorului judiciar propus de creditorul majoritar.
Judecător,
Red.
Tehnored. /2 exp.
03.04.2008.
Jud.fond:
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
