Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată . Decizia 1009/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 1009
Ședința publică de la 31 August 2009
PREȘEDINTE: Doina Lupea
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
JUDECĂTOR 3: Lotus Gherghină Lotus Gherghină
Grefier -
Pe rol, judecarea contestației în anulare formulate de contestatorul B împotriva deciziei nr.258 /23 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -.J - lichidator al debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL -.J și DGFP G, având ca obiect procedura insolvenței - contestație in anulare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul arhivă s-au depus motivele de contestație în anulare, după care, constatându-se dosarul în stare de judecată s-a trecut la soluționare.
CURTEA
Asupra recursului de față constată următoarele:
Prin decizia nr.258/23 februarie 2009 pronunțată în dos. nr-, Curtea de APEL CRAIOVA - Secția Comercială a respins recursul declarat de pârâtul B împotriva sentinței nr. 1715/12 noiembrie 2008 Tribunalului Gorj - Secția Comercială.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, la cererea administratorului sau lichidatorului judiciar, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului aflat în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere care a cauzat starea de insolvență. a,d și e ale articolului enunțat prevăd faptele pentru care răspund membrii organelor de conducere ale debitorului, respectiv: folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane juridice( lit.a); ținerea unei contabilități fictive,dosirea unor documente contabile sau neținerea contabilității în conformitate cu prevederile legale (lit.d) și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau mărirea fictivă a pasivului acesteia (lit.e ).
Săvârșirea de către administratorul societății a acelor fapte ilicite prin care se încalcă prevederile imperative ale legii contabilității, indiferent dacă acestea reprezintă infracțiuni, contravenții sau simple delicte civile, intră în sfera de aplicabilitate a art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Art. 35 din Legea nr. 85/2006 obligă debitorul ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art.28 alin.1 din același act normativ.
Faptul că din rapoartele întocmite de către administratorul/lichidatorul judiciar rezultă că, deși notificat, administratorul statutar a refuzat să depună documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, a îndreptățit instanța de fond să constate că sunt îndeplinite condițiile generale și speciale pentru antrenarea răspunderii pârâtului.
S-a mai avut în vedere că din raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 20.08.2007 (fila 286 dosar fond) rezultă că la finalizarea controlului au fost restituite pârâtului, "toate documentele și actele contabile", astfel încât nu poate fi primită susținerea recurentului pârât că nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței s-a datorat reținerii acestora de către organul fiscal.
Instanța de recurs nu a reținut susținerile recurentului potrivit cărora ținerea contabilității de o persoană autorizată înlătură aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, întrucât întocmirea documentelor contabile ale societății de către un contabil autorizat nu exonerează de răspundere pe administratorii statutari ai debitoarei.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. 1 din Legea nr.82/1991, republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității societăților comerciale revine administratorului societății.
De asemenea, pentru a avea o reprezentare corectă a elementelor de patrimoniu contabil, debitoarea, prin administratorul statutar, avea obligația întocmirii situațiilor financiare anuale (art. 28 din Legea nr. 82/1991, republicată).
răspunderii administratorului statutar se află în cuprinsul rapoartelor întocmite de către administratorul/lichidatorul judiciar, care se coroborează cu nota de constatare încheiată între recurentul pârât și reprezentanții la data de 05.09.2007, probă la care se face referire și în considerentele sentinței pentru a se motiva vinovăția administratorului societății și legătura de cauzalitate între fapta sa și prejudiciu.
Astfel, din cuprinsul acestui înscris constatator, rezultă că la data de 31.03.2007 s-a constatat că la contul 302 ("Materiale") debitoarea figura cu un sold de 15.932,36 lei, la contul "", debitoarea figura cu un sold de 875,66 lei, iar la contul 5311 - "CASA" figura un sold de 1563,70 lei.
În prezența reprezentanților organului fiscal, recurentul pârât a recunoscut că societatea debitoare nu deținea la data întocmirii notei de constatare, nici un material în stoc și nici nu dispunea de fonduri bănești.
Toate aceste mențiuni, coroborate cu lipsa actelor la zi cu privire la bunurile mobile aflate în patrimoniul debitoarei, cu neindicarea numărului de inventar al acestora, cu lipsa bilanțului contabil certificat de către administrator, a balanței de verificare pentru luna precedentă datei înregistrării cererii de deschidere a procedurii și a copiilor de pe registrele contabile curente, au constituit elemente suficiente care să îndreptățească instanța să rețină în sarcina pârâtului săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, constând în aceea că prin fapte ilicite de natură contabilă s-a ascuns o parte a activului debitoarei.
Prin urmare, s-a reținut că deși, așa cum susține recurentul, nu există probe care să confirme săvârșirea de către administratorul statutar a faptei prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, există prezumția că materialele și sumele de bani au fost folosite în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, prezumție care, nu a fost răsturnată, astfel încât s-a determinat antrenarea răspunderii pârâtului și în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B, fără să o motiveze în drept.
Prin motivele de contestație în anulare contestatorul Bai nvocat faptul că în mod eronat în calea de atac a recursului Curtea a reținut că în cauză sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 138 alin. 1 lit.a,d, și e din Legea nr.85/2006. La dosarul cauzei nu există nici o probă din care să rezulte că a folosit bunurile materiale sau că se face vinovat de apariția stării de insolvabilitate a SC IMPORT EXPORT SRL.
S-a mai arătat că la data de 13.07.2009 a depus la Tribunalul Gorjo cerere de revizuire a sentinței nr. 1715/12.11.2008 iar în susținerea contestației în anulare de față depune înscrisuri care nu s-au aflat când s-a emis sentința enunțată deja.
Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de contestație în anulare formulate cât și a hotărârii pronunțate, Curtea reține următoarele:
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac și nu poate fi primită decât în situațiile limitativ enunțate de art. 317 proc.civ (lipsă de procedură și necompetența instanței) și art. 318 proc.civ.
Din modul de redactare a motivelor de contestație se apreciază că în speță sunt invocate dispozițiile art. 318 proc.civ.
În art. 318 alin.1 teza proc.civ. se stipulează că hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit textului de lege prin greșeală materială se are în vedere erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului și care au avut drept consecință darea unei soluții greșite. Este vorba despre acea greșeală pe care o comite instanța, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată.
Pe de altă parte, contestația în anulare prevăzută de art. 318 alin.1 teza a II- proc.civ. se referă la faptul că, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare. Aceasta nu înseamnă că instanța de recurs este obligată să răspundă la toate argumentele ridicate de parte în dezvoltarea unui motiv de casare, fiind îndreptățită să grupeze aceste argumente și să răspundă la motivele de casare printr-un argument comun.
Această cale de atac este admisibilă numai în cazurile limitativ arătate de art.318 proc.civ.
În cauză, instanța de recurs a grupat justificat, argumentele multiple care priveau motivele de casare arătate de art. 304 pct.9 proc.civ. și a răspuns in extenso la toate criticile formulate.
De asemenea, susținerea contestatorului, că nu s-a făcut o corectă interpretare a probelor dosarului și aplicare a dispozițiilor legale, a fost verificată de instanța de recurs și nu constituie eroare materială, în sensul dispozițiilor procedurale arătate.
Față de cele arătate se constată că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.318 proc. civ. și pe cale de consecință contestația în anulare urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul B, cu domiciliul în B,-, sector 5, împotriva deciziei nr.258 din 23 februarie 2009, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații -.J - lichidator al debitoarei SC IMPORT EXPORT SRL, cu sediul în Tg. J,-, jud. G și DGFP G, cu sediul în Tg. J,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 august 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, Lotus Gherghină |
Grefier, |
/01 2009
Red. / 3 ex.
Tehnored. /.
Președinte:Doina LupeaJudecători:Doina Lupea, Carmen Mladen, Lotus Gherghină
| ← Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... | Procedura insolvenței societăți cu răspundere limitată .... → |
|---|
